să fiu cuprins de-o calmă bucurie
*
să ştii, mi-au zis atunci nişte mesteceni
încolonaţi spre nu ştiu ce plecări,
fiindcă era o modă să se plece-n
adâncul condamnabilei uitări,
tot ce trăieşti acum drept bucurie,
chiar când simţi lespezi ce atârnă greu
şi îţi strivesc şi urma prin pustie,
tot ce trăieşti înseamnă Dumnezeu!,
*
şi frunze verzi prin trupul meu se-aud
cum freamătă şi frunză mă înseamnă,
ieri îmi vândusem sufletul pe-un scud,
iar astăzi un mesteacăn mă îndeamnă
să îl ridic de jos şi să-l aştern
pe căile vegheate de pădure,
chiar dacă nu tânjesc după etern,
chiar dacă trupul mi-i ursit să-ndure,
*
chiar dacă plouă cu întunecări,
iar cerul risipeşte vrăjmăşie,
m-am semănat în zori pe depărtări
să fiu cuprins de-o calmă bucurie
