să fiu cuprins de-o calmă bucurie

*

să ştii, mi-au zis atunci nişte mesteceni

încolonaţi spre nu ştiu ce plecări,

fiindcă era o modă să se plece-n

adâncul condamnabilei uitări,

tot ce trăieşti acum drept bucurie,

chiar când simţi lespezi  ce atârnă greu

şi îţi strivesc şi urma prin pustie,

tot ce trăieşti înseamnă Dumnezeu!,

 *

şi frunze verzi prin trupul meu se-aud

cum freamătă şi frunză mă înseamnă,

ieri îmi vândusem sufletul pe-un scud,

iar astăzi un mesteacăn mă îndeamnă

să îl ridic de jos şi să-l aştern

pe căile vegheate de pădure,

chiar dacă nu tânjesc după etern,

chiar dacă trupul mi-i ursit să-ndure,

*

chiar dacă plouă cu întunecări,

iar cerul risipeşte vrăjmăşie,

m-am semănat în zori pe depărtări

să fiu cuprins de-o calmă bucurie