Dragusanul - Blog - Part 681

Concerte în a treia zi: DIRTHY SHIRT

*

De fiecare dată, când se întâlnesc un moroşan şi un bucovinean, au multe de sfătuit, de parcă s-ar şti dintotdeauna. Aşa mi s-a întâmplat şi mie, duminică, înainte de furtuna care ne-a întrerupt probele de sunet, cu băimărenii de la DIRTHY SHIRT, şi mai ales cu soliştii Dan Radu Crăciun (blondul plin de haz şi de spirit, care, în afara cântecului, poartă un tricou al Argentinei, cu numele şi numărul lui Maradona) şi Robert Rusz (bărbosul cu alură daco-romană, deşi e măcar în bună parte maghiar). Glumisem pe seama urmaşului “fiarei paloşului Boldur”, căpitanul lui Ştefan cel Mare care a adus victoria de la Cozmin, Sergiu Boldor – de unde se vede că Ştefan îşi tocmea căpitanii dintre ardelenii cu experienţă militară. În preajmă şi interesaţi de discuţia despre cântecul vechi românesc se aflau şi Ionuţ Cristian Bălănean, şi Ioan Vasile Brânduşan, şi Alin Mesaroş, şi Sergiu Negrean, şi Pál-Bela Novelli, şi Dan Petean, şi Dan Secheli, şi Dragoş Şuteu, şi Vlad Iuliu Toca, şi Adrian Uriţescu, adică o ceată haiducească numeroasă, ca pe vremea lui Pintea. Că aşa-i în Maramu’, când vine vorba şi fapta de cântat şi de horit.

*

Urcaţi pe scenă, seara, după ora 22, maramureşenii de la DIRTHY SHIRT m-au dat gata: inteligenţă, concepţie unitară de spectacol, prelucrări rock ale folclorului românesc ingenios făcute şi o bucurie a spiritului, deci mai mult decât a cântecului şi a jocului de-a joaca, cum rar am mai întâlnit. Nimic întâmplător (doar la DOR DE DUH am întâlnit atâta ştiinţă a eternităţii cântecului), nimic “circăresc” (cum susţin limitaţii genului etno-rock), ci o dezlănţuire de măiestrie şi de îndătinat deloc fabricat, ci retrăit în parametrii spiritualităţii generaţiilor care vin, singurele îndreptăţite să decidă asupra culturii care le reprezintă. Succes total, dar firesc, şi promisiunea lui Dănuţ Crăciun şi a lui Robert Rusz, pe care i-am îmbrăţişat părinteşte, că nu vor lipsi la următoarele două ediţii “Bucovina Rock Castle” – câte mai am de făcut, până la pensionare.

*

 


Concerte în a treia zi: WHITE WALLS

*

WHITE WALLS este una dintre cele mai bune trupe de metal din România, dar şi cu un parcurs internaţional de concerte demn de toată admiraţia. Trupa constănţeană are în componenţă nume de muzicieni de forţă, precum Virgil-Eugen Brudaru, Eduard-Alexandru Dascălu, Şerban-Ionuţ Georgescu sau Theodor-Ştefan Scrioşteanu, pe care eu îi ştiu şi preţuiesc de multă vreme. De cu mult înainte de “Bucovina Rock Castle”.

*

 


Concerte în a treia zi: UNFLICTED

*

În trupa bucureşteană UNFLICTED cântă şi Vlad Bâra, prietenul nostru vechi şi realizatorul site-ului oficial al festivalului “Bucovina Rock Castle”, care, la prima ediţie, cântase în formula ASTERO, cu Laura Mihăilă solistă. Drept consecinţă, era de aşteptat ca noii trupe a lui Vlad Bâra, UNFLICTEDîn care mai cântă Alexandru Goga, Claudiu Lőffler-Enescu şi Vlad Pintilie, să i se alăture, pentru finalul concertului, şi nu doar din simplă nostalgie, Mihnea Blidariu şi Andi Drăguşanul, trudnicii artizani ai miracolului “Bucovina Rock Castle”.

*

 


1789-1850: Nemţii noştri bucovineni

Nemţoaice din Roşia, la piaţa din Cernăuţi – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

*

O splendidă, dar ignorată lucrare a profesorului cernăuţean Raimund Friedrich Kaindl, Das Ansiedlungswesen in der Bukowina / seit der / Besitzergreifung Durch Österreich – în traducere aproximativă; Localităţi din Bucovina, de la încorporarea ei în Austria, apărută la Innsbruck, în anul 1902, conţine o puzderie de date, care valorifică primele cercetări istorice bucovinene, făcute tot de un german, pasionatul Friedrich Adolf Wickenhauser, primul cercetător temeinic al documentelor voievodale moldoveneşti, care zăceau, ignorate, prin chiliile mănăstireşti. Nu ştiu şi nu înţeleg de ce nu sunt traduse în româneşte opurile lui Kaindl, care conţin mărturii atât de importante despre trecutul nostru. Bănuiesc doar că, netradus, poate fi combătut mai lesne de către exaltaţii istoriografiei româneşti, chiar dacă nu au ce combate, Kandl, ca şi Wickenhauser, fiind nu doar un iubitor de români, ci şi un stăruitor luminător al acestora.

*

Răsfoind, pentru a nu ştiu câta oară, lucrarea lui Kaindl, am început să selectez date uşor de desluşit şi de transcris, cele mai multe referitoare la stabilirea unor colonişti germani în localităţi bucovinene, majoritatea acestora fiind meseriaşi, care au constituit modele şi pentru românii bucovineni de odinioară. Cele mai multe informaţii vizează perioada 1789-1890, dar mulţi nemţi, precum cei din Gura Humorului, aveau să părăsească Bucovina, după anul 1850, pentru a se îndrepta spre America. Puţini dintre ei trec dintr-o zonă industrială în alta, şi mai puţini se… românizează, mai ales în ultimul secol, ca fermieri.

*

După obiceiul meu, de a vă prezenta fişe parţiale, de care mă voi folosi în viitorul apropiat, iată care au fost primii colonişti germani din Siret (Sf. Onufrie), Satu Mare, Milişăuţi, Arbore şi Frătăuţi (stabiliţi în aceste localităţi între anii 1789-1790), precum şi cei care mai existau la Gura Humorului, în 1850, cu un trecut humorean de două-trei decenii fiecare:

*

Nemţi din Iacobeni – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

*

Sfântu Onufrie: Nicolaus FUCHS – numărul casei: 69, Heinrich WEBER  – numărul casei: 72, Christian TAUB  – numărul casei: 71, Johann TAUB  – numărul casei: 75, Friedrich FUCHS  – numărul casei: 69, Johann SCHMIEDT – numărul casei: 70, Paul KOLLER  – numărul casei: 69, Mathias GRUBER  – numărul casei: 74.

*

Satulmare: Peter SCHMID  – numărul casei: 53, Heinrich MANG  – numărul casei: 52, Johann STAUD  – numărul casei: 69, Adam NUNWEILER  – numărul casei: 50, Cristoph SCHMIDT  – numărul casei: 49, Carl WEEBER  – numărul casei: 48, Sebastian HUBRICH  – numărul casei: 47, Ludwig SCHNEIDER  – numărul casei: 46.

*

Milişăuţi: Adam HAAS, Johann ROBRMANNS-WITVE, Jakob BEKER  – numărul casei: 12, Johann STRESSLE, Johann HAAS  – numărul casei: 10, Maria WALTERIN, Philipp HAAMANN  – numărul casei: 11, David MAYER.

*

Arbore: Adam WÜRTH  – numărul casei: 150, Jakob SCHLOTTER  – numărul casei: 151, Wilhelm NEU  – numărul casei: 152, Lorenz NEHR  – numărul casei: 153, Michael SCHLOTTER  – numărul casei: 154, Peter BURGHART  – numărul casei: 155, Jakob LEIB  – numărul casei: 156, Georg WAGNER  – numărul casei: 157.

*

Frătăuţi: Adam BÖHMER – numărul casei: 291, Jakob TAUB – numărul casei: 292, Daniel LORGER – numărul casei: 293, Theobald REIN – numărul casei: 294, Conrad KURTZ – numărul casei: 295, Heinrich ENNICH – numărul casei: 296, Balthasar RATHMACHER – numărul casei: 297, Philipp SCHNEBERGER – numărul casei: 298, Johann BROCKER – numărul casei: 299, Daniel KIEL – numărul casei: 300, Johan SCHÄFFER – numărul casei: 301, Jakob REH – numărul casei: 302, Christian FRITZ – numărul casei: 303, Valentin KISSINGER – numărul casei: 304, Johann Georg WAGNER – numărul casei: 305, Johan GARTHNER – numărul casei: 306 (Kaindl, pp. 522-529).

*

Gura Humorului (până prin 1850): sticlarul Michel HAGEL – numărul casei: 2, sticlarul Martin MÜHLBAUER – numărul casei: 3, sticlarul Franz WEBER  – numărul casei: 4, sticlarul Karl GASCHLER Junior – numărul casei: 5, sticlarul Michel STADLER – numărul casei: 7, Jakob GNAD – numărul casei: 8, sticlarul Joseph STADLER senior – numărul casei: 9, zidarul Symon FISCHER – numărul casei: 10, sticlarul Joseph WEBER – numărul casei: 11, sticlarul Johann GASCHLER – numărul casei: 13, sticlarul Karl GASCHLER senior – numărul casei: 14, sticlarul Johann PONGRATZ – numărul casei: 15,sticlarul Friedrich GASCHLER  – numărul casei: 16, sticlarul Joseph GASCHLER – numărul casei: 18, sticlarul Karl GASCHLER – numărul casei: 52, Ambros WEINFURTER – numărul casei: 55, Jakob NEUMANN – numărul casei: 56, Josef FELDIGEL – numărul casei: 57, Josef STADLER – numărul casei: 59, Jakob GNAD – numărul casei: 60, Karl STADLER – numărul casei: 61, sticlarul Karl KOHLMANN – numărul casei: 62 (Kaindl, pp. 534-535).


Premierea voluntarilor Bucovina Rock Castle

*

În fiecare an, înainte de concertul trupei LUNA AMARĂ, urmează cel mai imprtant moment al fiecărei ediţii de festival. Din punctul de vedere al sufletului meu. Pregătesc, din vreme, fiecare diplomă, înduioşat de fiecare nume pe care îl culeg, pentru că eu văd în numele acelea individuale de prieteni numele miilor de tineri care au nevoie de muzica generaţiilor lor, care a devenit şi a mea. Bianca Bodnar, Bianca Băiţan (Bianca Iftimie a lipsit, motivat, dar tot ni s-a alăturat, în ultimele două seri), Cariana Irimia (nu a urcat pe scenă, fiind la standul cu tricourile trupelor), Alex Tipa, Cosmin Manolache, Mircea Olteanu, Tudor Chibici sau Lucian Slabu înseamnă nume care mi s-au întipărit nostalgic şi duios în suflet. Îmi pare rău că, din pricina gândului la pescuitul în Deltă, Dodo Popovici a uitat să anunţe, în 27 august, că, în 28, Cosmin Manolache împlinea o anume vârstă. Mi-ar fi plăcut să aud, precum în seara de 26, când mii de tineri i-au cântat “La Mulţi Ani!” Biancăi Bodnar, cântându-se şi pentru Cosmin Manolache. Că aşa-s eu ca tată: niciodată nu fac diferenţe între copiii mei!

*

 


Pagina 681 din 1,486« Prima...102030...679680681682683...690700710...Ultima »