Dragusanul - Blog - Part 681

deşi-i târziu şi-ntunecat, şi plouă

*

din ceruri s-a desprins un plâns nervos

ce poposeşte încă peste lume

şi tot aud galopul furios

când caii vremii tropotesc în spume

ca să adaste-n margine de veac,

acolo unde-ncărunţesc păşuni,

iar ploile acestea mă prefac

în oarbă vatră pentru stinşi tăciuni

*

şi-aş vrea să văd înfăşurate-n ploi

păşirile femeilor frumoase

care-şi uitară urmele în noi

când toamna zvârcolise ploi nervoase

peste speranţe, peste aşteptări

şi peste-ntinsul altei irosiri

pe sub lumina curmezişei zări

în care ard mocnit doar amintiri:

*

hai, vino, cosmic plâns, şi mă răpeşte

ca să mă duci într-o speranţă nouă

în care veşnicia se trăieşte,

deşi-i târziu şi-ntunecat, şi plouă


Doru Olaș, între arhitectură și caricatură

*

Doru Ghiocel Olaș este un capriciu al spiritului, în care coexistă poznaș și sacra verticalitate arhitecturală, și nostalgia șăgalnică a satirei desenate. Altminteri, Doru Olaș este un visător, care iubește cu patimă și muntele, de la care îi vin verticalitățile, dar și muzica, inclusiv rock-ul acustic (în iulie, l-am întâlnit, spre plăcuta mea surprindere, chiar și la „Bucovina Acoustic Park” din Vatra Dornei).

*

Descendent al unor polonezi stabiliți la Breaza, toți meșteșugari pricepuți, Doru Ghiocel Olaș a fost ursit spațialității, tocmai pentru nedogmatismul imaginației sale, pe care el, cel mai adesea, o ignoră conștient, în tentative de cumințire a sufletului. Dar e curat și proaspăt în suflet până la naivitate și sfințenie, aidoma zâmbetului care îi tot luminează trecerea prin viață.

*

La mulți ani, Doru Olaș, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Tragedia care l-a ucis și pe George Coșbuc

*

Nimic nu poate fi mai nimicitor pentru sufletul omenesc decât moartea unicului copil înaintea părinților săi. O astfel de tragedie distruge totul. Iar George Coșbuc a trăit-o și nu i-a putut supraviețui prea multă vreme. Era un filosof și, dintr-odată, toate rânduielile s-au surpat, strivindu-i sufletul sub dărâmături.

*

Groaznicul accident

de automobil

de lângă Târgu-Jiu

*

D. Alexandrescu, proprietar din București,

și fiul poetului Coșbuc, omorâți

*

Târgu-Jiu, 26 August. Un groaznic accident de automobil s-a petrecut azi aproape de comuna Băiești (Gorj), care a cauzat moartea proprietarului Aexandrescu și rănirea gravă a tânărului Alexandru Coșbuc, care se află în agonie. Ambii veniseră în localitate din Craiova, unde și-au furnizat benzină și și-au cumpărat alimente, apoi au plecat la țară, unde se află familia.

*

Automobilul, având viteză și din cauza unui defect la direcție, s-a răsturnat, venind, de câteva ori peste cap. Ambii au fost apucați sub mașină. Alexandrescu a fost zdrobit și a murit pe loc, iar Coșbuc e grav rănit la cap și și-a pierdut cunoștința. Victimele au fost întâlnite de factorul poștal rural Unguru, care trecea pe acolo. El a sărit în ajutorul victimelor, apoi a anunțat pe șeful de post, care, la rândul său, a înștiințat autoritățile.

*

*

Doctorul Spiru, medicul primar al județului, a plecat la fața locului și a dispus aducerea tânărului Coșbuc în oraș. Cadavrul lui Alexandrescu a fost lăsat pe loc, până ce reprezentantul parchetului va face ancheta. Alexandrescu era original din București și se înrudește cu d. Romnius Voinescu, inspector general al Siguranței. Coșbuc este fiul poetului. Accidentul s-a întâmplat pe la orele 5 și dovadă este ceasul care s-a oprit atunci. Impresia în oraș e mare.

*

Moartea tânărului Coșbuc

*

Târgu-Jiu, 26 august. Tânărul Coșbuc, pe când era dus, într-un car cu boi, spre oraș, din cauza gravelor contuziuni căpătate cu prilejul accidentului de automobil, a murit. Cadavrul a fost depus provizoriu la morga spitalului județului. Cadavrul nenorocitului Alexandrescu, cum și automobilul distrus, se află tot pe șosea. Abia dimineață vor fi luate măsurile dictate de împrejurări – Doljanu” (Adevărul, Anul XXV, No. 10225, vineri 28 august 1915, p. 2).

*

Accidentul de automobil din jud. Gorj / TRANSPORTAREA RĂMĂȘIȚELOR PĂMÂNTEȘTI ALE VICTIMEI ÎN CAPITALĂ. / Cu trenul de dimineață au sosit în Gara de Nord rămășițele pământești ale Alexandru, fiul poetului G. Coșbuc, mort într-un accident de automobil în jud. Gorj. / Cadavrul a fost transport la domiciliul părinților din calea Plevnei No. 48. / Înmormântarea se va face la cimitirul Șerban vodă mâine după-amiază” (Adevărul, Anul XXV, No. 10227, duminică 30 august 1915, p. 4).

*

Într-o scrisoare adresată bucovineanului Victor Morariu, Lola Teișanu, soția marelui pictor, povestea, în 1915, după moartea lui George Coșbuc, cum că ancheta polițienească ar fi stabilit că răniții de la Târgu-Jiu ar fi fost uciși, de către țăranii din Băiești, cu bâtele. „Poetul țărănimii” ar fi fost și mai afectat, aflând toate acestea, pentru că niciodată nu și-ar fi închipuit că „frumosul și cumintele țăran român” ar fi capabil de o astfel de monstruozitate. Încă nu am aflat în presă confirmarea sau infirmarea susținerii Lolei Teișanu și asta, printre altele, pentru că mi-i și frică să le caut.

*


1917: Cernăuţi, în ruină

*

Aflat încă sub impresia filmului Die Befreiung der Bukowina, realizat de austrieci, în 1917, film pe care l-am redistribuit printr-o postare de mai jos, am selectat câteva imagini, care mi se par sugestive asupra ororilor pe care le-au lăsat în urmă trei ani de război. Am vizionat filmuleţul acela, de doar 10 minute, ore în şir, încercând să percep respiraţia acelor ani, dar, dincolo de “zădărnicia zădărniciilor”, nu cred că am fost fremătat de altceva. Nimic nu a mai rămas din acea vitalitate trufaşă, deşi rănită şi însângerată. În curând, se va aşterne un secol de uitare şi peste noi.

*

*


Un film alb-negru din Bucovina anului 1917

*

Un film alb-negru, cu Bucovina anului 1917, aflat în arhivele germane, izbutește să ne permită o călătorie în timp, în ciuda faptului că nu este deloc prelucrat, nici ca luminozitate, nici prin contrast. Faceți click pe fotografie, dacă doriți să intrați direct pe site-ul pe care a fost publicat și să-l vizionați.


Pagina 681 din 1,497« Prima...102030...679680681682683...690700710...Ultima »