Dragusanul - Blog - Part 616

Cişmiaua – Răchiţi, Botoşani, la 1774

Ținutul Botoșani

10 iunie 1774

Ocolul Târgului

*

Cişmiaua

*

Toată suma caselor: 51

Scădere rufeturile, însă: 51

3 popi

48 poştaşi

*

Poştaşii:

*

Acsinte, vornic

Sava, chihae

Lazor sin (fiu) Marin

Macovei, soronar

Vasile, dulgher

Cipica sin Cabar

Pintelei, cărăuş

Neculai Cobolte

Ştefan, ciubotar

Vasile Streinul

Petre Solcan

Simion Solcan

Sirghii sin Dragomir

Neculai Tomşe

Ion, vătăman

Dumitru sin (fiu) lui

Lupul, baciul

Grigoraş Zelencu

Toader Tomşe

Irimia Zelencu

Grigoraş sin Dragomir

Ilie Bârcul

Simion, cojocar

Tănase brat (frate) lui

George Negrul

Ursul Stan

Ion Stan

Toader Stan

Dumitraşcu sin Ciuntului

Ion brat George

Vasile sin Petroae

Toader Oghială

Vasile Oghială

Simion sin Benii

Toader cumnat vornicului

Vasile, vătăman

Acsinte sin Lupaşcu

Dumitraşcu Bogza

Ioniţă, salahor

Vasile Grosul

Petre al Ciuntoaei

Ştefan Creţul

Vasile Creţul

Ştefan Trenche

Ion Muste

Ursachi

Melinte zet Macovei

Toader sin Lupaşcu

*

Preuţii:

*

Popa Grigore

Diaconul Ion

Diaconul Grigori

*

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 197


Stăuceni – Botoşani, la 1774

Ținutul Botoșani

10 iunie 1774

Ocolul Târgului

*

Stăucenii

*

Toată suma caselor: 28

Scădere rufeturile, însă: 4

2 popi

1 diacon

1 pescar

Rămân birnici: 24

*

Birnicii:

*

George Custură, vornic

Vasile, croitor

Andrei, croitor

Ion sin (fiu) ciubotar

Vasile, morar

Vasile Ţibernac

Andrei Mânzatul

Timofti Jalobă

Grigoraş, muntian

Postolachi

Vasile Tătarul

Grigoraş, prisăcar

Toader Ştirbul

Toader Ţurcan

Grigori sin Sofiicăi

Acsinte sin Vărvarii

Ion Ştirbul

Nechifor

Miron, olar

Toader al Sinicăi

Toader Băician

George zet (al) Chiriţii

Nechita sin Moşniagului

Alecsandru, olar

*

Rufeturile:

*

Popa Gavril

Popa Silion

Diaconul Toader

Chiriţă, pescar poruşnicului Eni

*

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 196 şi 197


Matei Vişniec, oriunde te-ai afla!

Nu ştiam că am, printre icoanele tinereţii mele, şi una a lui Matei Vişniec, om şi poet plin de sfinţenie, de discreţia măreţiei reale, înhăruită. Chiar dacă a devenit, la nivel planetar, un dramaturg inconfundabil, rădăuţeanul Matei Vişniec rămâne şi va fi întotdeauna, inclusiv prin respiraţie, un poet. Asta este ursita lui şi – de ce nu? – prizonieratul cosmic al lui Matei Vişniec: poezia. Şi nu ai să uiţi niciodată asta, Matei Vişniec, oriunde te-ai afla!

 


Gheorghe Finiş, la celălalt capăt al cântării

O fotografie, rătăcită printr-un notes din tinereţe şi desprinsă dintre file aidoma unei frunze, mi-l readuce în memorie pe Gheorghe Finiş, la celălalt capăt al cântării, când, într-un spectacol cu Nicolae Glib, din Basarabia – alt admirabil interpret, spectacol susţinut pe scena Casei de Cultură din Suceava, feciorul din Botoşana aducea pe scenă prospeţime şi un firesc al expresiei, al arhitecturii armonice – cum se zice printre savanţi, demn de toată admiraţia. De atunci şi până acum, multe, multe cântece au troienit şi peste Gheorghe Finiş, care nu mai este un flăcău dintr-un sat bucovinean, ci artist profesionist al Ansamblului “Ciprian Porumbescu” din Suceava.


Constantin Papuc şi cuvintele noastre

Înainte de a părăsi dulcile meleaguri mioritice bucovinene şi a fugi în Anglia, de unde s-a întors abia după Revoluţie, caricaturistul Constantin Papuc, inginer de profesie, desena situaţii anormale, dar care ascundeau în absurdul lor doze uriaşe de umor savuros. Revenit în patria natală, caricaturistul Constantin Papuc s-a confruntat cu o realitate şi mai duşmănoasă, şi mai anormală decât cea comunistă, dar s-a străduit să-i reziste, colaborând cu desene satirice şi la revistele umoristice din întreaga lume (de colaborarea cu Australia îmi amintesc bine), dar şi la ziarul fraţilor Iftodi, “NordPress”, pe care l-am condus până ce noua nomenclatură şi-a impus autoritatea şi, la rândul meu, m-am văzut nevoit să-mi asum viaţa pe cont propriu.

*

Vreme de decenii, aflat într-o mută şi surdă bătălie cu statul “ăstora”, o bătălie soldată cu victorie şi la CEDO, caricaturistul Constantin Papuc părea să fi abandonat exprimarea prin linii poznaşe. Părea, pentru că, între timp, descifrând resursele de umor din profunzimea propoziţiilor prozaice, începuse să lucreze, în paralel cu exerciţiile grafice de rubrică în “Crai nou”, un album cu “Cuvinte desenate”, publicat, mai zilele trecute, la Editura “CreArt”.

Ca artist, Constantin Papuc are un palmares de premii internaţionale, desenele lui fiind recunoscute drept valoroase la Zaporojye (Ucraina), Margate (Anglia), Legnica (Polonia), Cuneo (Italia), Vercelli (Italia), Edinburgh (Scoţia), dar şi la Gura Humorului, Suceava, Bristriţa, Galaţi – repere importante ale umorului românesc. A avut expoziţii personale în Suceava, Londra, Iaşi, Sydney şi Canberra, iar lucrările lui s-au aflat, în expoziţii de grup, prin ţări precum Polonia, Lituania, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Grecia, Italia, Franţa, Belgia, Marea Britanie, Canada, Japonia, Australia şi, desigur, România.

Umorul “cuvintelor desenate” e simplu: “A fost trecut la chiaburi fiindcă avea fundul grădinii tocmai în U.R.S.S.”, de pildă, satirizează absurdul graniţei lui Stalin, care a tăiat în două grădini pe la Bilca, Vicovu de Sus, Izvoarele Sucevei, mutilând sau chiar strivind destine. Satira nu înseamnă, în mod obligatoriu, umor, ci mai curând “nici măcar plânsul nu ne-a mai rămas”, cum obişnuia să spună regretatul Romulus Vulpescu. Prin urmare, fără alte comentarii, o să vă las în compania unor “cuvinte desenate” de Constantin Papuc, urmând să decideţi singuri unde nu ne mai rămâne nici măcar plânsul şi, ca să nu ne sufocăm, trebuie să izbucnim în râs.

 

*

 

 


Pagina 616 din 1,497« Prima...102030...614615616617618...630640650...Ultima »