Deşi, în faţa avalanşei de prost-gust şi de contrafaceri „centenare”, nu prea îmi mai vine să vorbesc în pustie despre ritualurile ancestrale, pe care le-a avut întreaga Europă, dar pe care numai noi, românii, le-am păstrat cu mai multă fidelitate, am să vă spun, totuşi, că imaginea de mai sus prezintă o degenerescenţă a ritualurilor maiale, din care au descins şi Misterele Eleusine. Şi asta pentru că omenirea, după cum spunea Polybios, şi-a serbat primul an nou la începutul lunii mai, odată cu răsăritul pleiadelor. Datorită mărturiilor lui Hecateu Abderida şi ale lui Diodor Sicul, reluate de Strabon, ştiu cum se desfăşurau acele ceremonii, în care toate neamurile europene şi-ar putea regăsi rădăcinile. Pe fondul rămăşiţelor de tradiţii de care le mai avem (şi sâmbra oilor, dar şi recent pierduta sâmbra plugului), am putea reface tradiţia primordială, la care să invităm europenii dornici să-şi redescopere străbunii. Dar cu cine s-o faci, când cârmacii au alergie la autentic şi, drept consecinţă, la eficienţă, sporovăind atât de satisfăcuţi centenaristic sub primurile lor de dihor?
„Toţi serbăm ziua de întâi Mai, şi serbarea constă astăzi mai mult într-o petrecere rurală, fără însă să ştim pentru ce şi de ce sărbătorim această zi. Serbarea zilei de Mai se găseşte, ca obicei, pe vremuri, la toate popoarele Europei. Ea celebrează deşteptarea vieţii vegetale. Se deosebeau două părţi: Cea dintâi sărbătorea sfârşitul iernii. Iarna, simbolizată printr-un manechin, reprezentând un bătrân, care era, la urmă înecat, spânzurat sau ars. Această ceremonie lua uneori titlul de gonirea morţii, fiindcă iarna simbolizează tristeţea, boala şi moartea.
*
Adesea, după ce s-a omorât iarna, s-aducea geniul Primăverii. Partea principală a sărbătorii de primăvara era plantarea arborelui de Mai, acoperit cu primele sale foi, împodobite cu panglici, ghirlande şi coroane, care, după ce a fost plimbat din casă în casă, se planta pe piaţa satului şi se juca împrejuru-i.
Aiurea, Mai era reprezentat printr-un manechin sau chiar printr-un tânăr, acoperit în întregime cu ramuri verzi. Jocurile cele mai gustate, la această zi, erau alergările de cai: învingătorul, proclamat regele lunii Mai, îşi alegea o regină, cu care prezida serbările.
*
Un alt obicei foarte răspândit era procesiunea muzicală, străbătând câmpurile. O băutură spirtoasă, parfumată cu flori, avea reputaţia că da celor care o gustau în ziua de întâi Mai, vigoarea şi sănătatea.
Astăzi, aceste serbări istorice au degenerat. Nu ştim dacă undeva, în Europa, se mai sărbătoreşte în modul mai sus citat. Astăzi, lumea celebrează reîntoarcerea primăverii ieşind la câmp, bând şi mâncând.
*
De câţiva ani, socialiştii din Europa au adoptat sărbătoarea zilei de întâi Mai şi o celebrează prin încetarea generală a lucrului, contra voinţei patronilor. S-a văzut în această încetare universală de lucru un mijloc de a manifesta forţa socialismului şi organizaţiunea lucrătorilor; în multe state, însă, ca şi la noi, spre pildă, unde socialismul n-a prins rădăcini puternice, socialiştii amână serbarea de întâi Mai pentru Duminica imediat ce urmează”. / HELDEL (Originea petrecerii de 1 Mai, în Foaia populară, II, No. 17, 28 aprilie 1899, p. 3).
