Ultima seară cu muzică dumnezeiască

Parafrazându-l pe regretatul poet George Damian, care scria în opinia despre poezia lui Vasile Pînzariu, la cerea Securităţii, că singura poezie antinaţională, anticomunistă şi antidemocratică este poezia proastă şi că, judecând din acest punct de vedere, poezia deţinutului politic Vasile Pînzariu este profund naţională, profund comunistă şi profund democratică, simt nevoia să extind această judecată şi asupra Festivalului „Bucovina Rock Castle”, care, ediţie de ediţie, aduce spre sufletele sucevenilor o muzică dumnezeiască, transformând Suceava într-un reper important pe harta culturală a Europei. Iar dacă nu ar fi supusă corespondenţa noastră, a organizatorilor, unor reguli de confidenţialitate, lesne v-aş proba aceste afirmaţii, care întrec şi cele mai entuziaste visuri ale celor care ne susţin. Dar, în fond, eu nu am de probat nimic, pentru că numai barbarismul talibanismului intolerant poate nega, condamna sau minimaliza ceea ce se întâmplă sub zidurile Cetăţii Sucevei, cu prilejul ediţiilor „Bucovina Rock Castle”.

*

„Cultura nu are voie să facă politică!”

Rock-ul a apărut ca protest social. Etimologia cuvântului nu vine din engleză, unde înseamnă „piatră”, ci din hebraică, unde înseamnă „protest, scuipat” – cu trimitere indirectă la judecăţile publice, din vremurile începuturilor. Dar în ciuda acestei etimologii, între concertele Bucovina Rock Castle şi vociferările scabroase împotriva PSD ale votanţilor PSD, treziţi la realitate de… beţie, nu există nici o legătură. Dezamăziţii susţinători ai lui Dragnea strigau de UE şi de PSD şi când cânta JinJer; că-aşa-s ei, cei care votează cu picioarele. Dar ăştia, beţivii cu arţag nu contează. Publicul muzicii rock este cu totul şi cu totul altfel: în primul rând, nu a votat şi, tocmai de aceea, nu are de ce scanda măscări. Publicul, totuşi, nu e responsabilitatea mea decât ca solidarizare. Eu nu sunt vinovat de prostia Sucevei, ci doar de o părticică din cultura ei. Şi totuşi, m-a durut când s-a găsit, în public, un cetăţean, enervat de delimitarea trupei Luna Amară de forţele în uniformă care au bătut oameni în Bucureşti, şi care striga, sus şi tare, înjurând de mama-focului: „Cultura nu are voie să facă politică!”. Scrie în Constituţie aşa-ceva? Nu, dar prostia, obişnuită să fie condusă şi reprezentată doar de prostie, face alergie la iluminări şi pune căluş îndesat culturii: nu cumva să trezească pe cineva. Vă închipuiţi ce tragedie ar fi pentru România dacă ne-ar conduce oamenii de cultură, inclusiv muzicienii? Faţă de Dragnea sau Iohannis ne simţim toţi deştepţi şi centenari, dar în faţa unui redutabil om de cultură ni s-ar topi chiar şi umbrele. Chestia asta s-a petrecut în seara a doua de concerte. Urcasem doar de 18 ori până la Scena a doua şi coborâsem tot de atâtea ori, ignorându-mi măcinişul interior al bolilor care m-au transformat într-o umbră. Dar încă mai clocotesc împotriva imbecilităţii care susţine că Măria Sa Cultura nu are voie să facă politică.

*

PRIMORDIAL, o fantastică recuperare de ancestral

Concertul trupei PRIMORDIAL, din Irlanda, a însemnat pentru mine nu doar o revelaţie muzicală, ci şi o prelegere de istoria şi de filosofia culturii incredibilă. Ştiam că titlul concertului este „Epoca Dragonilor”, dar tot m-a luat prin surprindere coperta cu muzică ortodoxă bizantină, compusă de Sfântul Ioan Damaschin, deşi mesajul era clar: PRIMORDIAL urma să vă arate ce a existat, în planul spiritualităţii, înainte de creştinism. Cu mult, mult înainte de creştinism, în epoca pe care Lucian Blaga o numea a transcendentului care urcă, mitul aspirând spre Cer, iar creştinismul, ca transcendent care coboară, nivelând spiritualităţi deja alienate în pământesc şi în istoricitate. Iar când sărbătoritul zilei, vocalistul Alan, a urcat pe scenă, îmbrăcat în şaman, cu umărul dezgolit şi folosind stativul microfonului drept toiag şamanic, nu am mai avut nici o îndoială asupra profundelor cunoştinţe de filosofia şi istoria culturii, pe care le au aceşti muzicieni (doar la cei din DorDeDuh am mai întâlnit, în urmă cu vreo patru ani, o erudiţie asemănătoare).

Ecourile druidice, uneori chiar… maramureşene, ale muzicii vechi irlandeze, pe care o valorifică, inteligent şi copleşitor, PRIMORDIAL au plăcut publicului larg şi, spre bucuria mea, pe fundalul scenic nu a apărut nici o rună (încă nu fuseseră născocite la începuturile şamanismului), ci doar numele trupei, cu trimitere directă la actul de arheologie muzicală pe care o săvârşea în… PRIMORDIAL. Câtă vreme au cântat, am fremătat de încântare, explicându-le lui Emil Ursu, Mihnea Blidariu, Andi Drăguşanul, Dodo Popovici şi cui mi s-a mai nimerit în cale despre făptuirea culturală de excepţie, care se săvârşea pe scenă. Apoi, după concert, am discutat cu muzicienii irlandezi, care, la rândul lor, au descoperit în mine singurul pricepător al muzicii lor din întreaga Europă. Intuisem corect mesajul muzicii şi al evoluţiei lor scenice, iar când au aflat de unde mi se trage predispoziţia spre cultura primordială, au făcut respectuoase plecăciuni în faţa scriitorului care sunt. Pentru că aşa-i obişnuinţa prin Europa, ba şi prin fostele ţări de prin imperiul sovietic: faţă de scriitori funcţionează un adevărat cult al respectului.

Anecdote Bucovina Rock Castle 2018

Primele probe de sunet din ziua a doua

Un organ de grad inferior m-a întrebat de ce scutură tinerii din cap, la concertele de rock. „Ca să-şi împrospăteze minţile”, i-am răspuns. „Dar staţi liniştit, dumneavoastră nu aveţi de ce da din cap!”.

Probe de sunet

Un plutonier de pompieri de la preveniri, din stirpea nobilă a celor care trebuie să dea amenzi, dacă tot s-au mărit prin diminuare salariile în cultură (eu am pierdut, graţiei Olguţei judokana 500 lei), mi-a cerut napoleonistic să-l urmez la corturi şi la tarabe, ca să mă amendeze, dacă nu va găsi stingătoare. Am încercat să-i explic faptul că nu eu răspund de chestiile asta şi, cum individul nu pricepea şi pace, l-am trimis la origini – adică la şefia Consiliului Judeţean, unde m-a reclamat pentru indisciplina de a fi refuzat atribuţii pe care el, napoleonul stingătoarelor, dorea să mi le pună în cârcă.

Mihnea Blidariu se odihneşte, întotdeauna, timp de maximum o fotografie

Un sucevean cu locuinţă în apropierea Cetăţii avea să sune, noaptea, la 112, deranjat că nu se poate odihni din pricina zgomotului. „A rockului?” – „Nu, domnule, a manelelor de la crâşme!”. „Dar rockul?” – „Ce-i cu rockul?”. „Rockul nu vă deranjează?” – „Nu, domnule, pentru că pot dormi cu rockul, dar nu şi cu manelele”. Ghinionul manelelor, pentru că, fiind slobozite de pe platou şi nu din şanţ, se răspândesc mult mai sonore prin vecinităţi, dar respectând graniţa veche a Bucovinei (râul Suceava), pe care nu o trec în mod fraudulos – dovadă: nici un cruciat penticostal nu reclamă veselele şi petrecăreţele manele, risipite bisăptămânal asupra Sucevei.

Caniculă şi probe de sunet. De când se roagă popii şi pastorii pentru rock, Sfântul Soare îl protejează

Evgheni, liderul şi fondatorul trupei JINJER: „Bucovina Rock Castle înseamnă prima noastră ieşire în străinătate. Suceava este a doua noastră casă. Nu o să uităm niciodată acest festival şi, dacă veţi mai avea nevoie de noi, oricând vom lăsa totul deoparte, pentru a reveni în cea de-a doua casă a noastră”.

Teiu, Buzu şi Sebi de la Toy Machines

Duminică, după încheierea ediţiei a VIII Bucovina Rock Castle, microbuzul trupei JINJER a tras la Peco, pentru alimentare şi pentru cumpărături mărunte. Băieţii veneau după o înşiruire de 40 de spectacole prin Germania şi îi însoţea Andi, pe post de translator. Vorbeau în engleză; doar când se sfătuiau între ei, muzicienii ucraineni foloseau limba rusă. Vânzătoarea de la Peco, femeie inteligentă şi perspicace, imediat a înţeles despre ce e vorba: „Domnilor, sunteţi JINJER, trupa preferată a fetiţei mele, care nu a lipsit o clipă din şanţul Cetăţii! Nu sunteţi de acord să facem o poză împreună pentru ea?”. Şi s-au făcut mai multe poze, ucrainenii putând să constate că, în Suceava, sunt cu adevărat acasă.

Tudor Chibici

O bucurie aparte au trăit-o şi irlandezii de la PRIMORDIAL, care erau aşteptaţi la probele de sunet de vestitul rocker sucevean Lucian Bucătaru şi de… primul lor album, pe care au depus autografe. Era ziua de naştere a lui Alan, solistul trupei, şi începuse cu un dar de suflet neaşteptat. Ieri, băieţii de la PRIMORDIAL ne-au transmis mulţumiri speciale. Ştiu ei de ce, ştim şi noi de ce.

Tudor Bob, absolvent de Conservator, chitarist la Toy Machines

Alexandru „Teiu” Teişanu, unul dintre cei mai buni basişti din ţară – Toy Machines

Andrei „Buzu” Parascan, chitară solo la Toy Machines

Sebi, absolvent de Conservator, tobar la Toy Machines

Probe de sunet Toy Machines

Toy Machines

Un vis care mi s-a împlinit

Trupa în jurul căreia s-a întrupat Bucovina Rock Castle

Ema, prinţesa lui Lucian Francisc Csibi de la RELATIVE, pentru prima dată la Bucovina Rock Castle

Ema, oaspetele de onoare Bucovina Rock Castle 2018, şi bodigarzii ei: Ionuţ Dărămuş şi Lucy Csibi – tatăl ei

*