Sfaturile Marianei: Bijuterii

Curăţarea unor bijuterii de aur, de argint, înnegrite, de aur platinat, diamante şi pietre preţioase, bijuterii aurite, imitaţii de aur, corali.

Aur (lanţuri, bijuterii nefragile). Într-un borcănel, faceţi o soluţie de săpun (25 gr. săpun ras, la 100 gr. apă), adăugaţi 25 gr. sodă. Puneţi bijuteriile în borcan şi agitaţi câteva minute. Limpeziţi în apă şi uscaţi cu o cârpă moale.

Bijuterii fragile. Amestecaţi 40 gr. apă cu 40 gr. sodă, 2 gr. clorură de var (clor), 2 gr. sare marină. Ungeţi bijuteriile cu acest amestec şi frecaţi cu o hârtie de mătase.

Altfel: Puneţi bijuteriile într-o farfurie şi turnaţi dea­supra apă clocotită, ameste­cată cu puţin amoniac. Scoa­teţi imediat din apă şi şter­geţi cu o cârpă uscată, moale.

Bijuterii de argint. Muiaţi-le într-o spumă de săpun, amestecată cu puţin alaun. Limpeziţi şi ştergeţi cu piele de căprioară.

Bijuterii înnegrite. Încălziţi-le pe flacără, până se înfierbântă bine şi muiai-le imediat în oţet tare. Periaţi apoi cu spumă de săpun, ştergeţi cu o cârpă urdă. Lim­pezii cu apă multă şi uscaţi fără a mai şterge.

Altfel: Aplicaţi, cu pen­sula, următoarea compoziţie: alcool camforat 7 gr., pudră de cretă 50 gr., esenţă de terpentină 12 gr. Lustruiţi cu piele de căprioară.

Aur şi aur platinat. Bijuteriile de platină se şterg, frecându-le cu amoniac, apoi se lustruiesc cu o piele de că­prioară.

Diamante şi pietre preţi­oase. Se pun bijuteriile într-o baie de alcool de 90 grade, se lasă astfel o oră, apoi se şterg cu o perie foarte moale.

Bijuterii aurite. Se frea­că cu o piele de căprioară, bine impregnată cu peroxid de fier.

Imitaţii de aur. Se moaie obiectul într-o baie de amoniac (10 gr. la 10° gr. apă). Acest procedeu le dă lustrul şi strălucirea de aur pur.

Corali. Muiaţi coralii în ulei de fag, amestecat cu un sfert din greutatea lui esenţă de terpentină. Apoi ştergeţi (Almanahul Mariana 1943, Editura „Ziarul” S. A. R. Bucureşti, 1942).

Sfaturile Marianei: Îndepărtarea petelor

Îndepărtarea petelor de lumânare, ceai, var, ciocolată, lămâie şi fructe acre, cerneală, pete vechi şi groase, păcură, grăsime, verdeaţă, iod, mucigai, rugină, sânge, transpiraţie etc.

Lumânare. Puneţi peste pata de spermanţetă o hârtie sugativă sau, dacă pata nu este groasă, o hârtie de măta­se. Aplicaţi un fier de călcat fierbinte. Pata va apare pe hârtie. Repetaţi, schimbând lo­cul hârtiei, până dispare pata. Dacă mai rămân ceva urme, ştergeţi cu spirt sau cu neofalină.

Cafea. Udaţi pata cu găl­benuş de ou, bătut cu putină apă călduţă, care se face ca spuma de săpun. Dacă pata persistă, ştergeţi cu alcool.

Var. Turnaţi, picătură cu picătură, peste pată o so­luţie foarte slabă de acid ci­tric (sare de lămâie) cu apă.

Ciocolată. Muiaţi obiec­tul pătat timp de jumătate de oră în apă cu soluţie puternică de borax, apoi întindeţi obiectul pe o masă şi spălaţi cu să­pun şi apă caldă. Dacă pata persistă, procedaţi ca pentru pata de cafea.

Pete de lămâie sau alte fruc­te acre. Faceţi o soluţie de amoniac cu de două ori atâta apă. Cu o bucăţică de vată, înfăşurată pe un băţ de chibrit, îmbibaţi uşor pata. Limpeziţi cu apă rece.

Cerneală (pete proaspete). Aplicaţi, cât mai repede, lapte gras nefiert pe pata de cerneală. Dispare imediat Sugeţi cu sugativa.

Altfel: Ştergeţi pata cu hârtie sugativă nouă, apoi umeziţi locul cu oţet tare. Lă­saţi astfel o oră sau mai mult, dacă e nevoie, reînnoind aplicarea oţetului. Când pata a dispărut, se spală locul cu apă amestecată cu amoniac.

Pete vechi, foarte colorate. Întrebuinţaţi acidul tartric foarte diluat, dar e aproape imposibil a face să dispară petele vechi, fără a decolora ţesătura.

Cerneală roşie. Se spală petele cu apă şi săpun şi amoniac.

Fructe (neacide). Se spală locul cu apă de săpun, amestecată cu puţin amoniac.

Pete vechi foarte colorate. Udaţi vata, apoi puneţi într-un vas vechi putină pu­cioasă, peste aceasta o pâlnie de hârtie, ca vaporii pucioa­sei să vie în contact numai cu locul pătat. Se aprinde pucioasa, înainte de a acoperi cu pâlnia. Întindeţi bine pân­za peste gaura pâlniei. Dacă pata e mică, e de ajuns de a aprinde câteva chibrituri, cu capul de pucioasă sub locul pătat. Gazul de pucioasă, pu­tând să altereze unele culori delicate, încercaţi întâi pe un eşantion sau pe un loc nevi­zibil al rochiei.

Păcură. Petele proaspete dispar, frecându-le cu o esen­ţă bună de terpentină recti­ficată. Petele vechi trebuie îmbibate cu unt proaspăt, se lasă să se pătrundă bine, apoi se spală cu apă şi săpun.

Pete de grăsime. Spălaţi cu apă călduţă şi săpun sau apă în care aţi dizolvat săpun pastă. Limpeziţi tot cu apă călduţă.

Verdeaţă, iarbă. Frecaţi cu alcool rectificat 90 grade.

Untdelemn. Puneţi obiectul pe masă. Frecaţi cu apă, amestecată cu amoniac, şi, când locul e bine umezit, aplicaţi un strat gros de magnezie praf, faceţi să pătrun­dă bine, frecând câteva mi­nute cu degetul. Lăsaţi, apoi, să se usuce complect, scuturaţi şi periaţi.

Iod. Muiaţi o hârtie albă în apă şi udaţi bine şi locul pătat. Puneţi hârtia pe masă şi întindeţi peste ca un strat gros de hiposulfat de sodă. Întindeţi stofa cu locui pătat pe hârtie, puneţi praf de hiposulfat pe locul pătat. Lă­saţi astfel până dispare pata (cira o oră).

Mucigai.  Petele de mucegai se scot, frecând cu apă îmbinată cu amoniac.

Vopsea de ulei. Frecaţi locul pătat cu esenţă de terpentină, apoi spălaţi, în apă, caldă cu săpun ţi limpeziţi în apă călduţă.

Pete groase. Se îmbibă cu unt proaspăt, se lasă astfel două ore, se scoate stratul de unt şi vopsea cu cuţitul, apoi se freacă cu esenţă de terpentină sau cu benzină.

Rugina. Frecaţi locul cu o soluţie de acid citric (se potriveşte tăria după fragilitatea culorii), dar dacă nu sunteţi sigură de calitatea culorii ţesăturii, umeziţi pe­tele cu zeamă de lămâie să­rată. Limpeziţi în mai multe ape şi repetaţi procedeul, dacă e nevoie.

Sânge. Spălaţi cât mai repede în apă căldicică. Dacă petele sunt pe o pânză care nu poate fi spălată cu apă multă, faceţi o pastă groasă din scrobeală şi apă, aplicaţi pe pată un strat gros de jumătate de centimetru şi lăsaţi să se usuce. Periaţi stratul de scro­beală şi repetaţi dacă e nevoie.

Zahăr. Se spală numai cu apă.

Ceai. Frecaţi pata cu sare, aplicată peste pata de ceai încă cald. Apoi se spală cu apă.

Transpiraţia. Spălaţi cu apă călduţă, frecând cu o bu­cată de pânză moale şi us­caţi cu o maşină de călcat.

Evitaţi petele de transpira­se pe rochie, trecând cu o cârpă sau un burete udat pe locul rochiei de sub braţe, imediat ce scoateţi rochia sau bluza. Lăsaţi să se usuce, pe dos, la aer.

Lac. Frecaţi petele fie cu esenţă de terpentină, fie cu alcool, apoi se spală cu apă şi săpun.

Vin. Spălaţi cu apă căl­duţă şi săpun, şi limpeziţi cu apă amestecată cu puţin amo­niac. Uneori este necesar a întrebuinţa vapori de pu­cioasă pentru a face să dispară petele de vin negru gras (vezi şi fructe colorate).

Oţet. Atingeţi petele cu apă, amestecată cu amoniac (Almanahul Mariana 1943, Editura „Ziarul” S. A. R. Bucureşti, 1942).