iar pragul casei în tăceri îl tace
în pragul casei şi-a făcut popas
de parcă încă-n căutări de sine
ar pipăi doar urme de pripas
prin lumile de-a pururea meschine
şi i-aş întinde un pahar cu vin
să-şi potolească setea necuprinsă
şi pâinea care lui i-a fost destin
de pasăre abia în zbor aprinsă,
dar am apus tocmai aici, acasă,
şi nu mai am nimic ce să-i ofer
căci s-au topit cuvintele şi lasă
pe mese promoroaca unui ger
la fel de cosmic ca plecarea lui
întotdeauna numai în dincoace
şi-aud cum ne ascultă din statui,
iar pragul casei în tăceri îl tace