Dragusanul - Blog - Part 19

şi n-am auzit niciodată răspuns

 

O acuarelă de Radu Bercea, 2017

 

 

bătrânii au suflete de copii,

dar nu-i nici o mamă să-i apere

şi plâng când răsare toamna prin vii

frunzişul sălbatec să-l scapere,

şi poartă povară atâta credinţă

încât se-ncovoaie şi şchioapătă

şi parcă-s cu zeii de-un leat şi-o fiinţă

spre zările zării când scapătă,

 

iar soarele parcă dintr-odată bătrân

îşi caută mama în noapte

adesea întrebând-o: eu cui mă amân,

trezirii în zori a fructelor coapte?

şi n-am auzit niciodată răspuns

păşind cu bătrânii în şiraguri pe cale,

ci doar pe Iisus care plânge ascuns

purtând bătrâneţile sale

 

 


vei tot păşi cu soarele pe frunte

 

 

 

să nu te-ntrebi, ci numai să te bucuri

de ce ţi-i pus în drumul tău ursit,

pe pragul casei numai mucuri, mucuri

luceferii târzii au ruginit,

dar să nu-ţi pese, nu-i lua în seamă,

trăieşte-ţi bucuriile firesc,

chiar de te simţi adesea o hologramă

prin care alte lumi ne tălmăcesc,

 

dar nu contează, ai ce e al tău

şi fericeşte-ţi sufletul cu asta,

poverile părerilor de rău

azvârle-le-n pustie şi-apoi basta,

vei tot păşi cu soarele pe frunte

din stânci golaşe până sus, în vers,

căci ţi-a fost dat destinul unui munte

ce vieţuieşte şi în univers

 


călătoresc, dar ţie de ce-ţi pasă?

 

 

 

adeseori, când mă găseşti străin

şi-nstrăinat de vremile din casă,

eu ripostez cu sufletul venin:

călătoresc, dar ţie de ce-ţi pasă?

îmi povesteşti nimicuri şi n-ascult

căci sunt plecat atâta de departe

şi fără voia voii te insult

de când trăiesc doar pagini dintr-o carte,

 

iar tu te bucuri când nepoţii vin

ca să-mi aducă sufletul acasă,

căci îl uitasem iarăşi într-un clin

de jarişte de codru luminoasă,

le mulţumesc şi-aştept tu să le dai

din bunătăţi şi să mă lase-n pace,

dar sufletul îmi strigă iarăşi: Hai,

abia prin ei vei mai avea ce face!

 


şi mă aştern în pagini, să exist

 

 

 

eu sunt din cei care-au trăit pe rug

şi au păşit desculţi doar pe jeratic,

dar nu am tras cu vitele în plug

şi nu mă-nchin bezmetic şi lunatic

stăpânilor ce-au fost ursiţi stăpâni

de omeneşti vremelnice tradiţii,

deşi îmi pun adesea fruntea în mâini

să desluşesc puhoi de superstiţii,

 

 

da-n viaţa asta nu mă las prostit

cu votul ambulant sau patrafirul,

căci am atât de multe de-mplinit,

mi le vesteşte-n zori de zi zefirul

şi mă aştern în pagini, să exist

acolo unde lumea chiar există,

noroc de trup, un fel de ametist

care-n prigoana vremilor rezistă

 

 

 


hai, suflete, începe să mă numeri

 

 

 

hai, suflete, să poposim la sfat,

aşează-te-n cuvinte şi respiră,

poemele din ceruri s-au uscat

şi numai spini din ceruri se răsfiră;

de vrei să-ţi pui şi tu cununa ta,

o să îndur şiroaiele de sânge,

deşi aud de-un timp cum undeva

rătăcitor cobzarul nopţii plânge:

 

învăluit în cosmicul alean

tu mă priveşti în taină cu uimire

înşiruindu-mi zilele în van

şi refuzând finala despărţire

căci încă sunt poveri de dus pe umeri

şi datorii atavic de-mplinit,

hai, suflete, începe să mă numeri

să-ţi pot răspunde cu: Amin, sfârşit!

 


Pagina 19 din 1,483« Prima...10...1718192021...304050...Ultima »