Gregor von REZZORI

Gregor von REZZORI

13.05.1914, Cernăuţi – 23.04.1998, Donnini-Italia

         Cu o operă scriitoricească, începută în anii războiului cu romanele „Flacără, devorându-se” (1940), „Ani singuratici” (1942), „Rose Manzani” (1944) şi continuată cu alte 25 de cărţi, şi cu o operă cinematografică, în care s-a exprimat şi ca actor (12 filme), dar şi ca scenarist (7 filme) Gregor von Rezzori, laureat al premiilor literare „Theodor Fontane”, „Boccaccio”, „Lorenzo Il Magnifico” şi „Premio Scanno”, s-a impus ca incontestabilă personalitate europeană cu rădăcini cernăuţene.

Eugen DRĂGUŢESCU

Eugen DRĂGUŢESCU

19.05.1914, Iaşi – 1993, Roma

         Ilustrator (1924-1926) al revistei rădăuţene „Muguri”, Eugen Drăguţescu avea să ajungă, după câştigarea „Premiului Romei”, în 1939, cel mai important portretist al lumii, desenele lui, începând cu cel care-l înfăţişa pe prietenul lui cernăuţean, „muzicianul total” Roman Vlad şi continuând cu clasicii literaturii lumii, pe care-i desena pentru o editură italiană, impunându-l ca portretist oficial al marilor scriitori contemporani. A expus în Italia, în Olanda, în Elveţia, în Statele Unite, în Mexic etc.

Ioan D. POPESCU

Ioan D. POPESCU

Erou al Umanităţii

21.06.1914, Horodnicu de Sus – 05.02.1988, Rădăuţi

         A salvat zeci de mii de vieţi, fără să-i piese de etnia, de credinţa sau orientarea politică a oamenilor pe care i-a salvat. Datorită lui Ioan D. Popescu s-au bucurat de viitor şi vreo douăzeci de mii de evrei, şi câteva sute de ţărani de prin satele rărăuţene, cuprinşi în „lista lui Plosneac”, şi membrii familiei Eroului Martir Vladimir Macoviciuc. În Transnistria, i s-a spus „Ocrotitorul Jidanilor” (ca şi cartea din 2002), deşi era doar ocrotitorul a tot ceea ce este cu adevărat omenesc.

George COTOS

George COTOS

24.04.1915, Straja

         Stabilit la Saint-Tropez, unde, ca şi la Gura Humorului, are o galerie de artă, George Cotos, pictor de o forţă magmatic dezlănţuită în geometrii stâncoase, dar de o fluiditate, inclusiv coloristică, impresionantă, a creat, prin lucrările sale, o lume fantastică, de un modernism academic, în care transparenţa înseamnă şi lumină necreată, dar şi concreteţea ei în vremelnicie, curgerea. Cotos este un simbol măreţ şi universal al Bucovinei reale.

Vladimir TREBICI

Vladimir TREBICI

28.02.1916, Horecea – 13.02.1999, Bucureşti

         O carieră ştiinţifică remarcabilă, începută cu un „Manual elementar de statistică industrială” (1950) şi continuată cu lucrări ca „Modelul cibernetic al forţei de muncă” (1974), „Modele matematice în demografie” (1976), „Resursele umane ale Terrei” (1981), „Demografie şi etnografie” (1986), „Populaţia Terrei. Demografie mondială” (1991) etc., consacră statura inconfundabilă a unui cărturar bucovinean total, membru titular al Academiei Române din 1992.