Traian POPOVICI

Traian POPOVICI

Erou al Umanităţii

17.10.1892, Ruşii Mănăstioarei – 04.06.1946, Colacu

         Cinstit de către statul Israel cu medalia şi diploma de„Drept între popoare”, în 1989, pentru că, în anii 1941 şi 1942, ca primar al Cernăuţilor, a salvat de la deportare peste 20.000 de evrei, dar şi cu publicarea, în 2002, a volumului său de „Spovedanii”, ediţie româno-engleză, finanţată de Fundaţia Dr. Wilhelm Filderman, Traian Popovici, ucis de bolşevici, în 1946, îşi doarme somnul de veci nu în satul natal, ci în Colacu, vegheat de un monument stingher şi enigmatic.

Vasile GHERASIM

Vasile GHERASIM

26.11.1892, Marginea – 10.02.1933, Cernăuţi

         Mentorul lui Lucian Blaga, şi ca poet, şi ca filosof, Vasile Gherasim a rămas pe nedrept cunoscut doar prin: „Eminescu în serviciul şcoalei“ (1921), „Eminescu ca optimist“ (1922), „În satul Eminovicenilor“ (1922), „Eminescu la Viena“ (1922), „Familia Eminovici“ (1923), „George Drogli“ (1923), „Iarăşi originea lui Eminescu“ (1923), „Influenţa lui Schopenhauer asupra lui Eminescu“ (1923), „Ipoteştii lui Eminescu“ (1924), „Mihai Eminescu“ (1929) şi „Eminescu – Luceafărul“ (1930). Mai mult, în Mărturisitorii ** – clik.

Ioan H. SÂRGHIE

Ioan H. SÂRGHIE

08.03.1893, Pârteştii de Jos – 17.12.1971, Câmpulung

         Cunoscut, iniţial, drept autor al cărţii „Sculptura în lemn”, apărută în 1934, „o lucrare de specialitate de necontestată valoare, cu 72 tablouri în text, hârtie velină şi un tipar extrem de îngrijit”, Ioan H. Sârghie fusese condamnat la moarte, în lipsă, de autorităţile bucovinene, în 1915, pentru trădare (fugise în Regatul României). Sculptor în lemn, Ioan H. Sârghie încă este prezent, cu 35 de lucrări superbe, în Muzeul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc.

George VOEVIDCA

George VOEVIDCA

09.04.1893, Sinăuţi – 01.02.1962, Suceava

         Poetul şi epigramistul care, la îndemnul lui Ion Grămadă, a apucat să publice, înainte de Unire, doar o singură poezie în „Junimea literară“ (nr. 4-5/1914), sonetul „Reminiscenţă“, avea să evolueze scriitoriceşte superb, cărţile sale de poezie, „Sonete“ (1920), „Turnuri“ (1928), „Cântece pentru Lu“ (1936) şi „Pro Patria“ (1943), cele două texte dramatice, „Supremul argument“ şi „Puteri întunecate“, precum şi sutele de epigrame publicate definindu-l drept un spirit bucovinean inconfundabil. Mai mult, în Mărturisitorii ** – clik.

Claudiu ISOPESCU

Claudiu ISOPESCU

18.04.1894, Frătăuţii Vechi – 01.04.1956, Roma

         Universitar la Roma, a publicat: „Românii în literatura geografică italiană”, „Italia şi începutul teatru muzical dramatic român” (1929), „Asachi în Italia”, „Pelegrinul Transilvaniei şi Italia”, „Revoluţionarul român N. Bălcescu” (1930), „Aron Densuşianu şi Italia” (1936), „Revistele româno-italiene în România şi Italia” (1937), „Limba, literatura şi istoria românilor în Spania” (1941), „Eseuri italo-româno-hispanice” (1943), „Isus în poezii populare româneşti” (1950) „E. Schuyler şi românii (1954).