Dragusanul - Blog - Part 1465

Dumitru CATANĂ

 

Dumitru CATANĂ

 

Catana Dumitru

 

1884 – 1916, Satulung

 

        Încorporat în armata austriacă şi participant la luptele din jurul Braşovului, Dumitru Catană, bucovinean cu identitate pierdută (din Rus? Din Poieni-Solca?), a refuzat să tragă în ostaşii români, alegând să-şi sape singur mormântul, la o margine a cimitirului din Satulung, unde a şi fost executat. Preotul Zenovie Popovici, martor al tragediei, i-a mutat ţărâna, în 7 octombrie 1928, sub o troiţă din cimitirul din Săcele. În mod, simbolic, ţărâna lui a fost adusă recent şi înhumată lângă bisericuţa din Muzeul Satului din Suceava.


Calistrat ŞOTROPA

 

Calistrat ŞOTROPA

 

Sotropa

 

16.09.1884, Horodnicu de Jos – 16.12.1948, Bucureşti

 

         Calistrat Şotropa, publicist interesant, autor al unui „Dicţionar român-german şi german român al limbii române oficiale” pentru uzul funcţionarilor, al unei „Gramatici a limbii române”, lucrată împreună cu Valeriu Grecu, a editat cântecele din repertoriul lui Grigore Vindireu, în colecţia sa de tipărituri „Muza Română” din Cernăuţi, prin care a tezaurizat şi colecţii de folclor, dar şi lucrări ale tinerilor compozitori, inclusiv ale lui Tudor Flondor.


Ambrosie MICUŢARU

 

Ambrosie MICUŢARU

 

Micutaru Ambrosie

 

1885 – decembrie 1921, Cluj

 

         Trecut în România încă din 1914, Ambrosie Micuţaru a urmat Şcoala Militară, apoi a fost înrolat în Regimentul 8 Vânători, cu care s-a evidenţiat în luptele de la Oituz, din 1917. Căzând prizonier la Grozeşti, a fost internat într-un lagăr din Germania, unde, dacă s-ar fi alat că este bucovinean, ar fi fost spânzurat. Epuizat de boli, Ambrozie Micuţaru a murit în sanatoriul din Cluj, fără ca osemintele lui să fie aduse, măcar la nivel simbolic, în Bucovina.


Aurel MIHALAŞ

 

Aurel MIHALAŞ

 

Mihalas

 

1885 – 01.08.1917, Târgu-Ocna

 

         Elev-plutonier în Armata Română, Aurel Mihalaş lupta, în prima zi de august a anului 1917, pe valea Trotuşului: „Se repezi din tranşeele ocupate de plutonul său şi, într-un avânt măreţ, începu a arunca granată după granată şi împrăştia moarte şi groază în rândurile duşmanului zăpăcit. O granată inamică, însă, puse capăt acestui brav soldat… făcând ca din jertfa vieţii sale viaţă să răsară pentru România Mare de mai târziu”. Nici ţărâna lui nu a fost adusă în Bucovina.


Vasile POPESCU

 

Vasile POPESCU

 

Popescu Vasile

 

1885, Drăgoieşti – 01.11.1916, Poiana Spinului (Argeş)

 

         Voluntar în Armata Română, fugit din Drăgoieşti pentru a participa la Războiul Sfânt de Întregire a Neamului, ca luptător în Regimentul 54 Infanterie, Vasile Popescu a căzut la Poiana Spinului, pe Argeş, în 1 noiembrie 1916. El „moare pentru idealul în slujba căruia s-a pus şi lasă în urmă o mamă văduvă şi bătrână, care-i plânge moartea timpurie încă şi azi” („Glasul Bucovinei”, 1927), dar ţărâna lui nu a mai ajuns acasă, lângă cea a mamei care l-a plâns.