Leca MORARIU

Leca MORARIU

25.07.1888, Toporăuţi – 15.12.1963, Râmnicu Vâlcea

         Întemeietorul revistelor „Făt-Frumos“ (1926-1944), „Fond şi formă“ (1938-1944) şi Buletinul „Mihai Eminescu“ (1930-1943), Leca Morariu a publicat cărţile „De la noi. Poveşti“ (1920), „Războiul Troadei“ (1923), „Institutorul Creangă“ (1925), „Drumuri moldovene. Pe urmele lui Creangă“ (1925), „La fraţii noştri“ (1928), precum şi o mulţime de studii despre viaţa şi opera lui Porumbeşti, Eminescu, Veronica Micle, Nicu Gane, T. Robeanu, Grămadă, Teliman etc. Mai multe, în Mărturisitorii ** – clik.

Alexandru ZAVULOVICI

Alexandru ZAVULOVICI

17.06.1889, Suceava – 21.06.1976, Suceava

         A compus suita simfonică pentru orchestră „Cântec şi joc” (1924), tabloul simfonic „Primăvara” (1924), „Hora Natalia” (1936), „Şi dacă ramuri bat în geam”, pe versuri de Mihai Eminescu, „Imnele Sfintei Liturghii” etc., publicând „23 Coruri. Culegere de coruri pentru 3 voci egale şi pian” (1924), „Studii şi piese pentru vioară” (1973), lăsând moştenire Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” un voluminos manuscris cu memorii şi mărturii culturale sucevene.

Alexandru BOCĂNEŢU

Alexandru BOCĂNEŢU

11.08.1889, Stupca – 12.08.1972, Stupca

         Luptător în Războiul Sfânt al Întregirii Neamului, Alexandru Bocăneţu a scris „Istoria oraşului Cernăuţi pe timpul Moldovei”, monografia „Mănăstirea Moldoviţa” (1933), dar opera lui fundamentală cuprinde studiile: „Terminologia agrară în limba română” (Codrul Cosminului / 1925-1928), „Relaţiile româno-cehe de la origini până azi” (1929), „Relaţiile româno-polone de la origini până azi” (1930), „Relaţiile româno-ruse de la origini până azi” (1930) şi „Relaţiile româno-bulgare de la origini până azi” (1931). Mai multe, în Mărturisitorii ** – clik.

Isidora CONSTANTINOVICI-HEIN

Isidora

CONSTANTINOVICI-HEIN

26.12.1889, Câmpulung – 05.11.1981, Graz

        „Vlăstar al unei vechi familii preoţeşti din Câmpulung, distinsa pictoriţă a făcut studii la Munchen şi la Paris. Intuind liric culoarea, domnia sa reuşeşte într-un cromatism perfect susţinut, care se uneşte fericit cu desenul condus în deplină siguranţă. Isidora Constantinovici-Hain, care se desluşeşte din admirabila dumisale dragoste pentru peisagiul natal, muntele, şi pentru fiii pământului, este, astăzi, o valoare de prim plan în plastica românească, în cadrul căreia s-a desăvârşit cu atâta vigoare” (Streinul, 1939).

Vladimir NICHITOVICI

Vladimir NICHITOVICI

28.09.1890, Rădăuţi – 1479, Iacobeni

         „Munţii se înalţă ca-ntr-o legendă cu pajeri de aur. Nourii curg leneşi peste culmi şi brazii îşi freamătă verdea eternitate. Minunatele, calmele dumbrăvi! Oare piticii nu se-adună la sfat acolo? Căci totul e de poveste şi izvoarele murmură cu plâns mic de doină… Astfel sunt tablourile profesorului Nichitovici! Peisagii admirabile, dintre cele mai frumoase ale Bucovinei… Vladimir Nichitovici e un adevărat poet în pictura sa, care evocă întreaga frumuseţe a peisagiului bucovinean” (Streinul, 1939).