Claudiu ISOPESCU

Claudiu ISOPESCU

18.04.1894, Frătăuţii Vechi – 01.04.1956, Roma

         Universitar la Roma, a publicat: „Românii în literatura geografică italiană”, „Italia şi începutul teatru muzical dramatic român” (1929), „Asachi în Italia”, „Pelegrinul Transilvaniei şi Italia”, „Revoluţionarul român N. Bălcescu” (1930), „Aron Densuşianu şi Italia” (1936), „Revistele româno-italiene în România şi Italia” (1937), „Limba, literatura şi istoria românilor în Spania” (1941), „Eseuri italo-româno-hispanice” (1943), „Isus în poezii populare româneşti” (1950) „E. Schuyler şi românii (1954).

Grigore NANDRIŞ

Grigore NANDRIŞ

31.01.1895, Mahala – 29.03.1968, Londra

         Preşedinte al SCLRB, sprijinitor al SAAAPB, al SSB şi al gazetelor şi al cărţilor bucovinene, Grigore Nandriş, descoperitorul genealogiei polone a Eminovicienilor, ne-a lăsat moştenire: „Documentele româneşti în limba slavă din mănăstirile Muntelui Athos. 1372-1658” (1937), „Colloquial Rumanian” (1945), „Elementul aromânesc în Lexiconul Heptaglot din Oxford” (1961), „Istoria lui Dracula, tema legendei lui în literaturile din estul şi vestul Europei” (1966) etc.

Leon HRUŞCA

Leon HRUŞCA

22.02.1895, Cernăuţi – 18.09.1961, Cluj-Napoca

         „Desenator sigur pe tratarea liniară pe care o dă obiectului, Leon Hruşca îşi poate permite să interpreteze, printr-o viziune proprie, planurile artistice. Trecând de la desen la culoare, el se afirmă şi aici, utilizând cu îndrăzneală cele mai variate nuanţe… Atât în desen, cât şi în culoare, Leon Hruşca, fără a fi de o anumită noutate (stridentă, deci lipsită de gust), aduce aportul preţios al unei viguroase viziuni personale, care-l aşează între maeştrii plasticei contemporane din România” (Streinul, 1939).

Alexandru BOGZA

Alexandru BOGZA

10.07.1895, Brăila – 31.12.1973, Câmpulung

         Definit, de fratele său, Geo Bogza, drept „omul care a avut o mistuitoare vocaţie pentru filozofie”, „realismul critic”, promovat de el printr-o lucrare în manuscris, publicată abia în 1984, însemnând, în viziunea lui Constantin Noica, „una din cele mai pure întâmplări ale spiritului petrecut pe pământ românesc”. O monografie dedicată filosofului Alexandru Bogza de Vasile Zvanciuc, a fost publicată, la Cluj, sub egida Institutului de Istorie „George Bariţ”.

Lascăr LUŢIA

Lascăr LUŢIA

Erou al Bucovinei

18.08.1895, Suceava – 21.11.1916, Ştefăneşti pe Neajlov

         Gimnazist sucevean, cu un talent literar deja probat de colaborările la „Luceafărul”, „Tribuna”, „Neamul românesc”, „Viaţă Nouă” etc., Lascăr Luţia a ales să îmbrace uniforma Armatei Române pentru a lupta în Războiul Sfânt de Întregire a Neamului. Condamnat la moarte în Bucovina, Lascăr Luţia a căzut, în 21 noiembrie 1916, în luptele de pe Neajlov, fiind înmormântat la Ştefăneşti şi reînhumat, în 1922, cu motivaţii electorale, la Cernăuţi.