BOA(la) la români: drujba

Deja am prins şi noi a înţelege

că-n sfânta ţară-a Dunării albastre

sunt interzise poznele prin lege

şi-aşa se face loc pentru dezastre.

Caricatură de Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA

Epigramă de Ion Drăguşanul

Urzica vieneza No Comments Aug 11

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: rejection – Grecia

Fanii muzicii extreme vor descoperi în trupa grecească “REJECTION“, înfiinţată în 2004, o interesantă combinaţie de groove metal cu instrumental, deci o reţetă interesantă, “testată” şi înregistrată,deja, ca fiind de succes, pe spectatori din Anglia, Germania, România şi, bineînţeles, Grecia.

Cei patru muzicieni greci, “Vlassis” Vlasios Ziouvas (vocal), “Nontas” Epaminondas Dritsas (tobe), Dimitrios Bizdas (Bass) şi “Nick” Nikolaos Athanasiou (chitară solo), cu o excelentă imagine artistică în Anglia şi în Germania, au în palmares două albume, “Hollow Prays” (2010), album promovat în Grecia printr-un îndelungat turneu, şi “subject 43“, cu piese de circa trei minute, dar cu pasaje orchestrale dinamice, excelent lucrate, premeditat ca textură pentru “experimentul” de idei pe care îl propune “REJECTION“.

Îndrăgostiţi de România (doar în Moldova nu au mai fost vreodată), Vlassis, Nontas, Dimitrios şi Nick vin la BUCOVINA ROCK CASTLE ca urmaşi ai unor vechi prieteni de-ai mei (Hesiod, Pindar, Homer, Proclos din Lycia etc.), aşa că îi aştept cu inima deschisă şi, desigur, îndatorată, mai ales că, ascultându-le, în principal, piesele de pe albumul “subject 43“, chiar că l-am întrezărit, aproape fără voia mea, pe bătrânul Pindar, meşteşugind pe sunete splendidele moştenite poeme-mărturii, dar care, iniţial, au fost doar… texte de coruri.

“REJECTION” înseamnă, în arealul metalului, un experiment continuu, pe fluxul muzicieni – public – muzicieni, şi, lucru rar în muzică, o încrâncenată tentativă de auto-identificare în mult prea neguros înceţoşata condiţie umană a contemporaneităţii noastre.

În aceste condiţii, “REJECTION” se “ascultă” şi cu mintea, nu numai cu inima.

BUCOVINA ROCK CASTLE No Comments Aug 11

Politicienii se piaptănă: Antonescu şi Ponta

Petrec vacanţa la americani,

dar Crin şi Ponta din belşug

sunt patrioţi daco-romani

căci tot din ţară sug… ce sug!

Epidramă de Uniunea Social-Liberală, la plesneală.

Urzica vieneza No Comments Aug 10

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: last hope – Bulgaria

Una dintre cele mai populare trupe din Balcani, iubită inclusiv în Germania, unde a cântat, răscântat şi încântat, “LAST HOPE” îşi revendică un rock metal-punk-hardcore hardcore-punk, dar “Alex” Alexandar Boyadzhiev (voce), “Kosio” Konstantin Stanchev (tobe), “Naso” Atanas Mitrev (chitară) şi “Radi” Radi Velinov (bass), deşi receptaţi ca practicând un rock sănătos, cu influenţe majore hardcore şi punk, sunt copiii teribili ai unei muzici dezlănţuite, care farmecă şi printr-un spectacol scenic atât de specific ţărilor de la sudul Dunării, acolo unde şi sângele, dar şi Soarele se află într-un necontenit clocot dănţuitor.

Înfiinţată în 1995, trupa “LAST HOPE“, bucurie nestăvilită şi visătoare a copilăriei, “confruntată” cu miraculoasa şi optimista lume a desenului animat, a creat muzică într-un ritm debordant, şapte albume apărând, anual, între 2001 şi 2008, şapte albume însemnând, practic, o operă.

A fost, mai întâi, un CD, “Stab and Kill Records”, apoi un LP, “Dead Eyed Records”, apoi alte şi alte albume, dar şi numeroase videoclipuri, care i-au impus şi în Israel, şi în Turcia, dar şi în Europa Centrală, ca să nu mai vorbim de cea Estică, unde “LAST HOPE” reprezintă o valoare cu constantă afecţiune.

Dincolo de ceea ce spun adevăraţii cunoscători ai rockului, eu iubesc la muzicienii bulgari, pe care îi veţi vedea şi auzi la BUCOVINA ROCK CASTLE vizibilele influenţe folclorice balcanice, ritmicităţile care dau culoare, dar fără a dăuna rockului ca atare, deci nici naturii lui consacrate.

“LAST HOPE” înseamnă un Pan renăscut şi stăpân autoritar al noilor timpuri, iar muzica lui încă mai săvârşeşte miracole, precum o probează şi instantaneul de mai jos.