Victor Ponta: N-ar ţara, că v-ar da!

Victor Ponta: Aparenţele înşeală. N-are ţara, că v-ar da!

Speram că, într-o ţară bogată ca a noastră, cu un premier tânăr şi însetat de viitor, am mai avea şi noi o şansă. Numai că Victor Ponta, în ciuda aparenţelor, nu este şi nu a fost, niciodată, tânăr. Omul ăsta s-a născut băbătie cărpănoasă şi pusă pe prostit lumea de la obraz. Nu are viitor, în ciuda extazierilor din sondaje, iar dacă, totuşi va avea, atunci nu l-am mai avea noi, românii.

Nu sunt, de felul meu, un optimist, dar a alege între Ponta, Predoiu, Udrea şi cine-o mai fi să fie aburcat la ciolanul cel mare înseamnă mai rău şi mai mult decât o sinucidere colectivă. Şi-atunci?

Urzica vieneza No Comments Feb 11

Înţelepciunea umorului lui Constantin Horbovanu 6

Constantin Horbovanu

Orice lucru are un început şi un sfârşit. Dar sunt şi lucruri care se sfârşesc între.

Haina îmbracă aparenţele, nicidecum profunzimea.

Mi-a explicat atât de mult şi de detailat, încât n-am înţeles nimic.

În zilele noastre, cea mai aprigă luptă se dă pentru pace.

Poţi să dresezi un şoarece, să faci o adevărată minune animală din el. Dacă nu dresezi şi pisica, tot degeaba.

Dacă ar fi să aleg între o femeie urâtă, dar deşteaptă, şi o femeie frumoasă, dar prostuţă, sigur aş alege burlăcia.

Nu aduce anul ce aduce răbdarea.

Spune-mi cine eşti, ca să-ţi spun ce pile ai.

Viaţa lui e un tot, şi tot nu-i viaţă!

Pictorul care vede ce pictează, sigur pictează ce vede.

Când Einstein susţinea că totu-i relativ, sigur se gândea şi la disensiunile ciubucului.

Omul care nu latră muşcă.

Puterea cuvântului este mai mare decât cuvântul puterii.

Lesne e să te joci cu omul, mai greu cu sentimentele lui.

Norocul vieţii este infinit mai mare decât viaţa norocului.

A trăit o viaţa pentru o idee, dar ideea n-a trăit toată viaţa.

Fereşte-mă, Doamne, de duşmani, că pe prieteni i-am „aranjat”!

Inima gândirii e cugetarea, care nu este altceva decât gândirea inimii.

Un lucru făcut la timp e un timp făcut prin lucru.

Când doi se luptă, al treilea câştigă. Dar cu o condiţie: să ştie câştiga.

Omul pentru oameni este lup. Dar pentru lupi?

Cele mai frumoase idei se nasc în cele mai urâte împrejurări.

Jurnalism No Comments Feb 11

Ţelurile mişcării populare

Emil Boc: Dom’ Preşedinte, la noi e putred mărul!

După ce şi-au cumpărat moşii alăturate, pe-o gură de rai, ba chiar mai dihai, Adam şi Eva au muşcat din măr, cu poftă în răspăr de adevăr mitic politic. Şi cum lui Adam îi expiră mandatul de tras păcătoşii pe sfoară (cei ce n-au muşcat şi nici nu au de gând să muşte din măr aşa se numesc, păcătoşi), şi-o îndeasă pe Eva în faţă, ca să-i ţepuiască în piaţa universităţii împreună.

Eva mişcă popular din coapse, din ţâţe şi din cosiţe, de intră păcătoşii în călduri şi o asaltează cu voturi. Cel puţin aşa îşi închipuie Adam, care, la repetarea biblicei năstruşnicii, îşi zice Traian Pârţ sau cam aşaceva. Sfârşit.

Urzica vieneza No Comments Feb 10

Cântecul înfăşurării: Clara Demetra Avram

Cântecul e un suflet ce se află pe sine

lângă ultima stea de pe cerul aprins,

acolo găseşte puteri să se-nchine

răstignirii din care numai el s-a desprins,

apoi se-nfăşoară în aripi şi tace

Devenind tot mai cer, tot mai stea,

eternă sclipire de cosmică pace,

mutată târziu şi în fulgul de nea;

e frig până sus şi e alb împrejur,

tăcerea înşfacă timpul de coamă

risipind depărtarea fără contur

aproape de cântecul care ne cheamă,

Aproape de sufletul abia regăsit

vânătoare de îngeri în ultima clipă,

rămâne doar trupul ca un câmp părăsit,

ars de ninsoare, zvâcnind din aripă

mereu mai spre cântec, în cântec sfârşit.

Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 10

Fundaţia, adică temelia mişcării populare

Elena Udrea: Românie, odihneşte-te în pace! Moştenirea ta este în siguranţă.

Niciodată, parcă, nu a fost ţara asta mai insolent călcată în picioare, decât prin apariţia partidei de dans folcloros a mişcării populare, în care s-au prins toţi slugoii şantajabili de băsescu, iar în teritoriu, toate scursurile sociale, inclusiv mitingiştii de profesie de la suceava, în frunte cu ăla, umblatul, plătit ba de psd, ba de pnl, ca s-o facă pe revoluţionarul mai catolic decât papa lapte.

Instinctiv, nu-i plac pe indivizii care umblă cu cioara vopsită (în mod firesc, nici ei nu mă plac pe mine), aburcându-se din insignifiant pe baricadele potăilor cu colaci în coadă. Nu-i plac, pentru că s-au înfăşurat într-o minciună obraznică şi nocivă, făcându-mă, pentru o clipă, să uit de obrăznicia şi de nocivitatea cârdaşilor lui Ponta şi Antonescu.

Urzica vieneza No Comments Feb 10