Comorile Muntelui: Patriotismul publicului ales!

Momente de profundă trăire patriotică şi naţională

*

Aleşii dumneavoastră, de la preşedinte şi prefect (ales indirect), până la vicepreşedinte (al opoziţiei nu a fost invitat), consilieri şi la toţi primarii din satele de munte, au sosit pe Munceii Pojorâtei doar pentru a asista la sfinţirea Tricolorului şi la anevoioasa (se blocaseră tuburile din metal şi din plastic) lui urcare pe catarg.

*

Aleşii dumneavoastră, vibrând de patriotism, de dragoste de ţară (mai puţin de dragoste de popor, deloc de dragoste faţă de folclor), de ortodoxism autentic şi de grijă faţă de viitorul măreţ (nu spun al cui, ca să nu mă exprim pleonastic), au fost acolo, iar peisajul şi festivalul i-au privit cu toată admiraţia. Mai, mai, să îngenuncheze Rarăul la picioarele lor, plin de recunoştinţă!

*

Adevărata comoară a Muntelui Rarău: aleşii dumneavoastră!

*

În centru, imaculata negură a Câmpulungului

*

Evlavie şi patriotism

Comorile Muntelui: Publicul

Publicul: Artişti în costume populare, ţărani în blugi, preoţi şi miliţioneri

*

Pojorâta bombei ecologice a primarului Bogdan nu a avut, niciodată, un astfel festival, dar nici că i-a păsat că îl are. În public: politruci, de la prefect şi preşedinte, până la primari, comercianţi, artişti amatori, preoţi, pompieri, puzderie de ştirişti (doar peisajul îi aştepta pe aleşii judeţeni, ca să-i admire!), ceva gospodari de prin Stulpicani, Fundu Moldovei, Sadova, Câmpulung şi Breaza, câţiva suceveni (inclusiv domnul Ion Nedelea, cu doamna, care fuseseră după bureţi), câţiva turişti, aflaţi în drum spre Rarău, cai, bucate şi poşirci cât încape.

*

Public, pentru care s-a jertfit un miliard şi jumătate

*

Publicul, văzut de lângă arcul lui Nechifor

*

Ce-a văzut Rarăul: un festival… confidenţial

*

Publicul, admirând frumuseţea peisajului

*

Filmacii ştirişti şi publicul

*

Păzea, că te calcă armăsarul!

*

El şi calul: Noi suntem, aici, stăpâni!

*

Ei au ales Ansamblul; ceilalţi, berea şi mititeii

*

Pustietatea Muntelui

Comorile Muntelui: Veta Biriş

Veta Biriş, o mare interpretă a ardelenizatelor cântece, scrise de moldovenii Gavril Muzicescu, Isidor şi George Mandicevschi

*

Exceptând cădelniţările la adresa “domnului primar Bogdan” şi a “domnului preşedinte” (numele lui Nechifor nu-l reţinuse), Veta Biriş, şi prin câteva piese ardeleneşti, dar mai ales prin cele paşoptiste, care au tot migrat spre Ardeal şi s-au înrădăcinat drept folclor, până în 1904, şi-a probat încă o dată indiscutabilele ei calităţi de mare interpretă a melosului transilvan.

*

*

Comorile Muntelui: Ansamblul “Ciprian Porumbescu”

Ansamblul Aristic “Profesinost” din Suceava

*

Nu am mai văzut un spectacol al Ansamblului Artistic “Ciprian Porumbescu” din Suceava de vreo zece ani, dar n-am pierdut nimic, tot acolo au rămas. O orchestră fără coloratură, fără sonorităţi locale, extrem de tehnică şi, drept consecinţă, rece şi impersonală, dansatori cu desfăşurări narodniciste de linii, solişti buni, dar cu texte stupide, când prea ţărănoase, când prea domnoase. Un spectacol “cu furca”, fără nici o concepţie şi o prezentatoare care tot ţipurea accentuat, dat fără justificare “profesionist“.

*

Faptul că adunătura aia de artişti talentaţi îşi toacă, uşor agasaţi, timpul dintre nunţi şi cumetrii cu pentru vechimea în câmpul muncii pe ogorul cultural al campaniilor electorale se simte. Am prieteni în vechea gardă a Ansamblului, dar şi ei mi s-au părut blazaţi, dacă nu chiar plictisiţi de ceea ce sunt puşi să facă.

*

Secvenţă din spectacolul coregrafic narodnicist

*

Ionel Ţanţa

*

Nicolae Vieru, cu “Naşii Mari” – nuntismul cronic, ce să-i faci!

*

Adrian Semeniuc

*

Dan Decebal Chitic

*

Rodica Andronic

*

Constantin Pascu

*

George Finiş

*

Leonard Zamă

Comorile Muntelui: Nechifor a tras cu arcul!

Viteazul vostru Preşedinte, Io Cătălin Nechifor, trăgând cu arcul

*

N-am mai văzut preşedinte de consiliu judeţean care să aibă atâta sictir faţă de cultură precum Ioan Cătălin Nechifor, individul ăla care se crede cult doar pentru că vorbeşte englezeşte. La Munceii Pojorâtei a venit târziu, cu aliotmanul după el, iclusiv cel al pupatului dontologic în fund prin ştiri de presă parşive, şi a tras pentru potol elitist-colectiv la stâna din Stulpicani, fără să-i pese că vibrau munţii de buciumele câmpulungenilor şi de de trâmbiţele fetelor din Apuseni.

*

Spre scenă avea să coboare spre sfârşitul parangheliei pompieristico-popească, când, tot înconjurat de întreg aliotmanul, Nechifor începu să ne încânte din drâmbă. Până atunci, a tras şi cu arcul, proptindu-şi, vitejeşte, talpa stângă în grumazul muntelui. E drept, deşi a privit îndelulg, ca să vadă cum e chestia cu Marcu şi arcul, ţinta, din două încercări, tot nu a nimerit-o. Nici măcar ţimta…

*

Doru Sârghe, înlocuind traista lui Nechifor cu săgeata

*

Comorile Muntelui: Lui Nechifor, ca lui Marcu, / I-o plăcut la tras cu arcul!

*

Ţintele, după ce a tras cu arcul Nechifor