Noi angajări în sistemul culturii
Managerul Varvaroi: Lenuţo, mie îmi angajezi tribul, nu pe Gânditorul din Hamangia!…
*
Concurs de portrete-robot pentru posturi călduţe
Victor Rusu, delimitându-se de “concursurile” lui Viorel Varvaroi
*
Centru Cultural “Bucovina” are un singur om de cultură în conducere, pe poetul şi artistul fotograf Victor T. Rusu, dar cărţile le fac, întotdeauna, alţii, care au în comun cu cultura ceva dintr-o zicere a lui Aurelian Ciornei, care susţinea că, în România, cultu-i liber, dar, din păcate, şi incultul, care mai primeşte şi funcţii decizionale.
*
După o primă aglomerare cu nemoteiuri inculte, dar ţâfnoase a schemelor de trai dulce (pentru nemoteiuri) din sistemul culturii, îmi închipuiam că se va termina cu şmecheriile şi că, eventual, vor fi aduşi în sistemul culturii şi creatori, care, pe lângă faptul că dau greutate actului cultural, mai aduc şi un plus de valoare inedit şi, de cele mai multe ori, valoros.
*
M-am înşelat: înşurubarea nepricopsiţilor în cultură continuă. Tocmai s-a anunţat, pe 2 noiembrie, un concurs de… portrete-robot, cu înscrieri până în 7 noiembrie (numai nemoteiurile, prevenite din vreme, se pot înscrie). Printre posturi, văd şi unul în compartimentul de cercetare-conservare, dar pentru care nu se solicită “antecedente” (de pildă, cărţi şi studii publicate, care să probeze aptitudini), ci… 6 ani vechime (ghiciţi cine îi are?). Pentru alte două posturi, se solicită… 9 ani şi 6 luni vechime (nu 9, nu 10, ci fix 9 ani şi 6 luni!) – în rest, nimic. Majoritatea posturilor (7 din 10) vor contamina cultura cu prostie, în baza unei vechimi de doar 6 luni.
*
Candidaţilor li se cere, precum miliţienilor, cunoaşterea “limbii române vorbit şi scris”, iar în concurs vor fi admişi, după o selecţie birocratică, în care nici o competenţă profesională nu contează (chestie de îmbrâncit creatorii, fără nemoteiuri în cultură), ci numai tipizările scandaloase ale documentelor din dosar (conform creieraşului Elenei Bădăluţă), pe baza cunoaşterii aproximative a limbii române, într-o probă scrisă, pe care o vor evalua alţi necunoscători ai limbii române.
*
E revoltător, dar asta e: 10 noi neaveniţi se vor aduna celor vreo 15 de mai anţărţ nemoteiului de şmecheri semidocţi, căruia i s-a dat în arendă cultura. Să vă trăiască, domnule Nechifor! Vorba lui Ciornei: În România, din păcate, incultul e şi mai liber, şi mai autocrat decât cultul! Că doar n-a lipit de pomană afişe cu ponta şi cu lungu…
Cotroceniada: Războiul jucăriilor cu cheiţă
Jucăria “Ponta”: Eu, când învârte socrul Sârbu de cheiţă, dau în Băsescu!
*
Şi mioriticul eres
deja-şi cerşeşte epitaful
când noi, românii, am ales
din ţară să se-aleagă… praful!
Cântecul nescris: lui Alexandru Ovidiu Vintilă
*
Amiezile cu păsări răstignite,
lângă icoana zborului albastră
eternizând în depărtări pripite
xilogravura cerului măiastră,
abia se mai zăreau şi era bine
numai în calma lor vremelnicie
durată uneori şi pentru mine
risipă de nisipuri prin pustie:
un orologiu pietrelor răpit
*
Odinioară cu tăceri ciudate
venea păşind amiaza ostenit,
iar alte-ncremeniri aproape toate
dansau păgân în zborul senzual,
impus de lunecările prin viaţă,
umbrind cărări în iarba de pe deal,
*
Vâslind spre cerul înfăşat în ceaţă:
iubeam, atunci, atât de mult să fiu
numai amiază limpede şi clară,
tot mai departe se făcea târziu
istovitor, dar ultimă povară
lumesc uitată parcă într-un vis
a fost un cântec, ultimul nescris.
Drumul spre Cotroceni: Ponta se împiedică de Lungu
Victor Ponta: Nu mă aşteptam, Cătălin Nechifor, să-mi pui astfel de obstacole pe drum!
*
În cursa cu obstacole spre Cotroceni, Victor Ponta s-a împiedicat, rău de tot, în Suceava. Ştiu cauzele şi motivele din proprie experienţă, ca unul care era decis, până sâmbătă, să nu meargă la vot. Numai că sâmbătă am avut niscaiva treabă în oraş şi, cum am dat cu ochii de Ion Lungu, căţărat pe benere lângă Cătălin Nechifor, brusc, intempestiv şi instantaneu m-am hotărât să merg la vot. Şi am mers, fără să-mi pese de Ponta, ci doar pentru a scuipa pe personulitatea electorală a lui Ion Lungu.
*
La fel ca mine au procedat mulţi suceveni, scoşi din fire de pupincurismul lui Ion Lungu. Alţii s-au enervat pe drum, văzând utilaje, în zi de duminică (nu şi vineri, nu şi sâmbătă, nu şi… luni), curăţând străzile cu secţii de votare în coaste. Iată cum, şi prin prostie, şi prin carierism jalnic, se pot produce consecinţe social-istorice benefice, aproape eroice. Sunt sigur că, în câţiva ani, sucevenii îi vor mulţumi lui Ion Lungu pentru că i-a salvat, cu pupincurismul său, de ruşinea de a fi fost complici la intaurarea Epocii Ponta-Ghiţă.