Cartea despre Dumitru Vinţilă

Cartea lui Dumitru Teodorescu despre Dumitru Vinţilă

Câteva dintre fotografiile cărţii “Rolleiflexul lui Dumitru Vinţilă“, de Dumitru Teodorescu, se constituie într-un fond documentar interesant, şi prin mărturia unor vârste ale unor personalităţi culturale, şi prin calitatea de “cenzurate” (doar nu se puteau publica poza lui Ceauşescu, la Dumbrăveni, cu un copil tăindu-i calea, sau poza ciudoasă, ba chiar furioasă a Elenei Ceauşescu). Postez fotografiile care ne interesează în formă comprimată, ca să le puteţi vedea şi mărite, fie prin salvare, fie printr-un click pe fotografia care vi se pare a fi interesantă.

Sofia Vicoveanca

Dumitru Vinţilă şi prozatorul Alexei Rudeanu

Constantin Ştefuriuc şi Dumitru Teodorescu

Actorii Teatrului Municipal Suceava

Să încerc recunoaşterea lor, de la stânga, la dreapta: Sebastian Comăneci, Mioara Ifrim, Marna Ştefanache, Liviu Manoliu, Alexandru Toma (Preledintele Comitetului Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistp), Puşa Darie, Adrian Păduraru, Ada Gârţoman şi Carmen Tănase.

Ceauşescu şi prim-secretarul, stupefiaţi că un puşti le taie calea

Elena Ceauşescu, o “savantă” furioasă

Am şi eu, la îndemână, două fotografii, făcute şi dăruite de Dumitru Vinţilă, care îmi plac:

Ziua lui Gheorghe Parascan

Gheorghe Parascan, Cozmina şi Ion Drăguşanul

Cronici sentimentale No Comments Oct 31

Primarul ion lungu s-a dat cu victor ponta

ion lungu: Dragii mei suceveni, iată pe cine sprijin eu la prezidenţiale!…

Impus paznic la oi de către galben-portocalii, ion lungu îşi descoperă, brusc şi instantaneu (sic!), şi o vocaţie social-democrată, exprimându-se, aşa şi atât cât poate să îl ducă capul, ca susţinător al lui victor ponta la prezidenţiale, în speranţa că preşedintele PSD Suceava, Ioan Cătălin Nechifor, o să-l susţină, în viitorul apropiat, în veşnica înşurubare pe scaunul de primar. Ce-i drept, încă nu a identificat şi o altă grădiniţă, pe care s-o transforme în alt sediu de partid, fiind ‘mnealui, deocamdată, cu ochii bulbucaţi pe cultură, poate-poate îi mai cade cu amoc vreo galerie de artă, pe care s-o înşface drept cârciumă personală. Personală, nu privată, pentru că privată, în cultura lui prelipcană, înseamnă un snop de strujeni, cu care să-ţi protejezi intimitatea.

Deşi vorba veche susţine că doar cine se aseamănă se adună, eu încă nu mă pot dumiri cine mă dezgustă mai mult: lungu sau ponta? Numai că eu am doar un vot, pe care, în acest an, nici nu am de când să-l folosesc, pe când lungu, ca lup mioritic ce se află, are ditamai turma de voturi şi-o să dea de pământ cu galben-portocaliul, cu care se fudulea mai anţărţ, de-o să-i zboare ACL de arici saxon.

Şi-atunci, ce-i de făcut? Să mă resemnez? Răspunsul, din păcate, nu depinde de mine, ci de toţi sucevenii, care, iată, au şi o ocazie neaşteptată de a se dezice de lungu şi de “opţiunile” lui de pleşcar politic.

Jurnalism No Comments Oct 31

Cântec la marginea veşniciei: lui Loghin Saviuc

Lângă fântâni doar nucii se ascund,

oglinda apei freamătă adâncă

ghicind ceva în largul meu străfund

hotărnicit lumină într-o stâncă,

iar eu mă ştiu în stâncă prizonier

nehotărât să sufle-n lumânare

Sau în hăţişul stelelor din cer

atunci când muşc flămând din fiecare

visând să trec fântână într-o stea

incendiind apusul în cădere:

urmează noaptea, mă-nfăşor în ea

ca să mă fac fântână şi tăcere.

Poezie de ion dragusanul No Comments Oct 31

Veşnic tânărul Dumitru Vinţilă

Suceava, fotografie din avion

Personaj fabulos al Sucevei, dar şi un om de o inconfundabilă delicateţe – dincolo de zâmbetul lui dezarmant, de care nu se desparte niciodată, Dumitru Vinţilă va avea parte, vineri, 31 octombrie 2014, începând cu ora 14,00, de o adevărată recunoaştere publică, săvârşită, la iniţiativa poetului şi artistului fotograf Victor T. Rusu, dar în complicitate cu Mihai Pânzaru-PIM şi cu Dumitru Teodorescu, în incinta căsoiului culturnic al lui ion lungu, necuvenit numit Centru de Sprijinire a Tradiţiilor, dar care, astfel, îşi capătă şi o utilitate reală.

Nea Mitică Vinţilă, harnic mărturisitor de Bucovină reală, când poet şi când umorist şugubăţ, dar, întotdeauna un vibrant trăitor al bucuriilor altora, expune o sută de lucrări şi îşi va lansa şi un album, prefaţat de Dumitru Teodorescu, “Rolliflexul lui Dumitru Vinţilă”. Va zâmbi, ca deobicei, iar de pe şevalete îi va răspunde, tot şugubăţ şi tot cu un zâmbet, celălalt personaj fabulos al Sucevei, regretatul Romeo Calancea.

Romeo Calancea, cu “emblema” lui marinărească: nelipsita-i pipă

Pentru site-ul meu, am selectat doar câteva fotografii din expoziţia “Rolliflexul lui Dumitru Vinţilă” (şi câte sute de mii de instantanee nu zac prin dulapuri!), fotografii mărturisitoare, fotografii document, unele pline de umorul duios şi nevinovat, pe care îl trăieşte, de exact opt decenii, Dumitru Vinţilă. În fond, prin umor a izbutit nea Mitică să rămână veşnic tânăr. Nu doar până acum, ci pentru toţi vecii.

Retrospectivă în alb-negru – Foto Dumitru Vinţilă, 1960-1990

Suceava veche

Renaşterea Sucevei

Asaltul ţărănimii folclorice asupra Sucevei

Gloriosul Ansamblu “Ciprian Porumbescu”

Iarnă fără vârste

Şi cârmacii mor, nu-i aşa?

Recipientele murăturilor murături

La ţâţa vacii

În căutarea… ţiţeiului

Soborul capitolinelor

Convieţuiri

Pentru liniştea Sucevei

Cronici sentimentale No Comments Oct 30

Româneşte aşa a fost ipocrizia

Aşa ar fi arătat Bucovina şi pe amfostacolo.ro

Multă vreme, am visat să-i ajut pe sculptorii bucovineni să realizeze cel mai lung muzeu de sculptură în aer liber din lume. Imaginasem o “Calea străbunilor” (în fond, asta însemna “Calea lui Dracula”, care urma să valorifice mitul şi legenda istoricităţii româneşti), cu tot felul de sugestii metaforice şi simbolice, pe care le-am supus atenţiei sculptorilor şi nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că şi ei visau ceva asemănător.

Apoi, pe neaşteptate şi fără explicaţii, Ioan Cătălin Nechifor mi-a tăiat fondurile şi tăiate au rămas. Să-i fie de bine în fruntea prieteniei româno-chineze!

Astăzi, trecând prin inesteticul Parc Central, am văzut, însă, o improvizaţie marca Liviu Jitaru: un copac uscat a fost retezat ceva mai sus, iar Liviu a transformat copacul acela într-o operă de artă. Într-un stâlp totemic, într-un element al “Căii Străbunilor”.

Opera lui Liviu Jitaru din Parcul Central

Opera lui Liviu Jitariu

Dincolo de ingenioasa rezolvare a “dezvelirii” operei din trunchiul uscat al copacului, eu văd în demersul artistic al lui Liviu Jitaru acelaşi dor de a înfrumuseţa cu ceva Bucovina, pe care l-am regăsit şi la alţi sculptori bucovineni, nu doar la Liviu, la Cezar Popescu şi la Florin Cramariuc.

Amplasaţi, din 10 în 10 km, de-a lungul itinerariilor turistice ale Bucovinei, astfel de stâlpi totemici, specifici şi nouă (noi aveam trei “ceruri” de stâlpi: de moşie, de ogradă şi de pridvor), dar şi tuturor civilizaţiilor omeneşti, ar fi însemnat contribuţia generaţiei noastre de frumuseţe la frumuseţea clasică, faţă de care nu avem nici un merit, a Bucovinei.

Aşa ar arăta Bucovina şi pe blog.vacantesicalatorii.ro

Dar dacă nu vrea Nechifor!…

Jurnalism No Comments Oct 29