Dragusanul - Blog - Part 1122

Intrare gratuită la Concertul ZICĂLAŞILOR

Duminică, 7 iunie, orele 17-19, în Cetatea Sucevei

Duminică, 7 iunie, orele 17-19, în Cetatea Sucevei

*

Managerul Muzeului Bucovinei, Constantin-Emil Ursu, m-a informat că, duminică, 7 iunie 2015, între orele 16,30 – 19,00, accesul în Cetatea de Scaun a Moldovei din Suceava se va face cu bilete… gratuite.

*

Cum ZICĂLAŞII, ca formulă inedită de revoltă culturală, nu pretind bani, ţelul nostru fiind doar o renaştere identitară, puteţi participa la lansarea-audiţia primului volum al Fonotecii muzicii vechi româneşti “Walachische Tanze und Lieder” şi la noua premieră de muzică medievală est-europeană “Chemarea Străbunilor” fără cheltuială de bani, ci doar păşind cu sufletele, împreună cu noi, pe potecile de pe care se aud, curate şi pline de prospeţime, respiraţiile străbunilor.


Basarabia: “Bravo, Petrică, suntem mândri de tine!”

Duminică - 7 iunie 2015, în Cetatea de Scaun a Moldovei

Duminică – 7 iunie 2015, în Cetatea de Scaun a Moldovei

*

Un text simplu de pe acest site, “Muzicianul muzician Petru Oloieru, la 41 de ani”, a strâns, deja, 277 de aprecieri şi 14.448 de vizualizări. Comentariile la text îmi probează că noul aflux de cititori provine, majoritar, din Republica Moldova, acolo unde Petrică Oloieru este pe cale să devină, ca şi în Suceava, un simbol.

*

Şi-mi amintesc, printre altele multe, o opţiune interpretativă pentru duminică, “La Romanesca”, dans din secolul XVI, o “formulă melodico-armonică populară” specifică ţărilor europene de limbă latină, care ţine de barocul timpuriu, şi pe care, împreună, dar fiecare cu alt domeniu de analiză, am luat-o în discuţie.

*

Din punctul meu de vedere, cântecul cu care vom încheia spectacolul era prea european (şi italian, şi spaniol, şi francez), dar putea fi folosit, aşa cum folosim şi câteva cântece ucrainene, ţigăneşti, maghiare, polone, pentru a-i oferi auditorului posibilitatea de a înţelege muzica medievală românească într-un context est-european. În fond, nu prin comparaţie cu folclorul de astăzi, ci cu muzica de odinioară a neamurilor, putem sesize influenţele şi descifra matricea noastră stilistică.

*

Scriind orchestraţia, Petrică Oloieru a remarcat finalul caracteristic lăutarilor ţigani de pe teritoriul ţărilor române, mi-a spus asta şi s-a uitat întrebător la mine. Exista, deci, o amprentă valahă (lăutarii ţigani erau un fel de prestatori de servicii, care slujeau interesele unei anume culturi, chiar dacă nu se putea vorbi, pe atunci decât de un anume tip de opţiune estetică) pe o melodie de dans care ajunsese în celelalte ţări latine ale Europei pe la jumătatea secolului al XVI-lea, o amprentă care proba că, măcar pe la anul 1500, cântecul acesta circulase şi pe la noi, în ciuda faptului că nu proba temeinice înrudiri cu cântecul nostru îndătinat, inclusiv cu cel de curte domnească.

*

Explicaţia, pe fondul “amprentelor” muzicale sesizate de Petrică Oloieru, e simplă: Ştefan cel Mare fusese căsătorit cu Maria de Mangop, iar prinţesa italiană sosise, la Suceava, nu doar cu veşminte din catifea, cu croiuri occidentale şi cu un plus de meşteşug în ornamentaţii şi în bijuterii, ci şi cu un grup restrâns de muzicieni, aşa cum făceau toate prinţesele care, prin căsnicie, se mutau în ţări îndepărtate de cele ale naşterii lor. Nu vom şti niciodată dacă muzicienii Mariei de Mangop au creat melodia dansului fără nume (Romanesca defineşte o formulă interpretativă, nu o anume piesă) sau dacă au adaptat, acolo unde or fi plecat după moartea timpurie a voievodesei, vreun cântec de curtea domnească moldavă, păstrând doar formula de final specifică lăutarilor ţigani din toate teritoriile româneşti.

*

Şi nici nu prea mă interesează chestiunea aceasta, dar am menţionat-o doar pentru a proba că muzicianul muzician Petru Oloieru nu înseamnă, pentru Basarabia şi pentru Bucovina, doar o izbândă, ci şi un uriaş potenţial, pe care îl veţi desluşi cu toţii. Eu i-am văzut sufletul şi mintea, aşa că vorbesc în deplină cunoaştere de cauză.


Ce vor cânta ZICĂLAŞII, duminică, în Cetate?

Repetiţia finală

Repetiţia finală

*

Duminică, după lansarea, la ora 17, a albumului audio “Walachische Tanze und Lieder”, Zicălaşii vor cânta, în cadrul premierei “Chemarea Străbunilor”, de la ora 18, următoarele cântece vechi, româneşti şi ale etniilor din acelaşi sfânt teritoriu:

*

Pe o stâncă-naltă (Mikuli, 1848)

Cântecul lui Bujor (Sulzer, 1871)

Haiducky – Banul Mărăcine (Jana z Liublina, 1500)

Walachische Lieder (AMZ, 1814)

Hora Roumaniaska (Demidoff, 1837)

Numai popă să tot fii! (Muzicescu, 1890)

Cossak Dance (Brown, 1801)

Polish Dance – Mazurca (Brown, 1801)

Verbunkos (AMZ, 1814)

Ungarische Tanze (AMZ, 1814)

Russian Air of Ucraina (Brown, 1801)

Russian Dance of Ucraina (Brown, 1801)

Wallachian Air (Murray, 1857)

National airs of Romania II (Murray, 1857)

Munteneasca (Mikuli, 1848)

Corăbeasca (Mikuli, 1848)

La Romanesca (Sartori, XVI)

*

Şi câteva imagini de la repetiţia finală:

*

Repetitie finala 1

Repetitie finala 2

Repetitie finala 3

Repetitie finala 4

Repetitie finala 5

Repetitie finala 6

Repetitie finala 7


Centrul Cultural petrece!

Şi vara a fost, azi în sărbătoare

Şi vara a fost, azi în sărbătoare

*

Într-o perioadă densă în evenimente culturale, cu muncă din zori, în noapte, Centrul Cultural “Bucovina” a izbutit o evadare din timp, fiecare dintre noi regăsindu-se prin ceilalţi. Astăzi, aveam de sărbătorit un om, un personaj irepetabil, care trăieşte impecabil bucuria vieţii, molipsindu-ne şi pe noi, de-a lungul timpului, cu lumină. Omul se numeşte Aurel Alexa. La fel se numeşte şi personajul. Un prieten drag fiecăruia, care şi-a sărbătorit ieşirea la pensie.

*

Aurel Alexa, un lord în slujba culturii

Aurel Alexa, un lord în slujba culturii

Un om frumos, în preajma căruia ne-am adunat toţi cu seninătate, în ciuda unei ciudate duioşii care începuse să ne macine. Un om cu o familie frumoasă, din care toţi cei din Centrul Cultural “Bucovina” facem parte, eu fiind tare mândru, şi de multă vreme, că băiatul fetei lui Aurel Alexa, fost olimpic în matematici, va studia la Cambridge. Un om e dator omenirii cu fructe împlinite, iar colegul şi prietenul meu Aurel Alexa este un astfel de om. Ca şi prietenul nostru Marcel Horodincă, sosit, din tihna “pensonariatului”, la sărbătorirea lui Aurel, pentru a-i cânta, aşa cum o făcuse şi în opereta “Crai nou”, urările cuvenite şi pentru a ne înveseli cu harul actoricesc, pe care fiecare dintre noi îl cunoaşte şi îl respectă.

*

Şi a mai fost sărbătorită, tot azi, dar pentru miercuri, şi Gabriela Havriliuc, delicata Gabi topindu-se de înduioşare şi de emoţie sub ochii noştri:

*

Gabi Havriliuc, sfioasă între aplauze

Gabi Havriliuc, sfioasă între aplauze

*

Au fost şi Zicălaşii (după repetiţia finală), deşi ei i-au pregătit, împreună cu PIM, o altă sărbătorire lui Aurel Alexa, pentru duminică. Am fost toţi, am fost fericiţi şi aşteptăm, plini de speranţă, să gustăm şi din peştele care se va lăsa ademenit de undiţa lui Aurel Alexa, deşi, cumsecade cum e şi înnăscut să bucure pe alţii, Aurel Alexa mai mult ca sigur că va desprinde peştişorul din cârlig şi-l va depune în unde, cu gest de purificare, şoptindu-i: “Du-te, puiule, şi te bucură de viaţă!”.

*

Că-aşa-i Aurel: un om. Un personaj.

*

Centrul petrece 1

Centrul petrece 3

Centrul petrece 4

Centrul petrece 7

Centrul petrece 5

Centrul petrece 7

Centrul petrece 8


Etimologia cuvintelor DOINĂ şi LĂUTAR

*

„Determinarea se naşte din lucrurile care ne fac fericiţi şi ne inspiră! „Zicălaşii” este un astfel de proiect, care a reuşit să ne motiveze pe toţi cei implicaţi! Şi tocmai pentru că ne place atât de mult, putem transmite şi celor din jurul nostru acest sentiment, pentru a-l trăi şi ei cu aceeaşi intensitate”

Răzvan MITOCEANU

*

Caietul-program al concertului Zicălaşilor de duminică, 7 iunie, ora 18

Caietul-program al concertului Zicălaşilor de duminică, 7 iunie, ora 18

*

Emsiunea “3G” a singurei televiziuni din Suceava care există, INTERMEDIA, l-a avut invitat, astăzi, joi – 3 iunie 2015, pe “starostele de zicălaşi” prof. Petru Oloieru. Densă şi interesantă, emisiunea lasă, mai ales dinspre simpaticul Bobby Stroe, câteva ceţuri, care pot deveni pâcle, apoi chiar… Thor, dacă nu intervenim cu modestele noastre cunoştinţe de biet documentarist.

*

De unde “chestia asta” cu Thor, cum comenta o necitită, după ce-mi silabisise, pe site-ul Centrului Cultural “Bucovina”, un material despre simbolistica Alba-Aplu (Roşu) a mărţişorului? De la hyperborei citire, via popoarele nordice, cu cioburile lor sacre de cultură primordială, pentru că Thor, care nu-i altul decât Cernunos, adică decât Cronos, adică decât… Moş Timp, se numea “Hora-galles”, adică “rotirea celtică”, care celţi (galles, la latini), în vremurile vechi nu erau un popor, ci o civilizaţie, care exista simultan cu Cain şi Abel, Thor – fierarul, adică meşteşugarul.

*

În acel spaţiu sacru al datului iniţial, cântecele se numeau… Dainas, adică “darurile Cerului”, care cer se numea, la nordici, Dieus, iar la boreali, Deaus. Doina, de care, în ignoranţa noastră, suntem atât de mândri, e un anume tip de Dainas – de unde şi refrenul bănăţean “na daina, daina, daina”.

*

Melodiile, însă, care se interpretau, din clipa în care Carpaţii au creat muzica, de vioară, cobză şi nai, deci de instrumente care şi sugerau razele Soarelui (Surele, adică iluminarea, Soarele numindu-se Surya, la boreali, şi Saule, la nordici. Melodiile, însă, iar mai târziu şi instrumentele, şi interpreţii se numeau… Lautar (se scrie “Låtar” – în care primul “a” are tremă şi se pronunţa, aşa cum se pronunţă şi azi în suedeză, “au”).

*

 Ceremonia, muzica şi dansul făceau parte din Misterele Solare, cerute de Soare SineluiUniversal, care i-a dăruit Carpaţii drept Templu, deşi „Misterele, aşa a spus Platon, au fost stabilite de către bărbaţi de mare geniu, care, la începutul veacurilor, s-au străduit să-i iniţieze pe semenii lor în puritate, pentru a ameliora cruzimea vieţii, pentru a înălţa morala şi pentru a rafina manierele, astfel încât să limiteze societatea prin legături mai puternice decât cele pe care legile omeneşti le impuneau” (Wright, Dudley, The Eleusinian Mysteries & Rites, Fort Newton, USA, London, 1905, p. 14).

*

Muzica şi dansul, “prin frumuseţea artei, ne uneşte cu divinitatea” (Strabon, Geografia, II, X, 3, 9, p. 433), dar şi “prin legi”, pentru că în locurile noastre, dar şi în depărtările în care s-au stabilit descendenţi de-ai pelasgilor (Egipt, Sumer, peninsurile italică şi iberică), şi chiar şi profeţii erau obligaţi “să cunoască cântecele prevăzute de lege şi câteva măsuri de muzică” (Strabon, II, X, 6, 20, p. 454).

*

Muzica medievală a valahilor (“robi ai lui Dumnezeu” sau “rumâni” fie doar cei care se dezic de Iisus!), ca şi muzica medievală europeană, cu care interferează adesea, după cum vă veţi convinge singuri, ascultând noua premieră muzicală a Zicălaşilor, “Chemarea Străbunilor” e doar o potecă spre “Surya” Strămoşilor (Pitr-yana), dar pe care putem păşi doar până la “Surya” Străbunilor.

*

E mult, mult de explicat şi de argumentat, cu mărturii vechi, că pelasgii, cu sfintele lor legi primordiale (Datina), supravieţuind subconştient în numele de valahi (legile primite de Zalmoxe sunt identice cu dreptul valah, iar dacă vă interesează subiectul, o să vă pun faţă în faţă “cazuistică” din “Iliada” şi din cancelaria lui Ştefan cel Mare), ne invocă din cântecele vechi, aşteptându-ne invocaţiile. Iar dacă măcar un singur om va înţelege, tot va fi bine, pentru că, atunci, nimic nu se va risipi precum nisipul şi cenuşa sub spulberările pustiei.

*

A doua pagină a caietului-program (publicată şi pe acest site)

A doua pagină a caietului-program (publicată şi pe acest site)