Dragusanul - Blog - Part 1100

“România, ca o frunză pe apă”

Alecsandri 1883_019_1-5

*

Creanga de stejar

 *

Creangă mică-abandonată,

Jos, pe valul dunărean,

Eşti menită-a fi-necată

În al mărilor noian.

Tu pluteşti, dar tot spre vale

Te împinge cruntul val;

Cine te-a opri din cale

Şi te-a scoate iar la mal?

*

Spune-mi, care-i al tău nume?

Unde mergi, de unde vii?

Eşti tu moartă-n astă lume?

Mai faci parte dintre vii?

Spune-mi: crivăţul iernatic

Smulsu-te-a cu braţul lui

De pe-un arbore sălbatic

Să te-arunce valului?

*

Vulturul cel gol pe frunte,

Cel cu ochi fulgerători,

Dusu-te-a în vârf de munte

Să-ţi dureze cuib sub nori?

Fulgerul trăznit-a oare

Cuibul sus, pe stânci, durat

Şi-n a Dunării vâlvoare

Din văzduh te-a aruncat?

*

Vai, sărmană creangă mică,

Eu la tine când privesc,

Inima mi se despică

Şi te plâng, şi te jelesc;

Tristă e a ta menire!

Cel balaur dunărean

Te conduce la pieire

În al mărilor noian.

*

– N-ai tu grijă de-a mea soartă,

Eu sunt mică, dar nu pier,

Dunărea pe sân mă poartă,

Dar plutesc cătând la cer.

Mulţi au vrut a mă culege

Şi-a mă arde… în zadar!

Sunt odraslă eu de rege,

Căci sunt viţă de stejar!

 *

În curând oi prinde viaţă,

Pe-acest mal voi răsări

Şi cu-a mea umbră măreaţă

Lume multă voi umbri.

Voi privi peste-orizonturi

Cu-al meu văz împărătesc,

Căci din lemnul meu fac tronuri

Şi port sucul românesc.

 *

V. ALECSANDRI

 *

Alecsandri Vasile Familia 9 din 1865

*

Această poezie ni s-a transmis însoţită de şirele pe care le reproducem mai la vale, pentru că ele ne reîmprospătează epoca în care s-a stârnit această inspiraţiune a ilustrului autor:

*

„Mirceşti 1/13 dec. 1882

 *

Domnule Vulcan,

 *

Îndeplinind, şi de această dată, cu cea mai vie mulţămire, dorinţa exprimată în amabila dumneavoastră scrisoare din 10 decembrie, vă trimit o poezie, intitulată „Creanga de stejar”, şi care a fost compusă într-un timp în care România se găsea ca frunze pe apă.

*

Mulţămită Dumnezeirii şi vitalităţii neamului românesc, iată acum ţara scăpată din valuri, independentă, încoronată prin sine însăşi şi demnă de a primi în sânu-i pe marele său oaspe, Ştefan, a cărui statuie e gata a se arăta lumii.

*

În acea zi solemnă, românii vor putea cu tot dreptul să zică, închinându-se în faţa Eroului: O, Ştefane, priveşte-ţi ţara cu mândrie, căci, după patru secole,

*

Tu, ce mulţi ani ai apărat-o

Cu-a tale arme vitejeşti,

Independentă ai lăsat-o,

Independentă o găseşti!

*

Primiţi etc.

V. Alecsandri

(Familia, Anul XIX, 1883, nr. 1, p. 1).


O epigramă de B. P. Hasdeu, din 1883

Alecsandri 1878_014_42-5

*

La „Fântâna Blanduziei”

*

Bătrânule Horaţiu, al Romei vechi mândrie,

Cu care toţi latinii în veci se vor mândri,

Iubirea-mi pentru tine azi este şi mai vie:

Iubindu-te pe tine, iubesc pe-Alecsandri!

 *

Bucureşti 30 martie 1883

*

B. P. Hăşdeu

(Familia, Anul XIX, 1883, nr. 16, p. 182)


Caricatura română veche (I)

1882 La pictor

*

Caricatura, din câte am observat, cu ocazia unei preumblări prin vremuri, începuse, în presa românească doar ca ilustraţie la texte umoristice sau la… sfaturi pentru copile, apoi a lunecat spre snoavă (povestiri hasidice, preluate de către români de la birtaşii evrei) şi spre anecdotic. Caricatura era, la începuturile sale, o descriere, o ilustrare a poantei dialogului, iar mostrele pe care vi le prezint astăzi probează cele afirmate. De pildă “icoana (portretul) de familie”, pe care îl arată, cu mândrie, slujnica, este un cap de bou, iar prostituatele care vor să se facă infirmiere vor să îngrijească bărbaţi cât mai sănătoşi. Tot aşa, Îţic, în goana calului, fiind şi bâlbâit, îşi pierde silabele pe drum. Dar toate desenele sunt înrobite naraţiunii prin cuvinte, evoluţia spre poantă nerostită fiind anevoioasă şi datorită stadiului degustătorilor sfătoşi de umor de altădată.

*

Încă nu intenţionez să formulez observaţii şi să trag concluzii, mulţumindu-mă, deocamdată, doar cu tezaurizarea, împreuncă cu dumneavoastră, a unei cât mai bogate colecţii de caricaturi vechi, drept pentru care voi posta câte patru, de episod, aşa cum se şi publicau, odinioară.

*

 Frontispiciu 1882

1882 Icoana familiara

1882 Ingrijitoare de bolnavi

1882 Itzig calare

*


Dacă părăsesc Bucovina, sucevenii pot făptui cultură!

Ştiţi câţi suceveni vor urca pe scena din Cluj-Napoca?

Ştiţi câţi suceveni vor urca pe scena din Cluj-Napoca?

*


Dacă nici Tiberiu Cosovan nu-i mai poate îndura…

Duceava moto-folcloroasă - fotografie de Tiberiu COSOVAN

Duceava moto-folcloroasă – fotografie de Tiberiu COSOVAN

*

… înseamnă că au venit vremurile pe care, în 1882, Ciprian Porumbescu la pecetluia cu tristeţea “în Bucovina, acolo nu mai e nici o speranţă“.

*

Cronicarul exponenţial al vieţii culturale sucevene, jurnalistul Tiberiu Cosovan, cel care are calităţile înnăscute de a culege, din fiecare fapt public, doar scânteile, doar roua, doar fărâmele de estetic, de care avem atâta nevoie pentru a putea supravieţui, iată că nu mai rezistă în faţa agresiunii prostului gust, a făcăturii, a deciziilor incompetente ale vechililor culturnici de pretutindeni, inclusiv din Primăria Sucevei, şi îmi trimite două materiale, pe care i le găzduiesc cu plăcere, dar şi cu sfatul de a-şi procura o cute, pentru că, dacă vom întârzia să ne ascuţim coasele, ne va copleşi buruienişul:

*

Tiberiu Cosovan

Tiberiu Cosovan

*

Tradiţie şi fiţe

*

Artizanat şi…cai putere

* 

Platoul din faţa Casei de Cultură din municipiul Suceava oferea privitorilor, cu câteva zile în urmă, un spectacol ciudat.

*

Târgul de Sânziene şi Salonul Auto Bucovina 2015,

pe acelaşi „tăpşan” placat cu granit

*

Căsuţe din lemn şi tarabe cu produse artizanale şi meşteşugăreşti, la care te întâmpinau meşteri populari îmbrăcaţi în straie tradiţionale, coexistau într-o simbioză suprarealistă, cu modele noi de autoturisme, maşini de teren şi vehicule utilitare, printre care circulau promotori şi agenţi de vânzări.

*

Târgul de Sânziene al meșterilor populari (programat iniţial să aibă loc în Parcul Central al oraşului – dar rămas aşa doar pe afişul manifestării – NOTĂ I.D: Doamna Lazăr, de la Primărie, l-a mutat, ca să nu fie călcată iarba parcului, apoi a amplasat în parc o tiribombă şi… vai de iarbă!) a fost amenajat pe esplanada & spaţiul pietonal din buricul târgului, pe acelaşi „tăpşan” placat cu granit cu Salonul Auto Bucovina 2015.

*

Înghesuiţi câte 5 – 6 oameni în aceeaşi căsuţă (aşa indica afişajul organizatorilor), meşterii populari, care, nemaibeneficiind de umbra răcoroasă a arborilor parcului, se retrăgeau pe rând să se ascundă de caniculă în dughenele din lemn, priveau cu jind la maşinile de fiţe, cu dotări din care nu lipsesc instalaţiile de aer condiţionat.

*

„Eu când vreau să fluier, fluier”

* 

Produsele din Târgul de Sânziene, obiecte meșteșugărești autentice, unele cu caracter unicat, cioplituri din lemn, vase de ceramică, țesături, ticotaje, diverse obiecte de artă decorativă şi artă cinegetică, ouă încondeiate, icoane pictate pe lemn şi pe sticlă, erau prezentate la un loc cu autoturismele, piesele şi accesoriile auto, dar şi cu serviciile Car Audio & Security, tuning, şcoli de şoferi şi cu ofertele de servicii financiare şi asigurări.

*

Artizanat şi cai putere. Tradiţie şi fiţe. Şi printre ele, confecţionerul de căciuli din blană de oaie Constantin Ciubotăriţa (Badea Costică din Joldeşti), „tatăl căciularilor” la mai toate târgurile de meşteri din ţară, care, aşa cum ne-a spus, a moştenit meşteşugul din familie („de la bunicul şi tatăl meu, care tot căciuli au făcut”) şi care, deşi-i vară purta cuşma pe cap („pentru că omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car”) cânta din fluier lângă unul din bolizii expuşi.

*

Pentru că, aşa cum ne-a spus el „eu când vreau să fluier, fluier”, făcându-ne ghiduş cu ochiul, ştiind că vor urma sesiunile de drive test din cadrul Salonului Auto.

*

Tiberiu COSOVAN

*

Există o explicaţie

*

De ce s-a instalat cabină cu duş

în incinta Cetăţii de Scaun a Sucevei

* 

Dacă o serie din amenajările şi dotările moderne ale Cetăţii de Scaun a Sucevei (cum ar fi de exemplu iluminatul ambiental) nu i-a „ambalat” pe cârcotaşii de serviciu ai urbei, instalarea unor toalete şi cabine cu duş în interiorul obiectivului le-a stârnit nedumeriri.

*

Camera de gardă de la intrarea în cetate, care a fost transformată în grup sanitar, dispune de centrală termică, boiler, toalete, cabine cu duş şi chiuvete cu oglindă.

*

„Băi frate, dar nu-i ca pe vremea lui Ştefan cel Mare!”, spun unii, parcă dezamăgiţi că prin cotloanele unor încăperi nu se află pitite oale de noapte.

*

Dar pentru un obiectiv monument istoric de categoria A, reabilitat, consolidat, restaurat şi reconstruit parţial cu fonduri europene şi introdus în circuitul turistic de vizitare există şi nişte normative, care impun astfel de dotări.

*

Aşa cum ne spune directorul Muzeului Bucovinei, Constantin-Emil Ursu, „atât Casa custode, de pe platou, cât şi spaţiile pentru personalul de serviciu din interiorul cetăţii, au fost prevăzute cu grupuri sanitare, cu toalete şi duşuri”.

*

În primul rând pentru uz intern, pentru personalul care va deservi acest obiectiv (pentru ghidaj, curăţenie, pază, etc.), dar şi pentru vizitatorii temporari, sau pentru invitaţii celor două mari evenimente ale Sucevei care se desfăşoară în cetate: Festivalul de Artă Medievală „Ştefan cel Mare” (cu multiple evenimente pentru copii, între care şi ateliere de face painting, pentru care un grup sanitar cu apă curentă este binevenit) şi Festivalul Bucovina Rock Castle.

*

De fapt, la ediţia de anul trecut a festivalului de muzică rock, membrii trupelor participante şi-au exprimat starea de disconfort, întrucât, după o primă intrare pe scenă (ca la rock, agitaţie, transpiraţie…) nu au avut posibilitatea să facă un duş, să se schimbe, să fie „fresh” pentru o nouă apariţie.

*

Aşa că, pentru cei care n-au găsit oliţa după uşă şi s-au mirat de existenţa duşului, există o explicaţie: Suntem în secolul XXI, într-o ţară membră a Uniunii Europene, iar un grup sanitar (inclusiv cu duş) ar trebui să existe în toate instituţiile/obiectivele publice.

*

Tiberiu COSOVAN