Naţiunea Creatorilor, primele patru afişe

*

Festivalul European “Naţiunea Creatorilor” (13-17 august 2015), reuneşte făptuitori de artă din Israel, Slovacia, Cehia, Croaţia şi România, şi valorifică o formulă inedită de spectacol, care să consacre statul nostru, al pictorilor, al muzicienilor şi al poeţilor, de zboruri captive în “ordinea” civilizaţiei pământene.

*

Pot participa la manifestări şi politicienii din judeţ, dacă şi-au întărit cât de cât imunitatea şi pot spera că nu vor face o toxiinfecţie intelectuală. În fond, noi nu dorim să punem în pericol viitorul măreţ al patriei, pe care numai ei îl reprezintă, întrupă şi îmbuibează.

*

Încă nu am afişul pentru Suceava, pentru că nu a fost decisă locaţia, dar pe celelalte le-am făcut şi vi le prezintă în ordinea calendaristică a manifestărilor, festivalul debutând la Câmpulung Moldovenesc, dar dincolo de ruinele urbane, la BTT.

*

Acolo unde mi-am mutat sufletul

*

Am mai spus-o, eu sunt un om norocos: sufletul meu trăieşte în două trupuri, unul deja ostenit, pe care mulţi îl ştiţi, şi altul tânăr şi viguros, care nu ar trebui să vrea să vă ştie, deşi v-a dăruit ceea ce nici măcar nu aţi visat vreodată – Bucovina Rock Castle.

*

Faceţi click pe fotografie, dacă sunteţi curioşi să vedeţi cum arată lumea celui de-al doilea trup al sufletului meu. O lume în care trupul acela viguros va izbândi, pentru că nu-l vor stânjeni fudulele bundiţe de dihor, găluştele lui lungu sau ipocrifele (sic!) doamnei Ardeleanu. Ce ghinion pe primul meu trup să se fi născut aici, sub umbra Cetăţii Sucevei!

O zi, în familie

Carina şi Cozmina, la Mănăstirea Neamţului

*

Astăzi, nu am mai avut de ales: familia m-a capturat şi al ei am fost, uitând, pentru ceasuri şi ceasuri, de toate deşertăciunile. Aşa că am ajuns, mai întâi, la mănăstirea Neamţului, acolo unde odihneşte Mitropolitul Teoctist, cel care l-a miruit Domn pe Ştefan cel Mare şi care i-a fost alături până apropape de sfârşitul vieţii Voievodului. Pe treptele de la intrarea în biserică, adică exact acolo unde a fost decapitată de cazaci domniţa Ruxandra, fata lui Vasile Lupu, văduva lui Timuş Chmelnicky, încă mai poţi auzi sângele pe nedrept vărsat, dacă ai auz de auzit.

*

La mănăstirea Neamţului am mers cu gândul premeditat de a aprinde câteva lumânări pentru cât mai grabnica însănătoşire a prietenilor noştri Olga Finiş şi Constantin Emil Ursu, şi sper să se milostivească bunul Dumnezeu pentru că arari sunt oamenii care să le semene lor întru învrednicire.

*

Urcând spre Cetatea Neamţului

*

Apoi, pe caniculă straşnică şi cu o inimă care a cam început să-mi facă probleme, am urcat la Cetatea Neamţului, arsă în aceeaşi zi cu Cetatea Sucevei, în 1675, din ordinul lui Dumitraşco Vodă Cantacuzino, „grec tălpiz şi fricos, cu piele de iepure pe spate şi neavând nici o milă de ţară”, care trimis-a “pe Panaitachii uşerul Morona, cu un agă turc, pentru ca să strice cetăţile”.

*

Cetatea Neamţului

*

Arată superb Cetatea Neamţului, astăzi, iar înrudirea ei cu Cetatea Sucevei, care va arăta şi mai bine – în curând, sugerează un aliniament voievodal pe care, din păcate, cu ardelenci şi mironese, lungi şi alte coafeze, nu-l vom exploata niciodată cu adevărat şi ca potenţial turistic.

*

*

Deşi nu interesează pe nimeni, astăzi am trăit, apoi, întors în suceava, m-au luat de guler pasagera indecentă steliana vasilica miron, prin intermediul lui Viorel Varvaroi, şi veşnica noastră persecutoare, doamna Ardeleanu, prin intermediul arţăgosului soţ al domniei sale. Şi iar sfârşit!

Senatoarea sexi se crede Iulia Hasdeu!

Contribuţia senatoarei Miron în circumscripţia sa

*

Convenisem cu colegul meu, poetul Victor T. Rusu, ca, la Câmpulung Moldovenesc, eu să fotografiez parada “Întâlnirilor bucovinene”, iar el spectacolele, urmând să folosim fotografiile pentru site-ul Centrului Cultural “Bucovina”. Şi pentru că, pe lângă Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor, se aflau, acolo, şi câţiva politruci, deşi nu i-am pozat, le-am dat numele în cronica evenimentului. Pe cetăţeanca care (cacofonia se impune de la sine) s-a făcut luntre şi punte ca să i se ducă buhul de “senatoare sexi” uitasem cum o cheamă, dar pe parcursul elaborării articolului, mi-am amintit cele două prenume: Vasilica şi Steliana. Numele n-am izbutit cu nici un chip să mi-l amintesc, aşa că menţionasem, în treacăt, printre prezenţele nesemnificative, “senatoarea sexi Vasilica Steliana”. Din punctul meu de vedere, cetăţeanca n-a fost niciodată sexi, ci doar indecentă. Iar senatoare, nici măcar cât sexi.

*

Adineaori, m-a sunat şeful meu, Viorel Varvaroi, şi, amuzat, mi-a spus că a sunat “doamna senatoare” şi l-a făcut cu ou încondeiat şi cu oţet rozee, cerând grabnică reparaţie. De la Viorel Varvaroi am aflat şi că pe anonima faptelor o cheamă Miron. Steliana Vasilica Miron – să nu uitaţi acest nume, pentru că cetăţeanca se crede măcar Iulia Hasdeu, personalitate, divă, creier arzând neostenit pentru patrie, încât nu-i mai ajung banii pentru coafor.

*

Aş putea să vă dau şi o poză cu dânsa, că pozează de dă în brânci, dar nu se merită, pentru că, în curând, aşa cum este şi firesc, electoratul o va îmbrânci în negurosul anonimat, din care s-a ivit pe degetul mare, ridicat victorios, al lui Dan Diaconescu. Şi nu o să mai fie nimeni obligat să memoreze numele unei oarecare, care nu a lăsat nimic după ea. Sfârşit.