Dragusanul - Blog - Part 1097

Salonul de primăvară-vară de la mansardă

A3

*

Ceva se întâmplă în arta plastică bucovineană. Ceva bun şi dătător de speranţă. O probează, cu vârf şi îndesat, Salonul de primăvară-vară 2015, în ciuda împărţirii lui pe căprării artistice (Tonitza Group Art şi încă o puzderie de grupuri şi grupuscule, pe care nu le ştiu, dar le salut cu entuziasm).

*

Apariţia unor grupări de pictori înseamnă un lucru bun: deja se conturează novaţii, revolte estetice, căutări şi regăsiri pline de prospeţime, ba şi o “rostire” de inefabil din ce în ce mai armonios cadenţată. Iar iniţiativa poetului Victor T. Rusu… Staţi să vedeţi numai ce poză i-am făcut!

*

Poetul Victor T. RUSU

Poetul Victor T. RUSU

*

Reiau: deci iniţiativa poetului Victor T. Rusu şi a graficianului Mihai Pânzaru-PIM de a tezauriza producţia plastică a acestor grupări, într-un salon de artă deschis (se pot pune, în continuare lucrări, s-au depus şi astăzi, înainte de vernisaj, cele unei rădăuţence de “clasa a opta”, Andreea Florentina Bunescu, entuiasmându-mă de la prima vedere), conceput după “principiul bulgărelui de zăpadă”, deja îşi dovedeşte eficienţa. Din nefericire, şandramaua primăriei Sucevei, plină de chiciuri şi de get-bugetari obositor de pupăcioşi, nu este propice pentru a găzdui un astfel de tezaur, dar cum nu avem, în târgul Sfântului Ioan cel Nou, nimic mai bun, e bun şi cuptorul edilitar cu microunde, folosit drept Centru de Susţinere a Tradiţiilor Bucovinene.

*

Expoziţiei TAG (toată consideraţia pentru liderul Ana-Maria Ovadiuc!, de la parter, i se adaugă o alta, la mansardă, unde nu urcă nimeni, dar unde soarele muşcă turbat din culori, în ciuda ferestrelor murdare, care se împotrivesc, precum mironosiţele, de formă, violului cosmic.

*

La mansardă, recunosc, cu bucurie, printre lucrările minunate ale unor tineri despre care, din păcate, până acum, nu am auzit, şi lucrări de Doina-Vianora Catargiu, şi lucrări de duiosul pictor Dimitrie Savu. Am urcat la mansardă fără să folosesc liftul, dar iute mi-au liniştit respiraţia lucrările pe care le postez în continuare.

*

A1

A2

A3

A4

A5

A6

A7

A8

A9

A10

A11

A12

A13

A14

A15

A16

A17

A18

A19

A20

A21

A22

A23

A24

A25

A26

A27

A28

*


Salonul de primăvară-vară 2015

Afis Salonul de primavara

*

În România, nu există pictori profesionişti, pentru că nici un pictor nu trăieşte doar din creaţie plastică. Există doar pictori înnăscuţi şi dilentanţi, unii mai buni, alţii doar rezonabili. Îmi probează afirmaţiile şi Salonul de primăvară-vară 2015, organizat de Centrul Cultural “Bucovina” (Mihai Pînzaru-PIM, Victor T. Rusu, Corina Scîntei şi Gheorghe Senciuc), şi care se va vernisa astăzi, vineri, 26 iunie, începând cu ora 16.

*

O expoziţie superbă, cu lucrări inspirat realizate, în marea lor majoritate, profesionist panotate, o expoziţie în care expun Cristina Elena Chiriac, Angelica Mirela Pagu, Mihai Varzari, Liviana Pînzaru, Simona Cristina Casian, Leonard Adrian Melisch, Ana Maria Ovadiuc, Talida Grunzac, Cristina Iacob, Cristina Hereamătă-Macoveiciuc, Ioana Cezara Poiată, Sophia Cristina Lauric, Mihai Pânzaru-PIM, Andreea Popovici, Claudia Iuliana Ciofu, Mihaela Pavel, Alina Elena Lăzăreanu şi Diana Georgiana Dimitriu.

*

O expoziţie pe care, pentru că merită, o găzduiesc în întregime şi pe site-ul meu:

*

E1

E2

E3

E4

E5

E6

E7

E8

E9

E10

E11

E12

E13

E14

E15

E16

E17

E18

E19

E20

E21

E22

E23

E24

E25

E26

E27

E28

E29

E30

E31

E32

E33

E34

E35

E36

E37

E38

E39

E40

E41

E42

E43

E44

E45

E46

E47

E48

E49

E50

E51

E52

E53

E54

E55


Caricatura română veche (II)

1884 Familia frontispiciu

1884 Din Biblie

1884 Oriunde

1884 Sinceritatea baiatului

1884 Nu pe mine

*


B. P. Hasdeu: Carmen Sylva

Elisabeta 1869_005_47-5

*

Când o vezi împresurată

De a curţii pompă rece,

Toţi rostindu-i pe un ton

Câte-o frază măsurată

Ce alunecă şi trece

Ca să-ngheţe lângă tron,

Capul tău adânc se-nchină:

E regină! E regină!

*

Când citeşti în reverie

Cugetările-i intime,

De pe „Vârful cel cu dor”,

Unde totu-i poezie,

Scăpărând din înălţime

Suferinţă şi amor,

Inima-ţi duios suspină:

E femeie, nu-i regină…

*

Din purpură când descinde

Şi-n catrinţă românească

La săraci şi la copii

Mâna-i darnică întinde,

Lăcomind ca să-i zâmbească,

Să-i surâdă mii şi mii,

Este Crist ce ne alină:

E un înger, nu-i regină…

*

De-i regină, de departe

Licărind ca o scânteie,

Ea dispare fără veste

Şi-o admiri abia în zbor,

Dar priveşte-o-n astă carte

Şi mereu o vezi femeie,

O femeie care este

Înger scump pentru popor.

*

(„Românul”)

* *

B. P. HĂŞDEU

(Familia, Anul XVIII, 1882, nr. 35, p. 420)


“România, ca o frunză pe apă”

Alecsandri 1883_019_1-5

*

Creanga de stejar

 *

Creangă mică-abandonată,

Jos, pe valul dunărean,

Eşti menită-a fi-necată

În al mărilor noian.

Tu pluteşti, dar tot spre vale

Te împinge cruntul val;

Cine te-a opri din cale

Şi te-a scoate iar la mal?

*

Spune-mi, care-i al tău nume?

Unde mergi, de unde vii?

Eşti tu moartă-n astă lume?

Mai faci parte dintre vii?

Spune-mi: crivăţul iernatic

Smulsu-te-a cu braţul lui

De pe-un arbore sălbatic

Să te-arunce valului?

*

Vulturul cel gol pe frunte,

Cel cu ochi fulgerători,

Dusu-te-a în vârf de munte

Să-ţi dureze cuib sub nori?

Fulgerul trăznit-a oare

Cuibul sus, pe stânci, durat

Şi-n a Dunării vâlvoare

Din văzduh te-a aruncat?

*

Vai, sărmană creangă mică,

Eu la tine când privesc,

Inima mi se despică

Şi te plâng, şi te jelesc;

Tristă e a ta menire!

Cel balaur dunărean

Te conduce la pieire

În al mărilor noian.

*

– N-ai tu grijă de-a mea soartă,

Eu sunt mică, dar nu pier,

Dunărea pe sân mă poartă,

Dar plutesc cătând la cer.

Mulţi au vrut a mă culege

Şi-a mă arde… în zadar!

Sunt odraslă eu de rege,

Căci sunt viţă de stejar!

 *

În curând oi prinde viaţă,

Pe-acest mal voi răsări

Şi cu-a mea umbră măreaţă

Lume multă voi umbri.

Voi privi peste-orizonturi

Cu-al meu văz împărătesc,

Căci din lemnul meu fac tronuri

Şi port sucul românesc.

 *

V. ALECSANDRI

 *

Alecsandri Vasile Familia 9 din 1865

*

Această poezie ni s-a transmis însoţită de şirele pe care le reproducem mai la vale, pentru că ele ne reîmprospătează epoca în care s-a stârnit această inspiraţiune a ilustrului autor:

*

„Mirceşti 1/13 dec. 1882

 *

Domnule Vulcan,

 *

Îndeplinind, şi de această dată, cu cea mai vie mulţămire, dorinţa exprimată în amabila dumneavoastră scrisoare din 10 decembrie, vă trimit o poezie, intitulată „Creanga de stejar”, şi care a fost compusă într-un timp în care România se găsea ca frunze pe apă.

*

Mulţămită Dumnezeirii şi vitalităţii neamului românesc, iată acum ţara scăpată din valuri, independentă, încoronată prin sine însăşi şi demnă de a primi în sânu-i pe marele său oaspe, Ştefan, a cărui statuie e gata a se arăta lumii.

*

În acea zi solemnă, românii vor putea cu tot dreptul să zică, închinându-se în faţa Eroului: O, Ştefane, priveşte-ţi ţara cu mândrie, căci, după patru secole,

*

Tu, ce mulţi ani ai apărat-o

Cu-a tale arme vitejeşti,

Independentă ai lăsat-o,

Independentă o găseşti!

*

Primiţi etc.

V. Alecsandri

(Familia, Anul XIX, 1883, nr. 1, p. 1).