B. P. Hasdeu: Carmen Sylva

*

Când o vezi împresurată

De a curţii pompă rece,

Toţi rostindu-i pe un ton

Câte-o frază măsurată

Ce alunecă şi trece

Ca să-ngheţe lângă tron,

Capul tău adânc se-nchină:

E regină! E regină!

*

Când citeşti în reverie

Cugetările-i intime,

De pe „Vârful cel cu dor”,

Unde totu-i poezie,

Scăpărând din înălţime

Suferinţă şi amor,

Inima-ţi duios suspină:

E femeie, nu-i regină…

*

Din purpură când descinde

Şi-n catrinţă românească

La săraci şi la copii

Mâna-i darnică întinde,

Lăcomind ca să-i zâmbească,

Să-i surâdă mii şi mii,

Este Crist ce ne alină:

E un înger, nu-i regină…

*

De-i regină, de departe

Licărind ca o scânteie,

Ea dispare fără veste

Şi-o admiri abia în zbor,

Dar priveşte-o-n astă carte

Şi mereu o vezi femeie,

O femeie care este

Înger scump pentru popor.

*

(„Românul”)

* *

B. P. HĂŞDEU

(Familia, Anul XVIII, 1882, nr. 35, p. 420)