Dragusanul - Blog - Part 1074

Jan Akkerman: Aţi crescut un public minunat!

Jan Akkerman, în fotografia cu dedicaţie, pe care mi-a oferit-o

Jan Akkerman, în fotografia cu dedicaţie, pe care mi-a oferit-o

*

Nu am obiceiul să mă bag în ochii artiştilor care vin la Bucovina Rock Castle, legătura cu ei, în timpul probelor de sunet şi a spectacolelor, fiind ţinută de “locotenenţii” mei şi-ai lui Emil Ursu, Mihnea şi Andi. Dar, vorba legendarului Jan Akkerman (despre sine, în interviul pe care l-am publicat recent), pare-se că am şi eu niscaiva charismă, dacă vin artiştii singuri să mă cunoască şi, după ce schimbăm câteva vorbe între noi, majoritatea îmi rămân prieteni pe viaţă.  Aşa avea să se întâmple şi cu unul dintre primii zece chitarişti din instoria rockului mondial: Sir Jan Akkerman. Sir, pentru că a fost înnobilat de regina Beatrice cu rangul de cavaler.

*

Jan Akkerman s-a născut cu nobleţe şi cavalerism. Când a sosit la probele de sunet (scena era ocupată, conform programului, de “Alternosfera”), a salutat pe toată lumea în parte, a sporovăit cu Dodo Popovici, care venise special ca să-şi mărturisească admiraţia, dar şi cu un voluntar, care-l abordase cu voce sufocată de emoţie. Era o risipă de zâmbet şi de căldură.

*

Rădăcinile, de pe la 1500, ale lui Jan Akkerman ţin de Cetatea Albă (numită Akkerman), iar reminiscenţa aceasta basarabeană din memoria lui s-a soldat cu o dragoste profundă pentru România, pe care o ştie, ca istorie şi ca spiritualitate, mult mai bine decât majoritatea românilor. Şi-a dorit, la Suceava, să vadă Cetatea, iar din muzica noastră l-au interesat primul album şi concertele “Zicălaşilor” lui Petrică Oloieru (despre asta, în curând).

*

Toată echipa de muzicieni-prieteni ai lui Jan Akkerman pare să fi fost durată după chipul şi înfăţişarea sa. Toţi au ascultat din cântecele “Alternosferei” (la probe) şi ale băieţilor de la “Travka” (în timpul concertului), toţi i-au îndrăgit pe Andi, pentru tinereţea şi dezinvoltura lui, şi pe Mihnea – Mihnea merită îndrăgit pentru tot. S-ar părea că şi statutul meu de scriitor, care a întemeiat şi organizează un festival de rock, i-a părut interesant, pentru că le-a spus impresarei trupei, Olivia, şi lui Andi că vrea neapărat să mă cunoască. N-a prea fost timp, şi unul şi celălalt fiind ocupaţi, şi-abia după concertul trupei “Jan Akkerman & Band“, ne-am cunoscut şi am putut schimba câteva vorbe.

*

Albumul, pe care mi l-a dăruit o legendă a rockului mondial

Albumul, pe care mi l-a dăruit o legendă a rockului mondial

Dedicaţia de pe coperta interioară a albumului

Dedicaţia de pe coperta interioară a albumului

*

Jan Akkerman a trăit emoţii mari, când a zărit cele câteva mii de adolescenţi şi de studenţi din şanţul Cetăţii Sucevei, care au un alt gen de muzică pe care o preferă, muzica generaţiei lor. Dar emoţiile s-au spulberat imediat, pentru că miile de adolescenţi şi de studenţi – ca să nu mai vorbesc de spectatorii maturi – au fost fascinaţi de genialitatea artistului de pe scenă şi i-au trăit muzica din plin.

*

Jan Akkerman şi prietenii lui cântă simplu, curat, fără înflorituri inutile, cântecele lui pornind, adesea, de la câte un ritm de cântec străvechi (cel din final, care s-a cântat la încoronarea Regelui David, este tulburător), pe care îl transpune, cu erudiţie, într-un fel de leit-motiv pentru propria lui construcţie, pentru dimensiunea de catedrală a sufletului său liric.

*

Jan Akkerman, pe scena Bucovina Rock Castle

Jan Akkerman, pe scena Bucovina Rock Castle

*

Pe scena Bucovina Rock Castle, Jan Akkerman s-a contaminat de tinereţe, deşi e încă tânăr, fiind de-un leat cu Mihai Pânzaru-PIM, festivalul nostru părându-i-se a fi, datorită reacţiei publicului tânăr, dar şi a locaţiei, unul dintre cele mai frumoase, la care a cântat de-a lungul vremilor. Suceava rămâne, pe viitor, un reper important al trăirilor lui Jan Akkmerman, om de o frumuseţe umană cel puţin egală cu frumuseţea şi desăvârşirea artei pe care o practică.

*

În final, legendarul chitarist rock Jan Akkerman m-a felicitat pentru publicul pe care l-am crescut în doar cinci ediţii de Bucovina Rock Castle. Da, publicul acesta e minunat, dar a crescut singur, noi oferindu-i doar o alternativă de căutare şi de găsire de sine.

*

Sper să ne dea Dumnezeu sănătate amândurora, ca să ne mai întâlnim şi să ne facem timp de discuţii îndelungate. Pentru că pe omul acesta, pe care l-am întâlnit abia acum, eu îl ştiu dintotdeauna.

*

Muzica, o legendă, numită trupa lui Jan Akkerman

Muzica, o legendă, numită trupa lui Jan Akkerman


BUCOVINA ROCK CASTLE 2015: Sâmbătă, concertul

Finalul Festivalului Internaţional "Bucovina Rock Castle 2015"

Finalul Festivalului Internaţional “Bucovina Rock Castle 2015

*

Numerosul public al ediţiei a V-a a Festivalului Internaţional “Bucovina Rock Castle 2015” a fost încântat de cele 15 concerte, pe care le-a trăit din plin. Ba chiar şi şutitorii de cultură, de pe platou, pleşcarii, au avut dubla lor satisfacţie, dar ei nu mă interesează.

*

În ultima seară de concerte, au evoluat pe scena feerică a fraţilor Marius, Lucian şi Ovidiu Socoliuc, care a desăvârşit actuala ediţie “Bucovina Rock Castle”:

*

Trupa PINHOLES

Trupa PINHOLES

Trupa GRIMUS

Trupa GRIMUS

Trupa TRAVKA

Trupa TRAVKA

Trupa legendarului chitarist JAN AKKERMAN

Trupa legendarului chitarist JAN AKKERMAN

Trupa ALTERNOSFERA

Trupa ALTERNOSFERA

*


Bianca Iftimie a împlinit 18 ani! Să ne trăiască!

Bianca Iftimie, felicitată de băieţii de la Relative

Bianca Iftimie, felicitată de băieţii de la Relative

*

În familia făptuitorilor de Bucovina Rock Castle s-a petrecut, sâmbătă, 22 august, un eveniment minunat: voluntarul Bianca Iftimie a împlinit 18 anişori! Am povăţuit-o să se bucure de deplin şi să-şi trăiască intens anii care urmează, dorindu-i Fericire, pentru că o merită din plin.

*

Cum nimeni dintre noi, inclusiv Bianca, nu a prea avut vreme, sâmbătă, de vorbe lungi, chiar dacă şi sincere, târziu am scos aparatul de fotografiat şi am imortalizat două imagini, în care Bianca Iftimie era felicitată de Lucian Csibi şi de Ionuţ Dărămuş, de la “Relative”.

*

La mulţi ani, Bianca, şi sincere felicitări familiei care te-a crescut!

*

 

Bianca Iftimie, pozând cu Lucian Csibi şi Ionuţ Dărămuş, de la "Relative"

Bianca Iftimie, pozând cu Lucian Csibi şi Ionuţ Dărămuş, de la “Relative”


Publicul rock şi şutitorii de cultură

Publicul Bucovina Rock Castle şi, sus, pe platou, şutitorii de cultură

Publicul Bucovina Rock Castle şi, sus, pe platou, şutitorii de cultură

*

În condiţiile în care această ediţie de festival “Bucovina Rock Castle” avea acoperite financiar doar 3 cincimi din necesar, singura mea speranţă rămânea publicul rock. Adică oamenii cu demnitate, care nu se zgârcesc la 5 lei (tinerii) sau la 15 lei pe seară (maturii).

*

Tinerii mi-au întrecut speranţele: au venit demn, onest şi s-au bucurat dumnezeieşte de spectacole. O parte dintre maturii Sucevei şi numai ai Sucevei, au ţinut să-şi afişeze jigodismul anticultural clasic, fie prin agresivitatea cu care şi-au asigurat dobândirea de invitaţii sau de legitimaţii de intrare gratuită, fie prin şutirea de cultură, halind hoţeşte şi pe moca hălci întregi din concerte, de acolo, de pe platoul Cetăţii. De ei îmi este atât de silă, încât o să-mi pun mintea la lucru, ca să nu mai poată şuti, suficienţi şi parşivi, nimic din ediţia care va veni.

*

Ediţia care va veni, pentru că va veni chiar mai spectaculoasă decât cea din anul acesta, dar fără nici o legitimaţie de acces, în afară de cele ale artiştilor şi voluntarilor, va avea cu un gard al Jandarmeiriei, pe platou, care să-i ţină departe de minunăţiile scenei pe cei care au furat Bucovina Rock Castle ediţie după ediţie. Ăştia, pleşcarii, nu merită nimic şi nu-i vreau niciodată prin preajma noastră.

*

În seara în care un artist de talia lui Jan Akkerman a ţinut să-mi mulţumească personal pentru publicul tânăr de rock pe care l-am crescut (omul ştie ce spune!), ediţie cu ediţiţie, am dat din nou cu ochii de pâlcurile de prădători ai culturii de pe platou (tocmai pozam împreună cu Jan Akkerman), şi m-a durut sufletul. Cu o seară înainte, veselul Almir, de la Dubioza Kolektiv, căruia îi povestisem despre scursurile acelea pseudointelectuale, i-a invitat ironic în şanţul Cetăţii, dar de obrajii lor cât tovalul nu s-a prins nimic.

*

În acest material, pe care îl postez, biruindu-mi oboseala după cele două festivaluri, pe care le-am organizat şi coordonat în ultima decadă, vreau să mă plec în faţa tinerilor din şanţul Cetăţii şi să-i asigur de dragostea şi de respectul pe care li-l port. Îi iubesc pe toţi oamenii serioşi care ne-au fost alături, dar tineretul, şi sucevean, şi din toate regiunile ţării, mă face să înţeleg că bătălia pentru “Bucovina Rock Castle” nu am dus-o niciodată în zadar şi că nu trebuie să dezarmez niciodată.

*

Publicul sucevean şi Bogdan, de la Grimus

Publicul şi Bogdan, de la Grimus

Ei au completat bugetul Bucovina Rock Castle

Ei au completat bugetul Bucovina Rock Castle

Şi ei au completat bugetul Bucovina Rock Castle

Şi ei au completat bugetul Bucovina Rock Castle

Şi ei au completat bugetul Bucovina Rock Castle

Şi ei au completat bugetul Bucovina Rock Castle

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

 

*


Mihnea Blidariu sau Singurătatea artistului

Mihnea Blidariu sau Singurătatea artistului

Mihnea Blidariu sau Singurătatea artistului

*

Poet, dramaturg şi, mai ales, romancier şi muzician de primă mână, Mihnea Blidariu, care de vreo zece zile slujeşte cultura bucovineană de talie europeană, inclusiv “Naţiunea Poeţilor”, a găsit o singură clipită, în timpul concertelor Bucovina Rock Castle, în care sufletului i s-a mutat departe, lângă cele două prinţese ale lui, Nora şi Sofia-Maria.