ion lungu – capital incultural european

ion lungu: Ştiu, muză Steiciuc Carmen şi Veronica, că ţi-am promis că te fac poetă capitală europeană, dar pe Bobby Stroe mă sprijin, ca să nu-mi rup gâtul cu stiva asta de gunoi…

*

Straşnic barbat e şi ion lungu, ăsta de l-aţi ales primar! E bute, n-a văzut un spectacol de teatru sau un concert în viaţa lui, nu şi-a poluat minţişoarele fragile cu vreo carte, de la cartea obligatorie de citire, încoace, şi iată-l ditamai preşedintele proiectului “suceava – capitală culturală europeană”. I-a dat brânci lui PIM, că doar delicata poetă Carmen Veronica Steiciuc, lacomă după băgat în faţă mai dihai decât tăunul lui Creangă după curul vacii, nu suportă concurenţă, l-a înşurubat în schema cugetătoare pe necugetătorul viorel varvaroi şi pe nu mai ştiu cine şi, gata, avem cultură!

*

L-am auzit, pe un post de tembeleviziune locală, pe ion lungu vorbind despre poziţionarea sucevei lui pe axa Petersburg-Berlin, printr-un festivăluţ de filme de amatori, la care participă şi vor mai participa inclusiv nişte liceeni suceveni, împinşi în faţă de un fel de sosie masculină băgăreaţă a băgăreţei steiciuce lirice.

*

Le doresc succes tuturora, pentru că urmaşii şi urmaşii urmaşilor mei s-au stabilit, pentru totdeauna, la Cluj-Napoca, aşa că nu are cum să-i contamineze, vreodată, dejecţiile sucevei – capitală inculturală europeană a lui ion lungu, carmen veronica steiciuc, viorel varvaroi şi călin brăteanu.

Arendaşii Centrului Cultural “Bucovina”

Viorel Leancă: Am înţeles, unde văd mici şi bere, duc orchestra să cânte!…

*

Centrul Cultural “Bucovina” a fost luat în arendă. Aşa s-a întâmplat şi pe vremea lui Flutur, aşa se întâmplă şi pe vremea lui Nechifor. Brăteanu a concurat de unul singur, în faţa unei comisii corupte, pe baza unei biografii întocmite de el, şi iată-l paşă al petrecerilor câmpeneşti. Băiţan nu avea studii de specialitate şi a fost numit paşă interimară, dar şi când şi-a făcut rost de o diplomă, a pierdut cu brio concursul şi tot paşă a rămas. Pe încă trei ani.  Gonda are studii de scenografie, din câte ştiu, dar este de o incampacitate înduioşătoare. În concursul trucat a fost serios devansată de Sorin Filip, dar sultanul Varva-Roy a amânat pentru totdeauna continuarea concursului, cu proba orală, iar Gonda rămâne la leafă nemeritată. Pe încă trei ani.

*

Cam asta înseamnă Centrul Cultural “Bucovina”, luat în arendă de sultanul roşu Varva-Roy. Mici, bere şi lăutarii Ansamblului, cumătrii politice şi lăutarii ansamblului, o supra-aglomerare a instituţiei cu nemoteiuri, inclusiv politice, care nu au nici o treabă cu cultura, ba chiar dimpotrivă – ăla, miliţianul reformat şi declarat nul, cu leafă aproape triplă faţă de cea a prof. Petru Oloieru, ca arhivar-bibliotecar trebuia să noteze, de pe afişul “Naţiunii Creatorilor”, titlurile cărţilor care urmau să fie lansate în festival; după o veşnicie, a venit şi mi-a spus că nu are în magazie cărţile “Luna Amară”, de Mihnea Blidariu, şi “Toy Machines”, de Andi; “Ăştia-s cântăreţi şi trupe, nu cărţi!”, am răbufnit eu, iar insul s-a luminat la faţă: “Aaa!… De asta nu le am eu în magazie!…”.

*

Ar fi nedemn să continuu, în astfel de realităţi culturale, cu fonotecarea muzicii vechi bucovinene. De ce să-l aglomerez pe prof. Petru Oloieru cu încă o normă, peste o normă şi jumătate, prestate, pentru 900 lei pe lună, în arendăşia lui Ion Băiţan? De ce să-l umilesc? Pentru că ne îndeamnă sufletul să facem ceea ce nu s-a făcut niciodată? Dar nu vedeţi cum tropotesc ăştia peste sufletul nostru?

*

Şi cu recuperarea lui T. Robeanu, personaj exponenţial al Bucovinei şi ca poet, şi ca istoric, şi ca om politic, cred că am să amân lucrurile, deşi mi-am propus ca, în 12 noiembrie, odată cu premiera “Zilei Scrisului Bucovinean!” (în 12 noiembrie 1938, s-a înfiinţat Societatea Scriitorilor Bucovineni), să împlinesc o datorie pe care nu eu, ci Bucovina o are faţă de memoria lui T. Robeanu. De ce să pun aceste glorii (aşa spunea Horus, către Osiris: “Am preluat toate gloriile tale!”) în cârca lui Nechifor, a lui Varvaroi sau a miliaţianului nul, dar răsfăţat cu lefoi mare de… arhivar-bibliotecar la fără frecvenţă – bietul om are atâta de tras cu farmaciile soţiei sale, încât numai de cultură nu-i mai arde! Partea proastă e că, din pricina lor, nici mie nu-mi mai arde de cultură.

Cum îl trage pe sfoară lungu pe Balan

*

Dacă tot am fost scos pe tuşa culturii de către arendaşii PSD, ca să nu mă plictisesc din cale-afară, o să mă joc niţel de-a politichia. Cu tot arsenalul de rigoare, dar nu din clipa asta (Dovadă: folosesc o satiră-colaj veche).

*

E clar: lungu mai pohteşte un mandat şi s-a pus pe astupat o bună parte dintre şantierele lui arheologice, în care a şi găsit nepreţuite comori, care l-au transformat în ăl mai tare baron ortodox al bietei moşioare numită Moldova. Între timp, cu şiretenia lui de om dus cu pluta şi cu pre-lipka pe apa Sucevei, dă în Balan pervers, dar cu dibăcie, ba dă şi în întregul PNL, care stă ca aia de-l conduce înjugată şi îşi suge degeţelele.

*

Un exemplu: datorită lui lungu şi din vina lui lungu, o grădiniţă a Sucevei a fost transformată în conac ciocoiesc pentru partidul care l-a aburcat la osânză. Nu lipsesc pavajele impunătoare, care se revarsă în trotuare dolofane până în curtea ciocoiului istoric, ca să vadă lumea şi să-l înjure neaoş: “Ia mai du-te-n PN… L!”…

*

Iar pentru ca sugestia spre “uită-te la ăştia şi uită-te la noi!” să fie percepută şi de minţi încete, precum a lui lungu, trotuarul de peste drum şi întreg parcul de până în Palatul Injustiţiei arată ca vai de lume, tot un dâmb şi tot o groapă, de se crucesc pensionarii şi mămicile, jurând să voteze, la anul şi la mulţi ani, orice, dar pe ciocoii din grădiniţa de vizavi, categoric nu!

*

Dacă lungu ar fi îngrijit parcul şi ar fi făcut şi trotuarul (îl tot face, dar despre asta, altădată) dinspre parc, lumea nici n-ar mai băga de seamă grădiniţa…  ciocoită PNL şi n-ar mai privi spre ea cu ciudă (deja s-a constituit o delegaţie de pensionari, care pândeşte prima sosire a lui Gheorghe Flutur, ca să i-o spună de la obraz). Dovadă că lungu, deşi bătut în deşcă precum suceava capitalei inculturale europene, are cap de ţărănoi şmecher şi-i coace la foc mic pe Bălan şi pe PNL-işti, până i-o face scrum.

Fonotecarea ne-o suspendă, 28 Noiembrie ni-l anulează!

“La telefon, Managerul Varvaroi…”

*

Să înregistrezi 110 melodii vechi şi necunoscute, în doar 4 zile, înseamnă să lucrezi cu muzicieni înnăscuţi, dar şi excelent şcoliţi. Pentru că nu doar înregistrarea ocupă timp: mai este nevoie şi de scrierea armoniilor (şi doar nu vreţi să le scrie proaspătul absolvent de Conservator la fără frecvenţă şi director la fel, pesedistul Ion Băiţan!), şi de repetiţii, mai ales atunci când ne ies în cale pasaje grele, cu ruperi de ritm. Mai întâlneşti, de pildă, câte o piesă precum “Kaiser” (o cânta lăutarul Mihalescu, la Bosanci), care, la o primă vedere, e o variantă de “Braşoveancă”, iar la o a doua vedere, deja înţelegi înrâuirea polonă chiar şi asupra piesei ardeleneşti şi, cu atât mai abitir, asupra “Kaiser”-ului bucovinean.

*

La fiecare ceas, luăm o pauză, ca să respirăm şi nişte aer curat, prin… filtrele ţigărilor, iar la o astfel de pauză, hop!, câr! mâr! – sună telefonul lui Răzvan. La telefon, Managerul Viorel Varvaroi, care ştie una şi bună: că care cultură trebuie să producă bani, nu cultură!

*

Fumez. Rămân calm şi fumez. Ştiţi dumneavoastră că profesorul Petru Oloieru are leafă, la Şcoala Populară de Harte “Ion Băiţan” de ditamai 900 lei pe lună, pentru o normă şi jumătate?

*

Fumez. Rămân calm şi fumez. Ştiţi dumneavoastră că un miliţian, care a primit a treia cizmă pentru competenţă niema, are, la fără frecvenţă, în Centrul Cultural “Viorel Varvaroi”, o leafă lenevită lunar de 2.400 lei?

*

Fumez. Rămân calm şi fumez. Într-o zi de repetiţii, abia dacă apuc să fumez 6-7 ţigări, pentru că Petrică Oloieru scoate untul din noi cu munca. În cele din urmă, lui Petrică Oloieru i se face rău, de oboseală, iar mie mi se face rău, când îmi amintesc de faptul că, în urmă cu 3 luni, Varvaroi i-a promis plata pentru jumătatea de normă în plus, pe anul în curs, şi promisiunea promisiune a rămas.

*

Şi-atunci, de ce ne batem capul? Ca să ne ia Tamira Gonda Cojocaru, Ion Băiţan şi Călin Brăteanu în arendă, prin concursuri trucate pentru dobândirea de lefoaie şi privilegii? Ca să ne râdă Varvaroi, cu Gonda lui şi cu Băiţan în nas că, deşi au pierdut concursul trucat pentru ocuparea posturilor de directori, “iei” – cum scrie Băiţan, rămân derectori numiţi, încă “trii ani”, c-aşă spuni legea – legea voastră de şmecheri de doi bani!

*

Fumez. Rămân calm şi fumez. De mâine, noi, “Zicălaşii”, nu ne mai întâlnim, pe termen nelimitat, pentru alte înregistrări. Re-editarea zilei de 28 Noiembrie 1918 practic ei ne-au anulat-o. Să le fie de bine, inclusiv Preşedintelui Nechifor, cu care pe 18 septembrie 2015 ar fi trebuit să mă întâlnesc, pentru a lua în discuţie proiectul, dar probabil că şi mâine, şi poimâine, şi răspoimâine, până prin 2025, este extrem de ocupat cu pălăvrăgeala lui Nicu Amurăriţei. Sfârşit.

*

*