Preuteşti sau Datina trăită până la capăt

Alaiul din Preuteşti, o adevărată încolonare a vârstelor, cu celebrarea Ursei Mari, deci a primului calendar ceresc al omenirii, impresionează prin autentic, prin îndătinat şi prin simplitate, toate acestea căpătând expresie şi prin diversitatea vârstelor. Sătenii din Preuteşti nu se fălesc, precum alţii, cu o “bogăţie folclorică” artizanală, ci duc, din generaţiei în generaţie, o tulburătoare religvă de ritual iniţiatic ancestral. Nu o fac nici fălticenean, nici bucovinean, ci cu o tuşă remarcabilă de ancestral. Remarcabilă este, prin coloristică muzicală, şi fanfara din alai, un alai care, cu excepţia “vestitorilor”, nu adună şi femei în ceea ce nu a fost niciodată cu participare feminină: ritualul.

Jurnalism No Comments Dec 28

Sfântu Ilie, un sat bucovinean al Datinii

Deşi e satul de domiciliu al celebrului băşcălitor de folclor, Doctor în folcloroase Călin Brăteanu, Sfântu Ilie înseamnă un sat cu tradiţii ritualice, bungherii şi urşii fiind de o frumuseţe tulburătoare. Zonă rezidenţială de lux a Sucevei, satul Sfântu Ilie are şi îşi asumă moşteniri vechi, iar sătenii fac doar ceea ce ştiu să facă, într-un firesc şi cu o ştiinţă a jocului aproape ritualică şi, tocmai de aceea, demnă de toată admiraţia.

Jurnalism No Comments Dec 28

Fală şi artizanal ca la Stroieşti

Un sat fără tradiţii poate fi lesne identificat după noutatea costumelor. Aşa se întâmplă cu Stroieşti, unde costumele manufacturiere, produse de cooperativele meşteşugăreşti, după modele luate din întregul judeţ Suceava, arată splendid, fălos şi ochios ca o înstrăinare de datină. Stroieştii nu au ritualuri, ci evoluţii scenice aparent elaborate, acoperind, fără sacru şi inefabil, o bună parte a repertoriilor astrale nemoştenite, ci împrumutate din spectacolele altora. Nu din ritualuri, ci din spectacole. Stroieştenii încântă ochiul, dar fără vibraţie şi fără freamăt, deci fără emoţia redescoperirii de moşteniri sacre.

Jurnalism No Comments Dec 28

Urşii şi bungherii din Udeşti

Deşi e limpede că nu prea ştiu ce fac, udeştenii fac bine bungherii şi urşii, în ciuda faptului că nu respectă numărul stelelor Ursei Mari. Penibilă este ceata mascaţilor cu pânză albă pe faţă (le spusese Mihai Camilar, cândva, că măşti din pânză albă purtau căluşarii în vremea lui Dimitrie Cantemir), în rest, deşi mascaţii nu au nimic în comun cu omagierea “roţii cerului” (Ur Anu) prin ritualul iniţial, trupa are potenţial şi ar putea păşi onorabil într-un carnaval maial ritualic, aşa cum se desfăşura el şi în primele trei secole ale creştinismului, atunci când naşterea lui Iisus era sărbătorită ba în 6 ianuarie, ba în prima decadă a lunii mai, cea cu “flori de măr, flori de păr”, cu “florile d’Albei”, adică ale Lunii, ale Crăiesei zăpezii şi a florilor.

Uncategorized No Comments Dec 28

Văculeşti, judeţul Botoşani: de toate şi nimic

Sătenii din comuna Văculeşti, judeţul Botoşani, cu un ansamblu fistichiu, numit “Dor de horă”, au de toate şi nimic, teatralismul montărilor desacralizând total Datina. La caprele, care n-au mai fost hrănite de-o lună, vine tânăra medic veterinar, fată talentată – de altfel, şi astfel ritualul ancestral al morţii şi învierii aparente a Timpului se pierde în desuet. Urşii (omagiul Timpului stelar) decad în penibilitate, iar căiuţii (paznicii Muntelui Soarelui) şi mascaţii (celelalte constelaţii şi planete) sunt doar o inutilă joacă a jocului. Păcat de talentul actoricesc al tinerilor săteni, deveniţi victime ale inculturii şi ale nepriceperii.

Jurnalism No Comments Dec 28