Şi Darabanii au festival de rock

ZILELE NORDULUI, un festival care se va îndreptăţi la viitor

*

O surpriză plăcută: oraşul Darabani organizează, în zilele de 8-10 august, un festival de rock, pe care organizatorii l-au numit, inspirat, ZILELE NORDULUI. Din câte ştiu, evenimentul va avea loc într-un cadru natural superb (sub pădure, lângă lacuri, admirabil loc de campare), iar trupele invitate sunt excelente, începând cu Viţa de Vie şi terminând cu Toy Machines, ambele participante şi la festivalul Bucovina Rock Castle.

*

Ţin să salut, inclusiv prin prezenţă, festivalul de două ori megieş (prin locaţie în spaţiu, dar şi în… timp), dorindu-i viaţă lungă şi o devenire pe măsura promiţătorului început.

*

Ion Drăguşanul

Ignoranţii culturnici rusifică Bucovina

Народная культура сегодня в моде sau Ignoranţii care rusifică Bucovina

*

Veşnica nevoie a politicienilor de “băi de mulţime” a condus la un fenomen anticultural agresiv şi iresposabil – simularea, excelent definit de ucraineni prin titulatura “Народная культура сегодня в моде” (“Cultura oamenilor de astăzi în simulări“), un fenomen care desacralizează şi istoria, şi spiritualitatea, şi identitatea naţională. Singurul lucru care contează pentru politrucii dornici de popularitate este adunarea şi îmbătarea partizană a mulţimilor, care să vină, precum, în urmă cu câteva zile, la Drăguşeni şi să-i aplaude în delir, pentru că politrucii au îndopat mulţimea cu găluşte, cu bere şi cu două ore şi jumătate de spectacol de manele, interpretate de Carmen Şerban. Tipul cu investiţia, primarul din Drăguşeni, a ţopăit, timp de două ore şi jumătate, pe scenă, lângă Carmen Şerban şi se simţea fain, ca la manelismul datinilor de iarnă pe stil vechi, pe care tot minţişoarele lui glorioase le-au născocit. Iar ţărănimea daco-romană din zonă aşa de iute s-a porcit cu găluştele şi cu berea primarului, încât radia de fericire Ioan Cătălin Nechifor, sub primele tălpoaie ale lui Ponta către Cotroceni.

*

Mă rog, primarul Drăguşenilor face cu banii lui ce vor muşchii lui. Dar când eşti plătit din banii statului şi când pe banii statului te dai în stambă drept om de ştiinţă şi cultură tradiţională, în juriul multiimbecil al “Întâlnirilor Bucovinene“, altfel stă treaba. Fiecare notă a ta poate distruge o cultură multimilenară şi încă exprimată în română, în ucraineană şi, parţial, în polonă, chestie pe care n-au izbutit-o nici barbarii, nici migratorii, nici bolşevicii, dar sunt pe cale să o  împlinească ditamai culturnicii judeţeni Constanţa Cristescu, Petre Horvat, Ion Băiţan şi gâgă ăla radiofonic de la Iaşi, al cărui nume nu mi-l mai amintesc.

*

Aşa se face rusificarea Bucovinei, deşi rusoaicele nu au purtat, vreodată, minijupă

*

Nu sunt un adversar al culturii ruse, dimpotrivă. Respect, prin cunoaştere, cea mai copleşitoare cultură naţională din istoria omenirii, marea cultură rusă. Dacă ruşii din actuala regiune Cernăuţi vor să-şi facă un ansamblu folcloric, fie el şi narodnicist (deci, cu esenţializări bolşevice), nu-mi rămâne decât să salut prezenţa lor târzie în acest spaţiu multicultural. Faţă de cultura tradiţională ucraineană am, însă, o curiozitate în plus, pentru că ea reprezintă ceva din uriaşul mozaic al culturii ancestrale, din cea care ne-a fost dată, numindu-se datină.

*

Ucrainenii din Bucovina provin numai şi numai din Galiţia, austriecii aprobând sate ruseşti, din motive umanitare, doar din rândurile urmaşilor foştilor rascolnici ruşi, pe care îi numim lipoveni, datorită practicii lor religioase, care excludea total lumescul, inclusiv folclorul.

*

Am prezentat, de-a lungul ultimelor luni, vreo trei sute de fotografii vechi, precum şi desene cu portul ucrainean din Bucovina, fără ca militantiştii zaporojenismului să mă contracareze cu o singură fotografie a străbunilor lor în şalvari. Şi cum monografia austro-ungară a Galiţiei, scrisă de fruntaşi ai culturii ucrainene (“Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild / 19 Galizien“), reprezintă o sursă documentară de excepţie (ucrainenii au şi tradus-o, în vreme ce pe noi, românii dihoriţi, ne doare-n produs bucovinean de volumul închinat Bucovinei), am să reproduc iconografia respectivă (pe care am mai folosit-o şi pentru argumentări bucovinene), pentru ca măcar copiii aceia talentaţi, artişti înnăscuţi din Siret, din Negostina, din Balcăuţi şi din alte sate cu densă populaţie ucraineană din judeţul Suceava să priceapă că identitatea reală a străbunilor lor este demnă de toată admiraţia şi că falsurile promovate de instructorii Ianoș Zirca, Petru Șoiman, Valentin Vlîgea şi tot neamul lor de bişniţari români ai folclorosului fals spectaculos, nu înseamnă decât o imbecilă îndepărtare de pe calea străbunilor.

*

O ultimă precizare: eu înţeleg să văd în populaţiile slave regionale o singură identitate, cea a exprimării lingvistice, deci ucraineană, cu distincţie ocupaţională între munteni (huţului, gurali, boiki, lemki) şi ţăranii din zona de deal-câmpie (podolieni, ruteni, galiţieni). Nu mă las îmbătat de “dacismul” real al huţulilor, pentru a-i considera români, pentru că huţulii, prin limba folosită, au ales, de-a lungul veacurilor, să fie ucraineni. În fond, e o crimă să arunci cu piatra sau cu indiferenţa în străbunii cuiva.

*

Tipologii galitiene: Industria Casnică, p. 549

*

Tipologii ţărăneşti ucrainene, p. 269

*

Tipologii ucraine, p. 265

*

p. 263

*

Tipologii ţărănesti din Galiţia, p. 261

*

Tipologii rutene: Pescar, p- 865

*

Tipologii rutene: Paştele, lângă Hmelova, p. 459

*

Tipologii rutene: Înmormantarea, într-un sat de lângă Kolomeea, p. 453

*

Tipologii rutene: Claca la grâu, p. 829

*

Tipologii podoliene, p. 403

*

Tipologii munteneşti, p. 287

*

Tipologii lazowiene, p. 369

*

Tipologii lazowiene, p. 299

*

Tipologii huţule: Sâmbra oilor, p. 833

*

Tipologii huţule, p. 449

*

Tipologii huţule, p. 441

*

Tipologii huţule, p. 271

*

Tipologii gurale, p. 351

*

Tipologii gurale din ţinutul Krakowiei, p. 279

*

Tipologii gurale, p. 289

*

Tipologii galiţiene, p. 839

*

Tipologii galiţiene, p. 423

*

Tipologii galiţiene, p. 415

*

Tipologii galiţiene, p. 413

*

Tipologii galiţiene, p. 409

*

Tipologii galiţiene, p. 405

*

Tipologii galiţiene, p. 341

*

Tipologii galiţiene, p. 337

*

Tipologii galiţiene (gurali), p. 309

*

Tipologii galiţiene din zona Stanislau, p. 419

*

Tipologii galiţiene din Bogdanova, p. 407

*

Tipologii galiţiene: Cosaş din Tatra, p. 823

*

Tipologii galiţiene: boikii, p. 425

*

Tipologii galiţiene: boikii, p. 295

*

Tipologie ruteană: La biserică, p. 401

*

Gurali din Zakopane, p. 267

*

Păstor din Zakopane, p. 331

*

Împăratul Franz Joseph, vizitând Galiţia, în vara anului 1880, p- 257

Memoria habsburgică vs ipocrizia multietnică

Falsul circăresc al bălcăuţenilor de la Cernova Kalena

*

Dansul Rutean Cerkowcia, cf. Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild / 19 Galizien, p 463

*

Ucrainenii din Bucovina provin din provincia Galiţia, lor spunându-li-se, iniţial ruteni sau galiţieni, apoi ucraini, în rândurile “celor de la marginea crăiei” (“U Kraina”) fiind incluşi şi huţulii, cu toate ramurile lor munteneşti, inclusiv boikii şi lemkii.

*

Când au coborât spre Bucovina, toate aceste populaţii, cu port asemănător şi cu datini şi limbă comună, au adoptat, de regulă, portul comunităţii slave mai numeroase, în acest fel făcându-se, ulterior, distincţia între ruteni şi huţuli, care nu este, în fond, decât o distincţie între munteni şi ţăranii de deal şi câmpie. Despre grupurile acestea etnice numeroase, s-au strâns mărturii, până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost finalizată monumentala lucrare Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild, deci Monarhia austro-ungară în cuvinte şi imagini:

*

Monarhia austro-ungară în cuvinte şi imagini

*

Aş adăuga “şi în partituri“, pentru că muzicieni din provinciile imperiale au cules şi publicat, atunci, melodii de cântece şi de dansuri populare, care, pe lângă iconografie (aşa se numesc colecţiile tematice de ilustraţii şi fotografii), pot desluşi chiar şi unui necunoscător de limbă germană matricea stilistică a unui anumit neam.

*

Folclorul ucrainean este dominat de Kolomeici (Kolomeici sunt şi “Arcanul”, şi “Huţulca”, dar şi “Leşeasca”, “Ruseasca”. “Sârba”, “Ovreicuţa”, “Ardeleneasca”, “Ţigăneasca”, “Moldoveneasca” – numită, acum, în nordul Bucovinei, tot “Ruseasca”, după cum se va vedea), denumirea melodiilor respective fiind dată de identitatea lăutarilor din Kolomeea, care erau evrei şi care, pe lângă faptul că puteau interpreta, în ritmicităţi dintr-o anumită zonă etnică, melodii de dans ale altor naţiuni, mai promovau şi cântece hasidice (cântece ritualice evreieşti) sub denumirea de “Sârbe”, dar şi sub denumirea de “Kolomeici”.

*

Un desen despre o nuntă poloneză din Galiţia prezintă un astfel de taraf evreiesc:

*

Nunta, la poloni, p 389

*

Taraful evreiesc din Kolomeea era format, după cum puteţi vedea, din două viori şi un contrabas (altele aveau şi câte un ţambal turcesc), iar străbunii ucrainenilor horeau în cerc (de aici a rămas numele unui dans ascensionar, Cercowcia – ascensionar, în sensul tracic al urcării spre cer) şi numai în cerc, dansurile lor fiind solare:

*

Petrecere ruteană în Podolia, p. 393

*

Lăutarii, tot evrei din Kolomeea, un viorist şi un ţambalagiu, stau în mijlocul cercului-horei, portul ţărănesc din Galiţia fiind “furat de la români”, cum ar zice dr. în toacă Constanţa Cristescu, şi viceversa. În volumul acesta, dedicat Galiţiei, există şi câteva partituri interesante, inclusiv una cu un cântec slav religios.

*

Monarhia austro-ungară în cuvinte şi imagini / 19 Galiţia

*

*

*

Cântecul acesta bisericesc, “Aleluia”, publicat în paginile 480 şi 481 ale lucrării nu ştiu dacă este sau nu o “koliada”, pentru că şi eu, în mod firesc, precum toţi specialiştii din juriile injurios folcloroase sucevene, nu aud notele. Le ştiu, dar nu le aud. Celelalte cântece sunt lumeşti:

*

Kolomeica “Huţulca“, p. 571

*

Există, în judeţul nostru, de la Silvestru Lungoci, până la cine vreţi dumneavoastră, câteva variante de “Huţulca”, toate autentice, dar nu pot şti care dintre ele seamănă cu aceasta sau dacă varianta galiţiană se mai cântă pe undeva.

*

Cântecul huţul “Rozat”, p. 571

*

Un cântec rutean, p. 571

*

Continuarea cântecului rutean, p. 572

*

O Kolomeika ruteană, p. 570

*

Kolomeika, în alt tempo, p. 570

*

Kolomeika, iarăşi în alt tempo, p. 570

*

Un at cântec rutenesc, p. 571

*

Cantec rutean din Cernigow p 567

*

Din Bucovina, după ce culege o doină şi câteva hore, Isidor Vorobchievici avea să introducă, în volumul dedicat provinciei noastre istorice, câteva cântece rutene, inclusiv o kolomeică “Arcanul”.

*

Monarhia austro-ungară în cuvinte şi imagini / Bukowina

*

Vechi cântec rutean din Bucovina, p 372

*

Cântec rutean, p 373

*

Kolomeica “Arcanul”, p 371

*

“Duma” lui Vorobchievici, p 371

*

Există şi două imagini, în lucrarea monografică dedicată Galiţiei, cu huţănescul “Dans al Focului”, dans înrudit cu cele căluşereşti româneşti şi care se juca, probabil, pe o variantă de “Huţulca”, şi ea asemănătoare, melodic, horelor noastre căluşereşti (peste o sută, la număr, deci toate horele bărbăteşti, pe care le strică Vlîgea), care sugerează ritualuri străvechi, pe care, cu indolenţa noastră consumistă, nu prea mai avem şanse să le reconstituim.

*

Dansul Focului, p 381

*

Dansul Focului, în Tatra, p 395

*

Dacă instituţiile de cultură ale Consiliului Judeţean Suceava ar deveni ceea ce ar trebui să fie (nicidecum “plasamente bugetare” pentru lipitori de afişe şi pentru tot felul de folcloroşi electorali), patrimoniul ritualic, în integralitatea pe care o poate determina alăturarea de “cioburi” spirituale multietnice, ar putea fi reconstituit, ştiu fiind faptul că, prin mister şi prin rădăcină europeană comună, ritualul înseamnă un produs cultural obştesc deosebit de atrăgător şi pentru turişti.

*

Pentru cabotinii Cristescu, Horvat şi tot neamul lor, de sub protectoratul lui Ioan Cătălin Nechifor, încă nişte mostre din ce n-au furat ucrainenii de la noi, ci invers şi viceversa, prin intermediul huţulilor:

*

Ouă încondeiate de huţuli, cf. Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild / 19 Galizien, p 557

*

Ceramică galiţiană, p 557

*

Ceramică galiţiană, p 557

Incultura, principalul duşman al Ucrainei

Antiucraineana Kolomeika din Siret

*

Jalnicul judeţ folcloros suceava, gestionat spiritual, în dorul lelii ponta, de către o gaşcă de politruci, unii chiar cu doctorate, dar proşti de dau în gropile lui lungu, promovează, prin (c)omor(i) de suflet românesc şi inutilele întâlniri bucovinene (dacă nu învăţăm nimic de la alţii, inutile sunt), falsul cel mai dezgustător. Toate ansambulurile săteşti şi târgoveţe, instruite să tropotească de nişte semidocţi de la ansamblul de nunţi şi petreceri, au fost dezvăţate de portul şi de ritualul străvechi al strânsurii, în favoarea împopoţonărilor de prost gust şi a evoluţiilor scenice în linii, de tip boşevic, aduse şi implementate la suceava, prin anii ’50, de activiştii bucureşteni Corneliu Dumitrescu şi Alioşa Carastate, ultimul strălucind în dansurile sovietice.

*

Mi-i atâta greaţă de folclorul folcloros de astăzi, încât nu are rost să mai conitui cu acuzele la adresa răului pe care îl promovează centru anticultural şi antibucovina. Vreau doar să vă arăt cum e portul ucrainean autentic din regiunea Cernăuţi şi cât de neghiob scuipă pe mormintele străbunilor lor balşoi-teatrîştii de la Siret, Bălcăuţi şi Negostina. Vedeţi cum arată antiurainenii de la Siret, în fotografia de mai sus, aşa că am să vă arăt şi două tipologii de port autentic ucrainean din regiunea Cernăuţi:

*

*  

*

Urmează putin-iştii de la Bălcăuţi, în portul narodnicist sovietic (nicidecum rusesc şi, cu atât mai puţin, ucrainean) şi, iarăşi, două fotografii cu port autentic ucrainean din regiunea Cernăuţi:

*

Putin-iştii de la Kozaciok Bălcăuţi

*

*

*

Că ucrainenii din judeţul suceava îşi bat joc de spiritualitatea ucraineană – e treaba lor. Dar faptul că juriile centrului anticultural antibucovina din suceava încurajează, prin premieri nemeritate, astfel de falsuri, e revoltător. N-au decât să ţopăie bolşevic-narodnicist tinerii din Negostina peste sângele de frate, care bălteşte, azi, prin răsăritul ucrainean, deşi autenticul şi identitatea etnică netrucată e aproape, la doi paşi, pe care nici măcar nu trebuie să-i faci, dacă tot există întâlnirile bucovinene, la care numai boul nu vede şi nu pricepe nimic. Prin urmare, cu narodniciştii lui Putin din Negostina şi cu alte două mostre de port ucrainean autentic o să închei acest material:

*

Complicii spirituali ai lui Vladimir Putin de la Cervona Kalena din Negostina

*

*