Memoria habsburgică vs ipocrizia multietnică
Falsul circăresc al bălcăuţenilor de la Cernova Kalena
*
Dansul Rutean Cerkowcia, cf. Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild / 19 Galizien, p 463
*
Ucrainenii din Bucovina provin din provincia Galiţia, lor spunându-li-se, iniţial ruteni sau galiţieni, apoi ucraini, în rândurile “celor de la marginea crăiei” (“U Kraina”) fiind incluşi şi huţulii, cu toate ramurile lor munteneşti, inclusiv boikii şi lemkii.
*
Când au coborât spre Bucovina, toate aceste populaţii, cu port asemănător şi cu datini şi limbă comună, au adoptat, de regulă, portul comunităţii slave mai numeroase, în acest fel făcându-se, ulterior, distincţia între ruteni şi huţuli, care nu este, în fond, decât o distincţie între munteni şi ţăranii de deal şi câmpie. Despre grupurile acestea etnice numeroase, s-au strâns mărturii, până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost finalizată monumentala lucrare Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild, deci Monarhia austro-ungară în cuvinte şi imagini:
*
Monarhia austro-ungară în cuvinte şi imagini
*
Aş adăuga “şi în partituri“, pentru că muzicieni din provinciile imperiale au cules şi publicat, atunci, melodii de cântece şi de dansuri populare, care, pe lângă iconografie (aşa se numesc colecţiile tematice de ilustraţii şi fotografii), pot desluşi chiar şi unui necunoscător de limbă germană matricea stilistică a unui anumit neam.
*
Folclorul ucrainean este dominat de Kolomeici (Kolomeici sunt şi “Arcanul”, şi “Huţulca”, dar şi “Leşeasca”, “Ruseasca”. “Sârba”, “Ovreicuţa”, “Ardeleneasca”, “Ţigăneasca”, “Moldoveneasca” – numită, acum, în nordul Bucovinei, tot “Ruseasca”, după cum se va vedea), denumirea melodiilor respective fiind dată de identitatea lăutarilor din Kolomeea, care erau evrei şi care, pe lângă faptul că puteau interpreta, în ritmicităţi dintr-o anumită zonă etnică, melodii de dans ale altor naţiuni, mai promovau şi cântece hasidice (cântece ritualice evreieşti) sub denumirea de “Sârbe”, dar şi sub denumirea de “Kolomeici”.
*
Un desen despre o nuntă poloneză din Galiţia prezintă un astfel de taraf evreiesc:
*
Nunta, la poloni, p 389
*
Taraful evreiesc din Kolomeea era format, după cum puteţi vedea, din două viori şi un contrabas (altele aveau şi câte un ţambal turcesc), iar străbunii ucrainenilor horeau în cerc (de aici a rămas numele unui dans ascensionar, Cercowcia – ascensionar, în sensul tracic al urcării spre cer) şi numai în cerc, dansurile lor fiind solare:
*
Petrecere ruteană în Podolia, p. 393
*
Lăutarii, tot evrei din Kolomeea, un viorist şi un ţambalagiu, stau în mijlocul cercului-horei, portul ţărănesc din Galiţia fiind “furat de la români”, cum ar zice dr. în toacă Constanţa Cristescu, şi viceversa. În volumul acesta, dedicat Galiţiei, există şi câteva partituri interesante, inclusiv una cu un cântec slav religios.
*
Monarhia austro-ungară în cuvinte şi imagini / 19 Galiţia
*
*
*
Cântecul acesta bisericesc, “Aleluia”, publicat în paginile 480 şi 481 ale lucrării nu ştiu dacă este sau nu o “koliada”, pentru că şi eu, în mod firesc, precum toţi specialiştii din juriile injurios folcloroase sucevene, nu aud notele. Le ştiu, dar nu le aud. Celelalte cântece sunt lumeşti:
*
Kolomeica “Huţulca“, p. 571
*
Există, în judeţul nostru, de la Silvestru Lungoci, până la cine vreţi dumneavoastră, câteva variante de “Huţulca”, toate autentice, dar nu pot şti care dintre ele seamănă cu aceasta sau dacă varianta galiţiană se mai cântă pe undeva.
*
Cântecul huţul “Rozat”, p. 571
*
Un cântec rutean, p. 571
*
Continuarea cântecului rutean, p. 572
*
O Kolomeika ruteană, p. 570
*
Kolomeika, în alt tempo, p. 570
*
Kolomeika, iarăşi în alt tempo, p. 570
*
Un at cântec rutenesc, p. 571
*
Cantec rutean din Cernigow p 567
*
Din Bucovina, după ce culege o doină şi câteva hore, Isidor Vorobchievici avea să introducă, în volumul dedicat provinciei noastre istorice, câteva cântece rutene, inclusiv o kolomeică “Arcanul”.
*
Monarhia austro-ungară în cuvinte şi imagini / Bukowina
*
Vechi cântec rutean din Bucovina, p 372
*
Cântec rutean, p 373
*
Kolomeica “Arcanul”, p 371
*
“Duma” lui Vorobchievici, p 371
*
Există şi două imagini, în lucrarea monografică dedicată Galiţiei, cu huţănescul “Dans al Focului”, dans înrudit cu cele căluşereşti româneşti şi care se juca, probabil, pe o variantă de “Huţulca”, şi ea asemănătoare, melodic, horelor noastre căluşereşti (peste o sută, la număr, deci toate horele bărbăteşti, pe care le strică Vlîgea), care sugerează ritualuri străvechi, pe care, cu indolenţa noastră consumistă, nu prea mai avem şanse să le reconstituim.
*
Dansul Focului, p 381
*
Dansul Focului, în Tatra, p 395
*
Dacă instituţiile de cultură ale Consiliului Judeţean Suceava ar deveni ceea ce ar trebui să fie (nicidecum “plasamente bugetare” pentru lipitori de afişe şi pentru tot felul de folcloroşi electorali), patrimoniul ritualic, în integralitatea pe care o poate determina alăturarea de “cioburi” spirituale multietnice, ar putea fi reconstituit, ştiu fiind faptul că, prin mister şi prin rădăcină europeană comună, ritualul înseamnă un produs cultural obştesc deosebit de atrăgător şi pentru turişti.
*
Pentru cabotinii Cristescu, Horvat şi tot neamul lor, de sub protectoratul lui Ioan Cătălin Nechifor, încă nişte mostre din ce n-au furat ucrainenii de la noi, ci invers şi viceversa, prin intermediul huţulilor:
*
Ouă încondeiate de huţuli, cf. Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild / 19 Galizien, p 557
*
Ceramică galiţiană, p 557
*
Ceramică galiţiană, p 557