Deputatul Băişanu şi o cultură ceva ce nu ezistă

Băişanu, pătruns de cultură

*Dacă, în PNL, candidatul la scaunul lui lungu va fi desemnat printr-un sondaj, după cum s-a decis, în urmă cu vreo lună, tot de vreo lună deputatul Ştefan Alexandru Băişanu stă în limbă pentru cultură, aşa că nu putea lipsi, nici astăzi, cu tot cu televiziunea lui, de la vernisajul expoziţiei Grupului “Domino”. Unde a vorbit pătruns, iar televiziunea lui l-a străpuns cadru cu cadru, urmând să facă, după aceea, scurte interviuri, în aşa fel, încât să se înţeleagă că, fără Băişanu, Suceava e total aculturală.

*

Eu, care, ca pozar conştiincios, nu prea lipsesc de la întâmplările culturale ale judeţului, nu l-am văzut pe Băişanu, până la pocinogul cu alegerea între candidaturile PNL, iar televiziunea lui are orbul găinilor încă de când există. Aşa că, dacă n-aş pricepe de unde-i vine lui Băişanu amocul brust şi instantaneu pentru cultură, şi încă europeană, m-aş duce în faţa oglinzii şi mi-aş da câteva perechi de palme.

*

Cu toate televiziunile sucevene şi cu presa de faţă, Ştefan Alexandru Băişanu a ţinut un discurs, promiţând şi teatru, la Suceava, în 21 august 2015, fix la ora 19. Deci exact în clipa în care, în şanţul Cetăţii, începe să se desfăşoare a doua seară Bucovina Rock Castle. Să intru în panică, nu alta, închipuindu-mi cum miile de iubitori ai rockului vor lăsa de izbelişte concertele Dubioza Kolektiv, Zdob şi Zdub, Basska, Travka şi Toy Machines, pentru a da buzna la spectacolul adus de Băişanu de la Botoşani.

*
Teatru veţi avea, dragi locuitori ai capitalei culturale europene Suceava, dar nu rataţi şansa, până în 15 septembrie (când se va face sondajul PNL pentru desemnarea candidatului la funcţia de primar), pentru că, după aceea, nu veţi mai avea şanse să vedeţi teatru în Suceava. Festivalul de rock îl puteţi vedea anual, dar teatru nu mai prindeţi decât o dată la patru ani, aşa că daţi buzna la pomana lui Băişanu, care, deşi nu duhneşte precum găluştele lui lungu, cam tot aia înseamnă.

Premoniţia cetăţeanului prefect Harasim?

*

Ce ascunde, sub haină, prefectul Harasim?

Dat afară, din funcţia de subprefect, pentru incompetenţă, şi, ulterior, promovat, din incompetenţă, iar prefect, cetăţeanul Constantin Harasim a participat, astăzi, 7 august 2015, la un vernisaj de expoziţie şi, spre surprinderea temerilor mele, nu a făcut toxiinfecţie… intelectuală.

*

Ca prefect, Harasim iar e conştient de importanţa funcţiei şi iar s-a umflat orzul în el, dar nu-i bai. Bai pare să fie doar într-o premoniţie a domniei sale domnoase, deocamdată exprimată doar gestic (nu le are cu vorbirea şi cu cultura, după cum singur, cu gura păcătosului, mărturisea), dacă nu cumva gestul chiar ascunde ceva (pişleau pe limba răuvoitorului!) sub haină.

*

Nu vreau să insinuez nimic, dar am văzut, în ultimii ani, atâţia politicieni, ţinând hainele scumpe, “dă firmă”, la fel, încât suflu şi în iaurt, aşa că îl rog pe “domnul” (vorba vine) “prefect” (tot aşa) Harasim, umflat de importanţa funcţiei  în care a nimerit ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă, să nu-şi mai ţină haina aşa. Nu de alta, dar să nu-şi provoace, involuntar, soarta.

*

Eu doar atât am avut de spus, aşteptând resemnat avalanşa de “exprimări libere” ale cetăţencei Fuior, prin care Patria, Neamul şi Dumnezeu, chiar şi Dumnezeu, beneficiază de o devalorizare temeinică, în favoarea gloriosului PSD, care l-a pus pe Harasim prefect, după ce îi certificase incompetenţa printr-o demitere. Dar dacă interesele PSD şi ale inegalabilului infailibil Victor Ponta o cer, nu-i bai. 

Fetiţele, maidanezii şi o comună cu primar

Locul de joacă din spatele blocului în care locuiesc

*

În spatele blocului în care locuiesc, mândru foc de râvnitul statut de capitală culturală europeană, pe care îl mălai visează Suceava, exisă un spaţiu verde, cu un scrânciob preistoric, în care se adună cele mai cuminţi şi mai frumoase fetiţe din lume. Atât de cuminţi şi de frumoase, încât şi maidanezii din zonă se adună, paşnici, ca să le urmărească jocurile, cu mare atenţie.

*

Fetiţele şi maidanezii

*

La 86 de km de capitala culturală europeană a găluştelor, cu care lungu îl corupe până şi pe bunul Dumnezeu, în comuna Breaza, există un primar. Ca să nu vă provoc un şoc, o s-o iau uşurel, arătându-vă cum arată uliţa mare a Brezei, şi-abia după aceea o să vă arăt şi cum arată un loc de joacă “de la ţară”, în condiţiile în care localitatea chiar are un primar.

*

Pe “uliţa” principală din Breaza

*

Trotuare îngrijite, cu coşuri de gunoi dese şi cu lădiţe cu flori, iar pe asfalt, nici o groapă, pentru că primarul a cumpărat nişte utilaje, cu care umple gropile cu asfalt, apoi nivelează totul, mânuind cu dibăcie toate utilajele din curtea primăriei. Cât despre locul de joacă, prevăzut şi cu un teren de sport minunat, priviţi-l numai:

*

Breaza, locul de joacă

Breaza, terenul de sport

*

Gheorghe Lesenciuc

Ei, ce spuneţi: nu e bine când o localitate, indiferent de statutul ei, chiar îşi alege un primar? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci aruncaţi o privire şi peste alte fotografii, cu aceleaşi două obiective din Breaza. Păcat că, atunci când am fost acolo, primarul, domnul Gheorghe Lesenciuc, tocmai era plecat, pe nu ştiu ce coclauri, unde durează un pod, pentru a mânui alte utilaje moderne ale primăriei, cu mâna lui, aşa cum îi place să o facă de multă vreme. Şi, cum nu l-am putut poza, am preluat fotografia, de pe site-ul oficial al comunei cu doar două veacuri de existenţă, dar înnobilată şi cu sânge de-al Porumbeştilor, dar şi cu nostalgia lui Iaraclie Porumbescu, faţă de Măriuţa, fata primarului din 1841, Mihalache Macovei, şi a lui Ciprian, cel care a scrijelit, pe grinda bucătăriei din Stupca, deviza unchiului său brezean, Ioan Golembiovski.

*

Breaza este una dintre puţinele localităţi din judeţul Suceava (ca şi Gura Humorului, ca şi Berchişeştii, ca şi Calafindeştii etc.) care are un primar, iar dovezile iconografice (aşa se numesc şi fotografiile mărturisitoare) sunt mai mult decât concludente:

*

*

Imbecilităţile propagandistie ale Iuliei Fuior

Cea mai recentă imbecilitate primită

*

O bigotă pesedistă, pe nume Iulia Fuior, care nu citeşte nimic, dar scrie în draci (de fapt, copie banalităţi propagandistice), îmi sufocă biata cutie poştală cu câte 10-15 textuleţe pe zi, care denotă un fanatism oportunist de-a mai mare jalea. Probabil că speră că, în baza acestei slugărnicii omagiale, o s-o pună Ioan Cătălin Nechifor pe vreun loc eligibil, în listele viitoarei campanii electorale.

*

Somată să nu-mi mai distribuie astfel de enormităţi, cetăţeanca Fuior mi-a sărit la beregată, vorbindu-mi despre libertatea de exprimare (exprimă-te pe privată, cucoană!), dovată că nu a auzit niciodată înţeleptele vorbe ale lui Aurelian Ciornei, cel care observase că, “în România, cultu-i liber; din păcate, şi incultul”.

*

Deocamdată mă abţin să comentez lăcrămoasele cetăţeanului Brădăţan, care, la Serviciul de urgenţă” al Spitalului judeţean, nu-şi “respectă originile”, aşa cum o face tălâmb pe net, iar cazul Victoriţei Parasciva Batariuc, de pildă, eminenta cărturară bucovineană, dacă l-aş povesti, tare i-ar mai dăuna la lingurica idilică domnului Tiberiu Brădăţan. Dar încă fac eforturi să nu mă enervez.

*

Prostia nu mă deranjează dacă ştie unde îi este locul şi chiar şi-l respectă. Dar când prostia devine “libertate de opinie” şi se năpusteşte, indecentă şi obraznică, în spaţiul sufletului meu, iau foc. Fiind, totuşi, un om cumpătat, mai apelez, încă o dată, iar de data asta în mod public, la cetăţeanca Iulia Fuior să nu mă mai agreseze cu imbecilităţile sale propagandistice, care poate că ţin la proşti (mă îndoiesc de faptul că le-ar citi cineva), dar la mine nu.