Opera cu care mă mândresc

*

Viaţa asta mi-a cam izbutit. Îmi place mai tot ce am avut de trăit şi nu sunt vrednic să-i mulţumesc bunului Dumnezeu pentru toate darurile şi harurile. Dar cel care ne-a încredinţat că-i suntem fraţi, Fiul Cerului, ştie ce-i în sufletul meu şi îl mărturiseşte aşa cum este, nu cum îl simt eu sau cum şi-l imaginează alţii. Nu am trăit degeaba şi asta chiar înseamnă ceva.

*

Dar toate sunt colb şi cenuşă, pe care le spulberă vântul pustiei – vorba lui Alecu Hurmuzachi şi a lui Ion Grămadă. Există, însă, şi o operă durabilă, cu care mă mândresc: nepoţeii mei, Darius şi Carina. Sensibilul băieţel şi zgâtia neastâmpărată, cu care mi-a înseninat bătrâneţile prinţesa mea, Cozmina. Îi aştept, vor sosi peste câteva zile. Am stat mult la ei, în ultima vreme, dar tot îi aştept cu nerăbdare. Şi vor veni, pentru că Moş Crăciun şi-a făcut sălaş în sufletul meu.

*

Un patrimoniu dumnezeiesc: opera lui Radu Bercea

*

O împovărare care mă onorează este aceea de a tezauriza, printr-un album de artă, patrimoniul dumnezeiesc, pe care îl reprezintă opera pictorului Radu Bercea. Nu mă pricep la chestiunile care țin de albumele de artă, dar trăiesc, de lungi decenii, cu atâta vibrație opera ultimului martir al Bucovinei, încât, pentru că el mă vrea redactorul acestui album, va trebui să-mi fac ordine în suflet și să purced la drum. E drept, am mai lucrat, și tot pentru Radu Bercea, o carte asemănătoare, bine primită, și ca lucrare tipografică, de lumea noastră artistică, dar acum există un ceva în plus, există obligația de a-l zugrăvi pe Radu Bercea în complexitatea înfățișărilor sale în lumină, deci într-o diversitate stilistică, pe cât de complexă, pe atât de unitară. Deocamdată privesc, încerc să înțeleg și să-mi fac ordine în gânduri și în simțăminte. Cu fiecare tablou al lui Radu Bercea descopăr altceva, trăiesc altceva, am parte de o naștere nouă. Dovadă că mă aflu în fața unei opere vii, care-și merită înveșnicirea.

*

Un implant pentru cântec: Octavian Horvath

*

Ca om, nu prea are egal. Ca muzician, și-a întrecut chiar și propriile așteptări. Ca poet, deja locuiește în „ghetoul de aur” al deplinei împliniri artistice. E timișorean, compune și cântă cu două trupe românești exponențiale: „Implant pentru Refuz” și „Blazzaj”. Se numește Octavian-Nicolae Horvat, dar și-a ales nume de scenă un final de diminutiv care nu-mi place: Vita. Așa că prefer să-i zic Tavi.

*

Am ales cu premeditare această fotografie, în care Tavi „Vita” Horvath se afla, între doi prieteni, Mihnea Blidariu și Andi Drăgușanul, la „Bucovina Rock Castle”, pentru că „Implant pentru Refuz” și „Blazzaj” reprezintă, întotdeauna, la „Bucovina Rock Castle”, un minunat implant pentru cântec și pentru poezie. La mulți ani, prietene, și Dumnezeu să te ție numai întru bucurie!

O speranţă a muzicii tinere: Anamaria Pasat

*

A cântat, de Ziua Scrisului Bucovinean, într-o manifestare culturală amplă, organizată de Centrul Cultural “Bucovina”. A luat şi un premiu, pentru textul unuia dintre cântecele sale. A impresionat publicul de elită al manifestării prin candoare, dar şi prin curaj, prin vocaţie, dar şi prin confruntarea cu sine, pe care o duce încă de foarte tânără. Recitalul Aneimaria Pasat îl puteţi vedea/auzi, piesă cu piesă, făcând click pe fiecare fotografie în parte, care vă înlesneşte legătura directă cu cele trei piese, interpretate de Ziua Scrisului Bucovinean. Cântece care merită ascultate şi pentru a le putea compara, în iulie 2017, cu ce va fi atunci. Pentru că Anamaria Pasat va fi, adică se va defini în curând, asta fiind menirea fiecărui om care îşi descoperă, la timp, vocaţia.

*

*

*

Tiberiu Lotrean, solistul de la „Relative”

Tiberiu Lotrean, în dreapta culiselor Bucovina Rock Castle, și cele trei Bianca

*

Niciodată nu am înțeles cum a fost posibil ca un băiat cuminte și timid, născut la Făgăraș, dar stabilit în noua capitală a Moldovei, Cluj-Napoca, să se integreze atât de bine în „gașca de nebuni” frumoși, care este și va rământe mereu savuroasa trupă „Relative”. Uimirea îmi dă târcoale și astăzi, când Tiberiu Lotrean împlinește o vârstă care doar îi omagiază tinerețea și cumințenia. Ca muzician, Tiberiu Lotrean este un vocalist de excepție, cu registru larg de exprimare, într-o ritmicitate mereu surprinzătoare și proaspătă, caracteristică trupei „Relative”. La mulți ani, prietene, și Dumnezeu să te ție numai întru bucurie! În fond, asta este „Relative”, o mereu proaspătă și insolită bucurie.

*

Tiberiu Lotrean, trăind Bucovina Rock Castle