Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 51

Nuntă la Centrul Cultural “Bucovina”

Miri: Lucian Căluşeriu şi Veronica Iliuţ-Căluşeriu

*

Aseară, mi-am pus cravată şi costum, de m-am speriat de mine când am trecut prin faţa oglinzii de pe hol, şi hai la nuntă! Nuntă mare, a Centrului Cultural “Bucovina”, pentru că mirii sunt “copiii noştri”, adică ni s-au lipit de suflete ca marca de scrisoare, cum zice un vechi cântec naţional românesc din Bucovina, eşuat, ulterior, în muzică uşoară. Şi-am fost mulţi acolo, în afară de rudele de sânge ale mirilor, din Suceava, Vicovu de Sus şi Dorna Arini: Maria Macovei, Gabriela Teişanu, Călin Brăteanu, Nicu Nuţu (l-am prins şi pozat fumând pe dom’ profesor de clape!), Mihai Pânzaru-PIM, Victor T. Rusu, Elena Bădăluţă, Alina Leonte, Nicolae Gabriel Sandu, Gabriela Havriliuc, Gheorghe Senciuc şi sus-semnatul. Başca Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA, care făcea portrete profesioniste, şi neîntrecutul pianist Dragoş Bidirel, pe care m-am bucurat enorm să-l reîntâlnesc şi să-l ascult, fiind noi prieteni prieteni încă din îndepărtatele tinereţi. Călin Brăteanu şi elevii Alinei Leonte au susţinut şi un frumos program artistic, un dar de suflet, în plus faţă de obligaţiile fireşti de nuntaşi. Veselie, antren, dans, tinereţe fără de bătrâneţe în fiecare petrecăreţ şi “Casă de Piatră!” pentru colegii noştri Veronica şi Lucian! Plus câteva poze, puţine, întru aducere aminte.

*

Miri: Lucian Căluşeriu şi Veronica Iliuţ-Căluşeriu

*


Cezar Straton, un suflet în lumină

*

Cezar Straton, militant al normalităţii universale şi publicist aprig, deci dibace risipitor de inteligenţă şi de simţire, printr-o dezinvoltură a dinamicii rostirii irepetabilă, este, dincolo de tot şi de toate, un suflet în lumină, deci o intimitate lăuntrică plină de poezie şi de alean, o sfială plină de tandreţe faţă de dimensiunile şi de verticalităţile existenţei umane. Nu un existenţialist, ci un adorator al existenţialismului, simţul estetic fiind cel care-i domină închinările, până la extaz.

*

Astăzi, Cezar Straton îşi retrăieşte naşterea, regăsirea uimită în lumină şi iluminarea prin regăsiri. Nu mă joc deloc cu cuvintele, deşi las impresia că o fac, atunci când tot fac recurs la aceleaşi două repere, care, cred eu, îl definesc pe Cezar Straton: lumina şi adoraţia. Adică starea de extaz pe care o provoacă iluminarea, mai ales în cazul unui cărturar ca el, a unui degustător şi făuritor de semnificaţii ale cuvintelor care nu li se desluşesc tuturor. Pentru că au şi cuvintele o anume demnitate, uneori chiar şi trufie, care durează obloane pe ferestrele plate sau doar pâcloase ale cotidianului.

*

La mulţi ani, Cezar Straton, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Anatol Viere, poetul de lângă Hotin

*

Poet pururi dezlănţuit, un fel de tribun al metaforei amintind cumva de Ioan Manole, mai înspre tinereţe, Anatol Viere este o cetate a Hotinului vie, veghind statornicia mlădioasă a limbii române între Nistru şi Prut. Este un năvalnic, un iute risipitor de flacără şi de scântei şi, drept consecinţă, nopţile planetei îşi aprind cereştile candelabre şi din călimara lui Anatol Viere. Căci aşa i-a fost ursit: să-şi afle naşterea în ziua lui Ciprian Porumbescu şi să crească aidoma.

*

La mulţi ani, Anatol Viere, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


14 octombrie, sub semnul naşterii lui Ciprian

*

Muzica lui Ciprian Porumbescu a răsunat, astăzi, după mult amar de vreme, în Suceava. O muzică dumnezeiască, de care noi am avea nevoie. Ca să şi trăim. Şi au fost de faţă posesori de suflet, trăitori de cântec şi de cărţi. Şi a fost şi cartea lui Roman Istrati, despre care a vorbit poetul, închinând-o, ca eveniment, memoriei lui Ciprian. Şi a mai vorbit şi despre carte, şi despre ziua în sine, şi domnul deputat Ştefan Alexandru Băişanu. Ar fi făcut-o mai mulţi, Roman Istrati fiind un scriitor foarte iubit în Suceava, dar, aşa cum el însuşi spunea, ziua de 14 octombrie are sacralitatea lui Porumbescu şi astfel trebuie să o trăim. Deci ne-am întors la viori şi l-am ascultat pe Ciprian. Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Răzvan Mitoceanu, Petru Oloieru şi Ionuţ Chitic (ordinea poziţionării în scenă) au fost o stare de cântec, prin care ni s-a arătat nemuritorul de la Stupca. Pentru prima dată, în ziua naşterii sale.

*

*


Repetiţie secretă cu Mihai Hrincescu

*

Astăzi, “Zicălaşii”, într-o formulă restrânsă Narcis Rotaru – Răzvan Mitoceanu, cu Ionuţ Chitic de faţă, au avut o repetiţie secretă cu Mihai Hrincescu, abia întors de la o televiziune naţională, după vreo patru zile de platou. Deocamdată, Mihai Hrincescu nu face parte din formula concertului dedicat zilei de naştere a lui Ciprian Porumbescu. Deocamdată. Dar au, împreună, gânduri mari de viitor, pentru că Mihai Hrincescu este un zicălaş înnăscut, pe deplin îndreptăţit la a face parte din familia noastră.

*


Pagina 51 din 110« Prima...102030...4950515253...607080...Ultima »