Gheorghe Senciuc, un slujitor al culturii

Colegul Gheorghe Senciuc, fotografiind, pentru revistele literare din Israel, cu aparatul lui Menachem Falek

Un suflet de om, împătimit necondiţionat de cultură, pe care o slujeşte necondiţionat, ştiindu-i toate rânduielile, este colegul nostru, de la Centrul Cultural “Bucovina”, Gheorghe Senciuc.

*

“Dom’ Jorj”, cum obişnuiesc să-i spun, cu neascunsă afecţiune, se află în concediu de odihnă, dar, cu toate astea, dimineaţă l-am întâlnit “la slujbă”, pentru că noi suntem a doua lui familie, pe care nu o poate ignora, în ziua naşterii lui.

*

Gheorghe Senciuc nu este un creator, dar, cum am mai spus-o, cu prilejul unor manifestări culturale, Gheorghe Senciuc are merite mai mari faţă de spiritualitatea bucovineană decât multe dintre personalităţile gomoase ale zilei de azi.

*

Atitudinea lui faţă de făptuirile culturale este aproape religioasă, un fel de închinare sinceră, directă şi dezarmantă. De asta ţin la el şi nu ezit să-mi rostesc respectul pe care i-l port.

*

La mulţi ani, “dom Jorj” Senciuc,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Ştefi, vocalista de la Fior şi Funk’e Fetish

*

Nu mă aşteptam să întâlnesc, vreodată, la o artistă şi talent, şi inteligenţă, şi cultură, şi delicateţe, şi frumuseţe, toate aceste calităţi bine şi inedit personalizate; până în urmă cu un an şi mai bine, când am cunoscut-o pe tânăra ieşeancă Ştefi M. Ganea şi, împreună cu Mihnea Blidariu, de la “Luna Amară”, şi Andi Drăguşanul, de la “Toy Machines”, am ascultat-o cântând. Cântecul, în interpretare ciudat şi irepetabil timbrată, un timbru de o frumuseţe unică, specială şi de o firească, naturală prospeţime, mi-a arătat cu ochii mugurul acela de fată, care încă nu împlinise 20 de anişori (mâine, joi, 16 noiembrie, însă va face 21!) şi, curios, am provocat-o la dialog, înţelegând, repede, că am şi cu cine şi despre ce discuta.

*

Ştefi M. Ganea a urcat pe scenă cu cântece folk, de ea compuse şi, cel mai des, pe versuri proprii, acompaniată de doi excelenţi chitarişti, deşi ea însăşi este o bună chitaristă. Trupa se numeşte “Fior”, iar evoluţia ei şi a trupei prin festivaluri de folk i-a adus premii şi o anumită notorietate. Din vara acestui an, însă, fără a abandona “Fior”, Ştefi a început să repete cu insolita trupă clujeană “Funk’e Fetish”, care cântă orice, inclusiv jazz şi rock, numai folk nu, iar de curând, ca vocalistă a trupei “Funk’e Fetish”, în care basist e Alexandru “Teiu” Teişanu, de la “Toy Machines”, Ştefi a debutat şi pe prima scenă a unui festival de rock, dar tot în Iaşi, acolo unde debutase şi în folk.

*

Fuck’e Fetish, cu Ştefi, la Iaşi

*

Gata, mă opresc, încetând cu laudele la adresa tinerei artiste, pentru că am încredinţarea că viitorul o va copleşi cu aşa-ceva. Pe merit. Dar am vrut să scriu, astăzi, acest text, prin care s-o asigur pe Ştefi de toată dragostea mea şi să-i urez primul, după cum mi-i obiceiul:

*

*

La mulţi ani, Ştefi M. Ganea, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Tiberiu Cosovan, caligraful culturii bucovinene

*

În mai toţi anii din urmă, pe 12 noiembrie, de Ziua Scrisului Bucovinean (Societatea Scriitorilor Bucovineni s-a înfiinţat, la Cernăuţi, în 12 noiembrie 1938), aveam şi o sărbătoare proprie, cea a zilei de naştere a publicistului Tiberiu Cosovan, pictor, grafician, cronicar al calendarului cultural bucovinean, caligraf înzestrat al culturii bucovinene. Din nefericire, colegul meu de birou Tiberiu Cosovan s-a îmbolnăvit, la cumpăna anotimpurilor, şi, nevoit să-şi rezolve problemele de sănătate, a intrat într-un concediu medical prelungit. Mi-a fost alături, totuşi, la realizarea concertului “Rapsodia Română”, de Ciprian Porumbescu, ocazie cu care a fost lansat noul volum de pamflete geo-politice al lui Roman Istrati, “rusu’ moralist”. Firesc, implicat, completând ceea ce trebuia de făcut. Ca întotdeauna, ca şi în viitor. Pentru că eu trăiesc ferma convingere că Tiberiu Cosovan îşi va reveni în curând, iar într-o dimineaţă voi găsi uşa biroului descuiată, semn că s-a întors la misiunea sa.

*

Tiberiu Cosovan este mai mult decât un om, este un har cu menire specială, un promotor de frumos, pe care îl descoperă, în egală măsură, în sufletele artiştilor şi ale iubitorilor de cultură. Tiberiu Cosovan este un individualizator de frumuseţe a sufletului omenesc, învăluit în lumină şi în perpetua prospeţime a redescoperirii. Tiberiu Cosovan este un mit, care îşi pune efigiile peste treceri cu discreţie, dar şi cu nemăsurată generozitate.

*

La mulţi ani, Tiberiu Cosovan,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Andrei “Buzu” Parascan, de la “Toy Machines”

*

Aseară, la Cluj-Napoca, după o zi rodnică de repetiţii, trupa “Toy Machines” l-a sărbătorit pe cel mai tânăr component al său (toţi s-au născut în primul an al libertăţii noastre, 1990, dar înşiraţi pe parcursul lunilor şi al zilelor), chitaristul solo Andrei “Buzu” Parascan. “Buzu”, apelativul pe care îl foloseau fraţii lui mai mici, a devenit nume de scenă pentru Andrei Parascan datorită faptului că şi vocalistul se numeşte Andrei, iar numai unuia dintre ei i se putea spune Andi.

*

Andrei “Buzu” Parascan, spre deosebire de ceilalţi componenţi ai trupei suceveano-clujene, care ţin de Colegiul Naţional “Petru Rareş” din Suceava, a făcut studiile liceale la Colegiul Naţional de Informatică “Spiru Haret”, apoi a urmat destinul profesional al părintelui său, specializându-se în hidrotehnică la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, în clipa de faţă fiind inginer la Apele Române Suceava. Colţ în colţ cu Centrul Cultural “Bucovina”. A pus umărul, încă de la începutul aventurii “Toy Machines” (până la vârsta de 19 anişori, “rareşiştii”, căutându-şi drumul artistic, “rătăciseră” pe sub alte titulaturi şi stiluri interpretative), şi la definirea trupei, şi la întemeierea şi consolidarea Festivalului Internaţional “Bucovina Rock Castle”, apoi şi la întemeierea “mezinului” muzical “Bucovina Acoustic Park”.

*

Astăzi, deci, în 12 noiembrie 2017, este încă una dintre sărbătorile “Toy Machines”, sărbătoarea Andrei “Buzu” Parascan. Eveniment important de familie, pentru că asta suntem noi, “Toy Machines”: o familie, pe cale de a deveni o naţiune: naţiunea… Bucovina Rock Castle.

*

La mulţi ani, Buzu, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Victor Şutac, profesorul de imaginaţie

*

Din punctul meu subiectiv de vedere, profesorul sucevean de imaginaţie Victor Şutac merită acelaşi respect ca şi legendarul Ioan Nemeş sau vrednicul său părinte, regretatul universitar Ionel Şutac. Îi zic profesor de imaginaţie pentru că Victor Şutac nu predă doar o disciplină ştiinţifică, ci ştafete întru hăruire şi aflare de sine. Victor Şutac nu încredinţează taine ale ştiinţei, ci oferă ştiinţei elite viitoare, pe care doar el ştie să le identifice din vreme şi să le călăuzească.

*

Omul Victor Şutac împlineşte, astăzi, o jumătate de veac de existenţă. Sacerdotul Victor Şutac nu are vârstă, el este atemporal, inexorabil şi de-o vârstă cu vârstele care au nevoie de iniţieri şi beneficiază de ele la momentul oportun.

*

Prin profesorul Victor Şutac şi prin câţiva dintre prietenii lui, profesori şi discipoli, Suceava a fost poziţionată definitiv pe harta ştiinţifică a lumii, dar Victor (mi-i nepot de văr) pune mai mult preţ pe răsadurile care vor nutri viitorimea.

*

La mulţi ani, Victor Şutac, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!