Radu Bercea sau sfinţenia artei prin artişti

Radu Bercea este un mit al sfinţeniei martiriului şi a creaţiei, pentru că aripi de înger sunt şi suferinţa nedreaptă, şi creaţia, amândouă presupunând şi fiind condiţionate de o dumnezeiască demnitate. Iar Radu Bercea, prin demnitatea trăită ca o iluminare a risipit lumină prin sufletele tuturor celor care îl cunoaştem, care îl trăim, care îi respirăm sinceritatea generoasă şi din tuşele penelului, şi din gesturile simple, de fiecare zi, dacă avem norocul să-l şi întâlnim. Radu Bercea e o necontenită prospeţime a spiritului, căreia îi suntem cu atât mai datori, cu cât nu ne cere niciodată nimic.

La mulţi ani, Radu Bercea,

şi Dumnezeu să ni te ţie 

numai întru bucurie!

Annamaria Oloieru sau calea artei trece prin Londra

S-a născut la Chișinău, iar de ceva vreme e suceveancă, părinții ei, Petrică și Inga Oloieru fiind artiști instrumentiști ai Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”, absolvenți ai inegalabilului Conservator din capitala Republicii Moldova. Iar ce naște din artiști are calea ursită, universul creației fiind atât de atotcuprinzător încât deslușește chipul cosmic al Dumnezeirii. Prin urmare, peste câteva zile, Annamaria Oloieru se va muta la Londra, cu statut de studentă, pentru că adevărata cale a artei trece curcubeu peste meleagurile inefabile ale Albionului, insulă numit astfel de către vechii druizi, care imaginaseră „Tărâmul Albei”, deci al Lunii, în tainica ivire pământească de pe zarea Europei.

Annamaria Oloieru, concurenta mea în ascultare și fotografiere de Zicălași, e un lujer de floare care tânjește după deplinătatea luminii, uneori cu o vagă neliniște a sufletului, care pare că își va găsi contururile depline în arta plastică. Cunoscând-o bine și fiind noi și prieteni necondiționați, știu sigur că va răzbi, pentru că s-a întrupat din gena niciodată biruită a sfintei Basarabii.

La mulți ani, Annamaria,

și Dumnezeu să ni te ție

numai întru bucurie!

Mihai Ignat, o sărbătoare a împlinirilor

Cozmina şi Mihai

Multe dintre bucuriile vieții mele îl au drept „pricină” pe fiul pe care mi l-a dăruit bunul bunul Dumnezeu drept tată al nepoților mei, Darius-Andrei și Carina-Ioana. Fiu al unui ofițer de marină, Pavel Ignat și al minunatei lui soții, Alina, Mihai are harul realității, fiind în profesia lui unul dintre cei mai buni specialiști din țară și, tocmai de aceea, plătit ca atare. În multe privințe, îmi seamănă, adică trăiește intens, până la sacrificiul de sine, cultul familiei, iar împlinirile, cu mult, mult și peste propriile lui așteptări, nu au întârziat să apară. Merită, deci, și un gând mărturisit, și anume acela al mândriei de a-i fi devenit tată nu doar prin mezalianță, ci și cu sufletul.

La mulți ani, Mihăiță,

și Dumnezeu să ni te ție

numai întru bucurie!

Corina – Scîntei prin sufletele bucovinenilor

De la regretata Rodica Dominte, încoace, nu am mai întâlnit slujitor al culturii care să scapere prin sufletele oamenilor atâta lumină precum Corina Scîntei, colega noastră care, iarăși precum Rodica Dominte, știe pe nume pe fiecare artist amator și profesionist din Bucovina și care, din multe alte cauzalități, a devenit singurul om de neînlocuit în Centrul Cultural „Bucovina”. Și asta pentru că așa s-a născut, într-un „astăzi” de odinioară, generoasă, comunicativă și cu sufletul descheiat, răspândind căldură și sinceritate, dar și un zâmbet netrucat, care provoacă până și seninătatea zilelor.

Corina Scîntei trăiește cu adevărat dimensiunile culturale ale Bucovinei, iar totala ei implicare în fiecare eveniment în parte, ține de firescul ei lăuntric, de o stare de normalitate intimă care o favorizează în deslușirea visului împlinit prin făptuire. Corina Scîntei este ea însăși o sărbătoare, percepută ca atare de către toți cei care o cunosc.

La mulți ani, Corina Scîntei,

și Dumneyeu să ni te ție

numai întru bucurie!

O scriitoare care cântă: Gabriela Teișanu

Povestitor înnăscut, cu izbânzi care nu pot fi ignorate în proză scurtă și poezie, Gabriela Teișanu, ursită doinitului alintător și tămăduitor, cântă, face emisiuni de radio și de televiziune, coase ii frumoase de parcă ar picta cu acul, organizează omagieri expoziționale ale măiestriei rurale românești din Bucovina, nu ratează nici un eveniment cultural, nici o lansare de carte, vernisaj de expoziție, spectacol de teatru sau concert, cu un firesc al trăirii, care, iarăși, presupune înnăscutul și un fel de religiozitate a sufletului care nu poate respira și fi ceea ce este decât în condiționările inefabile ale creației.

Gabriela Teișanu există în afara timpului, pășind pe clipite cu dezinvoltură pentru a-și defini propriul univers. Se simte minunat în universul ei de litere, de armonii sonore și coloristice, de parcă și-ar arcui sufletul curcubeu asupra fiecăruia dintre noi.

La mulți ani, Gabriela Teișanu,

și Dumnezeu să ni te ție

numai întru bucurie!