1954: Vasile Posteucă: Pentru Bucovina

Vasile Posteucă, tânăr – desen de Radu Bercea
Când s-o desface-n şesuri primăvara
Şi s-or îmbrobodi cu floare prunii,
Când vor scânci prelung sub zări lăstunii,
Să ştii că-s cei pribegi, strigându-şi Ţara…
Şi să-nţelegi. Voi fi şi eu sub zare,
Descătuşat de zbuciumări şi lut,
Întors, copilăria să-mi sărut,
Pământul Ţării chiotind de floare.
Voi bate-ncet cărări şi dragi poiene
Cântând cu ierburile-nalte-n glas,
Cu morţii care-n urmă mi-au rămas,
Cu lacrimile dogorite-n gene.
Şi-or scutura corolele rotunde
Parfumul tânăr ca-ntr-un vechi poem,
Din nou te voi striga, dar ca-n blestem,
Mereu departe, nu-mi vei mai răspunde.
Şi-atunci strângând pământul în neştire
La pieptul ierburilor crude,
Voi învăţa că Dumnezeu n-aude
Strigoii blestemaţi cu ne-mplinire[1].
[1] Posteucă, Vasile, Poeme fără ţară, Editura „Carpaţii” din Madrid, 1954, p. 118