George Drumur: Întomnări bucovinene

George Drumur

Au întomnat miresmele în Bucovina

şi cheruvimii Dragomirnei şi gorunii;

fântânile coboară, ocolind colina,

fuioarele de ceaţă-n streşinile prunii…

*

De lângă strune s-au desprins în vagi stihii

tristeţile acelor oameni, de atunci,

alăturea de inimă şi lângă prunci

pe care foamea albă i-a făcut stafii.

*

Lângă tulpini de stele nimeni nu-i la pândă,

toţi arborii au căzut în ceţuri de furtună,

nici coarnele de cerb nu are cin‘ să vândă

şi stau aşa, ca anii; nimeni nu-i adună.

*

În Bucovina totul se întunecă,

dumbrăvile culorilor rodesc încet,

numai Voievodul de la Putna spune că

arzândele dureri au gură de profet…

*

            (Revista Bucovinei, nr. 9-10/1944, pg. 297)

George Voevidca: Bucovina

Zidită toată din aur şi vreamăt,

în milenare stânci şi-a spart izvoare.

În vifor, fier şi sărbătoare-n soare,

ca din străfund de veacuri vuie cheamăt.

*

Restrişti băură mucenicu-i geamăt.

Biserici spun izbânzi nemuritoare.

Pe plaiul ei, ca-n vremi băsmuitoare,

cresc Feţi-Frumoşi din lacrimi şi neteamăt.

*

Latina criţă şi dârzenia Dacă

le-ngemănă, creştină, aci, Lumina.

Sus, Crucea luce cremene posacă.

*

Aduce Crucea gloria, deplina…

Slăvita Ţară-n purpură se-mbracă.

Se-nalţă-n Nord, coroană, Bucovina.

*

            (Revista Bucovinei, nr. 5/1943, pg. 227)

T. Robeanu: În bolta de la „Craiul Negru”

T. Robeanu (George Popovici) – Luceafărul, nr. 13, 1905, p. 290

Suceava e avută-n turnuri

Ca muntele bogat în stânci,

Ea are strade glorioase

Şi are pivniţe adânci

*

În bolta de la „Craiul Negru“

Acolo-i vinul minunat.

Acolo trei voinici aseară

Într-un ungher s-au aşezat

*

Au pene roşii-n pălărie

Şi tinereţe în obraz.

Mustăţile, aşa de dârze

Şi vorbele aşa cu haz.

*

Crâşmaru-n umbră clipoceşte,

Mănunchi de chei i-atârnă-n brâu,

Nepoata are ochi albaştri

Şi-i blondă ca un spic de grâu.

*

Aduce vin în cupe clare,

Roşind, celor trei darabani,

Ei au mustăţi atât de dârze,

Ea numai optsprezece ani.

*

Şi unul sare în picioare,

Zâmbind mânuţele i-a prins.

Guriţa-al doilea îi sărută

În şagă mai, mai înadins.

*

Iar cel din urmă stă deoparte

Aşa de palid, chinuit –

Ah, mult amar şi, totuşi, dulce

În ochii săi ea a citit.