Dragusanul - Blog - Part 3

Ultima scrisoare de la Tiberiu Cosovan

 

Prietene și-al meu sfătuitor,

*

Am ajuns cu cartea-album aproape de final. Este cartea pe care m-ai îndemnat tu s-o concep, dar am întârziat frânat fiind de starea mea de sănătate (care nici acum nu e strălucită) însă, pentru că s-a obținut finanțarea, nu mai e loc de amânare.

Intitulată PRIN LABIRINTUL UMBRELOR, cartea-album cuprinde 20 de texte și o selecție de cca. 200 de fotografii cu monumente funerare. Este vorba de monumente din cimitire de confesiuni diferite, cu accent pe cele armenești pentru că și textele le vizează (Cimitirul Sf. Simion Suceava), dar și cimitire creștine și iudaice din mai multe localități (Suceava, Siret, Solca, Clg. Moldovenesc, Gura Humorului, Vama).

Știu că ești angrenat în mai multe proiecte (festivaluri rock, album Radu Bercea…) dar am nevoie de sprijinul tău pentru editare.
Mai știu că prețul de tipărire este mai mare dacă sunt fotografii intercalate în text, dar respectarea conceptului cărții-album ar necesita ca fiecare din cele 20 de texte să se deschidă cu o fotografie reprezentativă, după care va urma partea ilustrată cu fotografii din cimitirele menționate.

Cuprinsul cărții-album este următorul:

Prin labirintul umbrelor (Foto 1)
Prin „Ţintirimul Central”, de la monumentul funerar al prinţului George Cantacuzino, la mormântul lui Grigori Vindireu Ţiganul, „persoana cea mai stimată în Cutul Sucevii”

*

Blazonul baronilor Kapri (Foto 2)
În Cimitirul „Sf. Simion” un înger din piatră decapitat străjuieşte blazonul primei familii armene înnobilate din Bucovina

Blazonul cavalerilor de Pruncul (Foto 3)
Capela Pruncul, din vechiul cimitir familial din Suceava, are frontonul împodobit cu blazonul nobiliar
Unul din mormintele din preajma capelei aparţine unui membru marcant al vieţii politice din Bucovina

*

Umbre pe pânza vremii. „Spre împlinirea voii meli celi depe urmă…” (Foto 4)

Cimitirul din…zidul cimitirului (Foto 5)

Pe urmele familiei Kapri. Conacul din locul numit „Dumnezeu va da” (Foto 6)

Breasla cioclilor din Suceava (Foto 7)

Solicitare de clasare pentru monumental funerar al lui Josef von Gutter, primul arheolog al Bucovinei (Foto 8)

Trepte din lespezi de mormânt (Foto 9)

*

Sub lespedea cuvintelor netraduse. Pietrele funerare armeneşti din zidul cimitirului catolic din Siret (Foto 10)

Situaţia monumentelor funerare germane din Suceava, într-o teză de doctorat de la Universitatea din Hamburg (Foto 11)

Memorie şi identitate. Demers pentru întocmirea unor ghiduri turistice ale cimitirelor din perimetrul bucovinean (Foto 12)

Noi descoperiri arheologice în vechiul cimitir armenesc al Bisericii „Sf. Simion” (Foto 13)

Morminte decopertate (Foto 14)
Monedă de secol XVI, elemente de podoabă şi teracote de sobă descoperite în vechiul cimitir armenesc al Bisericii „Sf. Simion”

*

Săpăturile arheologice (Foto 15)
Numărul mormintelor decopertate în vechiul cimitir armenesc al Bisericii „Sf. Simion” a ajuns la 29

Osemintele omeneşti dezgropate în vechiul cimitir armenesc al Bisericii „Sf. Simion” trebuie reînhumate pe vechile amplasamente (Foto 16)

Pentru odihna sufletelor (Foto 17)
Osemintele dezgropate în vechiul cimitir armenesc al Bisericii „Sf. Simion” au fost reînhumate într-un mormânt comun, care va fi marcat cu un khacikar

*

Dorința comunității (Foto 18)
Cripta familiei Hagi va fi evidenţiată în cadrul ansamblului monumental al bisericii armeneşti „Sf. Simion”

În incinta ansamblului monumental Biserica „Sf. Simion/Turnul Roşu” va fi sfinţit un khacikar (Foto 19)

Sfinţirea khacikar-ului care marchează mormintele comune din vechiul cimitir armenesc al Bisericii „Sf. Simion” (Foto 20)

Tiberiu Cosovan, astăzi, 12 noiembrie 2015, sărbătorindu-şi… 16 ani de existenţă

Textele ar arăta bine aranjate pe două coloane.
Cartea-album mai conține un CUVÂNT ÎNAINTE (Motivația autorului), un EPILOG și o BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.
Secțiunea album poate fi jucată prin aranjarea fotografiilor (câte una pe pagină, două, trei, patru…).

Nu știu dacă e momentul potrivit să-ți cer sprijinul, dacă nu te obosesc cu pretențiile mele, dar dacă ești alături de mine am putea chiar să facem o carte-album, care în acest an 2018 (Anul European al Patrimoniului Cultural și Anul Centenarului – cu mențiunea noastră zonală Bucovina 100 – Centenarul Unirii cu Țara) ar putea fi o tipăritură reușită.

Eu voi avea totul pregătit atunci când îmi vei spune că putem porni în acestă aventură.

Publiciştii Tiberiu Cosovan şi Roman Istrati

P.S. Înțeleg că va fi o licitație, nu e sigură tipărirea la Mușatinii, iar Carmen C. vrea să vadă întâi macheta cărții. Pentru mine ideal ar fi la Mușatinii, unde aș putea să fiu prezent la machetare.

Tibi Coso

*

În noaptea din urmă, pe la orele 3, Tiberiu Cosovan a pășit în veșnicie. Astăzi urma să fie externat. Un exemplar din Albumul „Prin labirintul umbrelor” a rămas pe o noptieră de spital. Exemplarul acela i-a însorit zilele de înaintea plecării.


George Fonea: Rugăciune de fugar

 

Rătăcind pe calul meu alb,

Priveşte ce departe cu ochii m-am dus…

mi-s tâmplele grele de slavă

Obrajii, ca raza venită de sus…

*

Şi fruntea, ce albă e fruntea

Cu zvâcnetul plin de nelinişti şi grea,

Mă uit îndărăt şi calul îmi spune:

Să ne luăm după ultima stea…

*

Mâinile, mâinile triste sunt flăcări

Ce joacă pe câmpuri de noapte

Le simt, se frământă de spaimă

Ca spicele-n vară, în vânturi şi şoapte…

*

Rătăcind pe calul meu alb

Iată am ajuns inspirat

Colina din basme, unde tărâmul

Suie la Dumnezeu celălalt…

*

Aici e liniştea lumii, vocile-ncet amuţesc

(De-aş putea să rămân ca un sfânt în minune!)

O, calul meu alb ciuleşte urechile bine

Şi prinde tot ce se spune…

*

Tainele toate roiesc împrejur

Ca vişinii albi primăvara,

Doamne, dă-mi o creangă-nflorită

S-o-nfig în pridvorul inimii, seara…

*

Şi de-o să se scuture, noaptea, de ger

Îmi vor cădea flori peste pleoape

Şi o să-mi aducă aminte de Tine,

De calul meu alb

Ce azi m-a adus atât de aproape…

*

(Bilete de papagal, III, 30, 1937, p. 588)


Epigrame de I. St. Bogza

Lui Păstorel

Mintea: rar ca ea,

Mersul: rar e drept:

E deştept că bea

Ori bea că-i deştept?

Păstorel

Păstorel, cu duhul său,

Nu se-aseamănă cu mine:

El bea rău şi scrie bine,

Eu beau bine şi scriu rău.

Penetrabilitate

Vinul, de-i o pacoste,

Scapi de el prin dragoste;

Dragostea, de-i chin,

Scapi de ea prin vin.

 

Unui călugăr

 

Duh din cer ar vrea şi el

Să-i pogoare-n odăiţă,

Dar nu-n chip de porumbel,

Ci-n chip alb de porumbiţă.

 

Ofiţerul de artilerie

 

Căpitan, intraşi în crâşmă

Şi mă iartă dac-o spun:

Comandaşi… o baterie

Şi-ai plecat acasă… tun!

*

(Bilete de papagal, III, 28, 1937, p. 550; 29, pp. 570, 575)


George Lesnea: Psalm

 

Tu eşti nădejdea deznădejdii mele,

Pustiul meu şi oaza mea tu eşti.

În slăvi te scrii cu fulgere şi stele

Şi pe pământ cu noi te răstigneşti.

*

Te pipăi în prostirile[1] zăpezii,

În tine-mi spăl obrazul la pârâu,

Te gust în toate roadele livezii,

Te secer copt în spicele de grâu.

*

În pasul nostru ţi s-aude pasul,

În ochii noştri ai al doilea cer,

Privighetoarea îţi îngână glasul,

Te urlă lupii încolţiţi de ger.

*

Cu plugul lunii te brăzdează marea,

Te au în clonţuri vulturii de sus,

Rugându-se pădurile şi zarea

Te spală pe picioare cu apus.

*

Te port în truda mâinilor şi-a gleznei,

Te fumeg în tămâia din căţui,

Te rătăcesc prin beciurile beznei,

Pe funiile soarelui te sui.

*

Te pasc pe câmpuri oile şi caii,

Albinele te cară la prisăci,

Te înfloresc din sângele lor scaii,

Te dă la vânturi frunza de pe crăci.

*

Cu clipa ce rănită se strecoară,

Cu anii ce ne-aruncă-ntre strigoi,

Învaţă să scrâşnească şi să moară

Vecia ta întemniţată-n noi.

*

Eşti chinul meu şi singurul meu bine,

Eşti pânza bărcii mele cu nimic,

Eşti sâmburul cuvintelor din mine,

În traista mea cu zile te ridic.

*

Durerea mea ţi se aşterne-n cale,

Plutind apoi năucă-n funigei.

Pe trupul meu simt urma palmei tale

Frigându-mi viaţa cu furtuna ei.

*

În faţa ta nu-nsemn cât o furnică,

Cât firul de nisip dintr-un pustiu –

Şi te iubesc cu lacrimi şi cu frică

Şi mă-nspăimântă gândul că ţi-s fiu.

*

(George Lesnea, Din manuscrisul volumului

Galben din Soare”,

în Bilete de papagal, III, 27, 1937, pp. 528, 529).

*

*

[1] Cearşafurile – în slavonă


Prăbuşirea în dumnezeire

Învierea Domnului – icoană din secolul XVII

Mult mi s-a mai vorbit, în ultimele zile, despre credinţa în Dumnezeu. Prin cărţi cu pretenţii ştiinţifice, prin proză şi prin maldăre de poezie mi s-a tot vorbit despre cum ar trebui să cred eu în Dumnezeu. Pentru că fiecare om, după prăbuşirea în dumnezeire, deja se fuduleşte cu neştiinţa lui şi postulează obligativităţi pentru cei din jur. E gol pe dinăuntru, neatins vreodată de aripa divinităţii, dar îi dă atâta putere închipuita lui evlavie, încât o afişează peste tot şi o impune şi altora drept dogmă de netăgăduit. El, omul care crede că ar şi crede, are aerul că ştie totul, de parcă şi-ar petrece nopţile la taifas pe facebook cu bunul Dumnezeu, care ar şi apela, disperat, la nevinovăţia prostiei sale pentru răspândirea adevăratei şi profundei credinţe.

*

Fapta nu contează, iluminarea – nici atâta. E suficient că aşa-i vine lui să-i oblige pe alţii să creadă. Nu are nici un adevăr, ci doar o proclamare de sine. Nu ştie nimic, dar e atât de suficient sau suficientă, încât toţi am avea obligaţia să ne prăbuşim în dumnezeire la picioarele lui sau ale ei. Şi-s arţăgoşi ăştia, care se autoevaluează drept etalon al credinţei. Şi ţin morţiş să-mi salveze, cu forţa, bietul meu suflet, care, în ultimele zile, nu se roagă bunului Dumnezeu decât pentru favorul ca, în veşnicie, să nu cumva să-l închidă în raiul acestor credincioşi; îi ajunge păcătosului meu suflet că a vieţuit între ei şi nu ar putea îndura mai mult.

*

În viaţa asta, m-am tot străduit să învăţ să trăiesc, ostenind în căutarea iluminărilor de care sufletul meu avea nevoie. Dacă am procedat rău, eu voi da socoteală; fiecare va da socoteală doar pentru propriile lui rătăciri. Visez că, odată şi odată, Tatăl Nostru Cel Ceresc va prinde momentul oportun ca să-şi coboare Fiul de pe cruce; deocamdată, toiegele pastorale scurmă şi înteţesc sângele din Sfânta Rană, care doare nepământeşte în sângele nostru, al tuturor. Cu excepţia sângelui celor prăbuşiţi în dumnezeire, care, vorba Mântuitorului, vor beneficia de iertare, pentru că nu ştiu ce fac.

*

Bun, dar ce vină am eu? De ce să duc pe suflet povara intoleranţei şi prostiei lor, de ce să le admit umbra coclită şi unsuroasă între Lumină şi nevoia mea de iluminări? Întrebarea este, desigur, pe deplin retorică.


Pagina 3 din 1.01612345...102030...Ultima »