Dragusanul - Blog - Part 1006

Al cui este Festivalul BUCOVINA ROCK CASTLE

 

Al cui este Festivalul

 

Bucovina Rock Castle 2013 sigla

Ion şi Andi Drăguşanul s-ar putea retrage din organizarea Festivalului „Bucovina Rock Castle, din considerente umanitare, ca să nu moară nulităţile de oftică.

 

         Cârcotaşii, adică trântorii culturii, inclusiv ai trăirii prin rock, vor zice, cu disimulată pizmă: al lui Andi Drăguşanul!
         Parţial, au dreptate, pentru că, dacă Andi nu ar fi însemnat ceva în rock-ul românesc, la 21 de ani, câţi avea, atunci când am făcut prima ediţie, eu şi pe nedrept ignoratul Constantin Emil Ursu n-am fi putut face „Bucovina Rock Castle”, sub nici un chip.

 

Andi Drăguşanul şi prietenii lui, din trupa OMUL CU ŞOBOLANI

Una dintre serile de rock de excepţie, pe care le organizează Andi Drăguşanul, de trei ori pe săptămână, la Cluj.

          

         Apropo, ghiciţi în mijlocul căror prieteni se află Andi, purtând toţi tricourile clubului clujean, în care Andi organizează, din postura de angajat bine plătit, câte trei mari concerte rock pe săptămână?

         Ar trebui să fiu tare mândru că eu, Ion Drăguşanul, am izbutit să-i dăruiesc fiului meu un splendid festival internaţional de rock.

         Numai că adevărul e niţel mai oblu: o formidabilă echipă, provocată de Ion Drăguşanul şi de Constantin Emil Ursu, prin intermediul lui Andi Drăguşanul, a izbutit să-i dăruiască Moldovei unul dintre cele mai bune festivaluri din răsăritul european, cu deja 8 trupe din străinătate, aflate în plenitudinea creaţiei şi a carierei, ca şi cele româneşti.

         Vă amintiţi cum cereau ţinuturile moldoveneşti, din şanţul de apărare al Cetăţii Sucevei, la ediţia de anul trecut, să fie salutate de trupele din Festival?

         Vă amintiţi cum se scanda, din anumite zone ale aglomerării de peste două mii de oameni fericiţi: „Vaslui, Vaslui!, Botoşani, Botoşani!, Bacău, Bacău!, Galaţi, Galaţi! etc., ba chiar şi „Sibiu, Sibiu, Sibiu!”?

         Tocmai de aceea, pentru că Cetatea Sucevei redevenise, pentru trei zile şi trei nopţi, Capitala Moldovei, l-am rugat pe Dodo Popovici să lanseze scandarea „Mihnea Voievod! Mihnea Voievod!”.

         Iar Mihnea Blidariu nu-i Andi (Andi nici măcar nu a cântat, cu trupa lui, „Toy Machines”, ci doar o singură piesă, ca invitat al trupei „Astero”), deci Mihnea nu-i Andi, deşi e tot fiul meu!

         Aşa cum fiu al meu este şi Lucian Csibi (de la „Relative”, care lucrează, an de an, afişul şi site-ul festivalului), aşa cum fiu al meu este şi Altmir, straşnicul prim-solist al trupei „Dubioza Kolektiv”, aşa cum fiu al meu este şi Marcel de la „Alternosfera”…

         Dar staţi, să vă spun cine sunt (primii cinci, şi cu putere de decizie în strategia artistică, după ce se consultă cu mine, cu Emil Ursu şi cu Andi), noi fiind cei care doar se bat pentru existenţa şi ascendenţa valorică a festivalului)

 

Cei care fac BUCOVINA ROCK CASTLE:

 

Mihnea Blidariu (Luna Amară)
Lucian Csibi (Relative)
Nick Făgădar (Luna Amară)
Bogdan Mezofi (Grimus)
Adrian Neagoe (Luna Amară)
Cristi Rangu (Odyssey)
Relu Calcea (Odyssey)
Alexandru „Teiu” Teişanu (Toy Machines)
Doru Octavian Popovici (Jupânu’)
Tiberiu Cosovan (Monitorul de Suceava)
Dorin Liviu Clement (Crai nou)
Aurel Alexa (Centrul Cultural „Bucovina”)
Dănuţ Cotoc (Muzeul Bucovinei)
Viorel Varvaroi (Centrul Cultural „Bucovina”)
Asica Leizeriuc (Muzeul Bucovinei)
Angela Sulugiuc (Centrul Cultural „Bucovina”)
Violeta Enea (Muzeul Bucovinei)
Corina Scîntei (Centrul Cultural „Bucovina”)
Vasile Pitic (Muzeul Bucovinei)
Victor Rusu (Centrul Cultural „Bucovina”)
Graţiela Sulugiuc (Centrul Cultural „Bucovina”)
Marcel Catrinar (Muzeul Bucovinei)
Gabi Havriliuc (Centrul Cultural „Bucovina”)
Elena Dolineanu (Muzeul Bucovinei)
Dănuţ Lungu (Centrul Cultural „Bucovina”)
Marcel Horodincă (Centrul Cultural „Bucovina”)
Gheorghe Senciuc (Centrul Cultural „Bucovina”).

 

         Deci, incluzându-ne şi pe noi, drăguşanii şi Ursu, 25 oameni fac, în fiecare an, un festival care, dacă eu şi Andi ne-am retrage din a-l mai organiza, ar dispărea definitiv, aşa cum a dispărut Festivalul de folk „La Suceava, în Cetate”, festival care a figurat, încă doi ani, în programul cultural judeţean, dar nu s-a găsit cine să-l mai facă.

         Eu şi Andi ne-am putem retrage şi din „Bucovina Rock Castle, din considerente umanitare, ca să nu moară nulităţile de oftică.

         Practic, din motive umanitare, avem de ales: pe cine salvăm şi pe cine lăsăm să moară?

         Festivalul sau ofticoşii?

         Dumneavoastră ce părere aveţi?

 

                                                                                           Ion Drăguşanul

 

Post scriptum pentru ofticoşi:

 

Andi, cântând cu NATIF

 

Ce trupă îl acompaniază pe Andi, într-un concert clujean?

 

Post scriptum pentru prieteni:

 

         Ascultaţi piesa Flawless demo (faceţi clic pe numele piesei şi o găsiţi în ROCK ANDI), piesă cu care fiul meu încearcă să acceseze o bursă pentru un masterat în muzică modernă, la Londra (şi ce festival vom face, dacă Andi va izbuti să intre în acea lume muzicală!), şi, dacă vă place, votaţi-o, accesând site-ul de vot:

http://shuresongwritingaward.com/entries/flawless

 

Al doilea afiş al Festivalului

 

afis rock cu programul


Ţara lui tercea-Bercea

Râsul, ca o bardă

aruncată de furia neputinţei

 

A2

         Pârvu îşi citi dosarul şi rămase pe gânduri. Va să zică aşa, l-a turnat Ilarie, vechiul lui prieten.
        – De ce, măi Ilarie? o să-l întrebe. De ce ai făcut-o, mă, că doar nu mi-ai râvnit nici postul, nici casa, nici nevasta?!
        La drept vorbind, postul nici nu putea fi râvnit, pentru că e grea şi prost plătită meseria de drumar. Nici casa, o şandrama din vălătuci, înjghebată la marginea târgului, nu putea ademeni un suflet de om spre ticăloşie. Înseamnă că numai Ilinca, nevastă-sa, îl putea face pe Ilarie să-şi vândă prietenul. Da, dar Ilarie, după încarcerarea lui Pârvu, nu s-a ţinut cu Ilinca, ci s-a aşezat cuminte la casa lui, alături de o femeie tânără, frumoasă şi harnică.
                                                                        *
         Cătrănit, Pârvu l-a chemat pe Ilarie în judecată. Să plătească pentru anii grei de temniţă, făcuţi numai din vina ticăloasei lui delaţiuni. Dar Ilarie o ţinea morţiş că n-ar fi avut nici o relaţie cu Securitatea, ba, mai mult, s-a dus să jure şi la preot, şi la episcop, şi la mitropolit, şi la Sfântul Părinte Patriarh că el, Ilarie, n-a scris niciodată vreo notă informativă. Dar nu l-a crezut nimeni, până nu s-a dovedit că Ilarie nici nu ştia să scrie.
        Dacă nu Ilarie, atunci cine?
                                                                         *
        Ilinca, în schimb, scria frumos, cu bucle, taman ca în notele informative, semnate cu numele conspirativ „Ilarie”. Te pomeneşti că l-a vândut Ilinca. Încet, încet, dureros de încet, mocni în inima lui Pârvu o ciudată bănuială, una spuzită viţos, dar profund, cu o gelozie amară.
        Dar nu fu vreme să mai pună întrebări şi să-l dumirească răspunsurile, pentru că bunul Dumnezeu, în cereasca-i generozitate, se milostivi de bietul Pârvu şi-i curmă suferinţele, ridicându-l la Cer.
                                                                         *
         În vremea asta, foştii anchetatori şi temniceri trudeau din greu pentru binele democraţiei, pe care şi-o asumaseră cu sincer patriotism. Unul dintre ei, actual senator al judeţului, a participat la înmormântarea lui Pârvu, această victimă nevinovată şi acest martir al comunismului, care merită, desigur, un pios omagiu. Pe jerba rezemată de cruce licăreau cuvinte frumoase, doldora de patriotism şi de democraţie.
                                                                          *
          Sus, în Cer, Dumnezeu începu să râdă şi se stârni o ploie de vară, cu bulbuci.
         Jos, în măruntaiele pământului, Îngerul Căzut izbucni şi el în râs.
         Între Cer şi Pământ, Timpul. Şi ăsta râde de se prăpădeşte. De unde se vede că nouă, oamenilor, doar râsul ne-a mai rămas.
         Râsul ca o bardă aruncată de furia neputinţei.

 

Proză de Ion Drăguşanul
Caricatură de Radu Bercea


Ţara lui tercea-Bercea

Puii de cuc

 

 B 25

 

În vremea veche, nişte cuci,
cu aripile lor de tuci
vâslind prin zările senine,
în toate cuiburile străine
depus-au ouă
câte două
sau măcar unul
(desigur că le ştiţi străbunul
delict de a se infiltra
anapoda
în viaţa codrului tehui
prin pui).
Târziu de tot, puii de cuc
au zis spre codrul cel uituc:
– Tot păsăretu-i vinovat
moral de-a fi colaborat
cu ticăloşii cuci de ieri,
deci, codrule, dorim să ceri
accesul liber la frunzare
şi o morală inculpare
a păsărilor de prin huci
care nu-s cuci!…
Morala se năzare tristă,
deşi morală nu există,
ci numai puii ce-şi arată dinţii,
muşcând pe cei ce le-au slujit părinţii.

 

Caricatură de Radu Bercea
Poem umoristic de Ion Drăguşanul


Ţara lui tercea-Bercea

A U T O D E N U N Ţ

 

B 02

 

Ca turnător, cum o să spun acuş‘,
am fost, desigur, unul foarte mare,
m-a întrecut, mereu, numai Fănuş:
turna aproape dublu… în pahare!

 

Caricatură de Radu Bercea
Epigramă de Ion Drăguşanul


Ţara lui tercea-Bercea

Cântarea… României!

 

B 04

 

În lungul şi în latul gliei,
ţin minte că s-a fost pornit,
pe-atunci, „Cântarea României“
şi tare mulţi s-au pus pe… ciripit!

 

Caricatură de Radu Bercea
Epigramă de Ion Drăguşanul