Dragusanul - Blog

sub slava ta, copilărie

 

pe-acolo a păşit fecioara

şi-au lăcrimat corăbierii

până târziu, în faptul serii,

când scapără prin cer vioara

în căutarea disperată

a urmelor de tălpi subţiri

pe care-nsinguraţii miri

numai în stele şi le-arată

*

şi-n urma lor rămân stingheri

copacii ferecaţi în frig

şi un mesteacăn, ca să-mi strig

ecoul ieri-ului din ieri

pe când cuprins de bucurie

grăbesc pe drumul vieţii lung

ca până-n iarnă să ajung

sub slava ta, copilărie

*


Vrednici de Bucovina: Seniorii Scrisului Bucovinean

Un oarecare Constantin Loghin, abandonat în două morminte – unul, la intrarea în cimitirul din Gura Humorului, iar celălalt al tradiţionalei uitări româneşti, deşi fusese lider şi al vieţii universitare, şi al celei culturale, şi al celei naţionale a românilor din Bucovina, zicea, în vara anului 1944: „Numai atunci când cu toţii ne vom simţi trup din trupul Bucovinei, durere din durerea ei, suflet din sufletul ei, suferinţă din suferinţa ei, numai atunci ne vom arăta vrednici de Bucovina“. Astăzi am întâlnit, mai ales în rândurile publicului care şi-a dorit cartea lui Tiberiu Cosovan, „Prin labirintul umbrelor”, mulţi vrednici de Bucovina, precum universitarii Mihai Iacobescu şi Elena-Brânduşa Steiciuc, gazetarii Tiberiu Avram, Costanche şi Dorin Liviu Clement, distinsul cărturar câmpulungean Ion Barbu, scriitorii Gheorghe Giurcă şi Alexandru Ovidiu Vintilă, pictorii Iosif Csukat, Iulian Dziubinski, Vasile Anghel Siminiuc, Constantin Ungureanu-Box, Radu Bercea, Toader Ignătescu şi aşa mai departe, dar sărbătoriţi au fost doar trei scriitori, care sunt cu adevărat vrednici de Bucovina, în perimetrul criteriilor stabilite de Constantin Loghin: Ion Paranici, Constantin Hrehor şi Tiberiu Cosovan.

 

Din multe motive şi pricini, primul investit cu titlul de „Senior al Scrisului Bucovinean” a fost, astăzi, Tiberiu Cosovan, care a lipsit din ziua în care împlineşte 64 de ani, fiind reprezentat de Doamna lui, Rodica Cosovan. Care, pentru că directorul Bibliotecii, domnul Doctor în Istorie Gabriel Cărăbuş, moderator al manifestării (eu, cu pozele!), i-a dat cuvântul, a vorbit tulburător, onest şi cu o înnăscută ştiinţă a discursului, despre Tiberiu Cosovan.

 

Domnul Ion Paranici, care a împrumutat din nobleţea sa inconfundabilă şi comunismului, şi democraţiei, fremăta de emoţie, când a primit titlul de „Senior al Scrisului Bucovinean”, de parcă s-ar fi simţit vinovat de o recunoaştere publică pe deplin meritată a statutului domniei sale de cărturar, de poet, de publicist, de maestru al unor ucenicii sucevene în jurnalism şi, nu în ultimul rând, de om „odhnitor pentru suflet”, cum îi catalogase fiică-mea, în copilăria ei, dar în deplină cunoştinţă de cauză, pe domnii Ion Paranici, Ion Nedelea, Radu Bercea, Constantin Horbovanu şi Tiberiu Cosovan.

 

Constantin Hrehor a fost într-o vervă care-mi aminteşte de Roman Istrati. Strălucitor prin erudiţie şi cu un talent actoricesc bine pus în valoare pentru a atenţiona asupra savorii discursului, Constantin Hrehor – cel mai bun poet pe care l-a avut vreodată Bucovina, a trăit clipa din plin, cu naturaleţea cu care se trăieşte orice bucurie. Se juca poetul cu citate înţelepte mai rapid decât Becali cu mătăniile şi din toată această desfăşurare de spirit au ţâşnit iluminări prin sufletele şi undeva, foarte aproape de noi, oamenii, în sfinţenie.

*

Vrednici de Bucovina, beneficiază de titlul de „Senior al Scrisului Bucovinean” Eugen Dimitriu, Roman Istrati, Ion Paranici, Constantin Hrehor şi Tiberiu Cosovan. Şi nu ştiu dacă mai există îndreptăţiţi măcar şi pentru degetele celeilalte mâini.


Expoziţia grupării de creaţie DOMINO

 

Gruparea de creaţie DOMINO, formată din armeanul Tiberiu Cosovan, maghiarul Iosif Csukat şi polonezul Iulian Dziubinski, toţi trăitori şi creatori în Suceava, a expus, astăzi, în incinta Sălii „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, lucrări din vara acestui an, toate demne de sinceră admiraţie şi nu doar de solidarizare afectivă. Am făcut trimitere la rădăcinile etnice ale celor trei artişti plastici suceveni, pentru că e bine să ne amintim despre aceste rădăcini şi atunci când e vorba de creaţie, de îmbogăţirea patrimoniului cultural bucovinean.

 

Tiberiu Cosovan a lucrat, prin iulie, două tulburătoare acuarele, cu tentă de fotografie veche, şi două dezlănţuite lucrări de grafică, în care clopotniţa devine Axa Lumii, în jurul căreia plutesc sacralităţile şi vremelniciile. Tonurile de tip sepia, din acuarele, menite exprimării tranşante a trăirilor, într-o superbă armononie, care-i definea sufletul, transformă lucrările în ceva de nepreţuit, pentru că şi prin ele, dar mai ales prin ele, se confirmă talentul de artist plastic profund şi temeinic, pe care Tiberiu Cosovan, cel mai bun ziarist de cultură din istoria Bucovinei, l-a pus la lucru atât de târziu:

Iosif Csukat, cu două lucrări în ulei şi două schiţe de portret, este egal cu sine în statutul dobândit şi consacrat de pictor între pictor, de maestru al penelului şi, în primul rând, al sculpturalităţii culorii – chestiune care ţine şi de tehnică, şi de folosirea inspirată a transparenţelor, în dezlănţuirile de forme care dau viaţă culorii:

 

Iulian Dziubinski, mai revoltat şi mai tumultos în culoare decât de obicei, violentează detaliile, inclusiv în portrete, în intenţia de a vizualiza şi trăiri, şi idei, dar şi evadări din cenuşiul existenţial al condiţiei umane:

 

O expoziţie de un ceas, premeditată, încă din vara, de Tiberiu Cosovan, Iosif Csukat şi Iulian Dziubinski drept cadru pentru lansarea cărţii „Prin labirinutul umbrelor”.

 


şi te vei naşte iarăşi; ca să fii

 

trec anotimpuri iar prin gara veche

şi nostalgii într-un timid balans

când, întâlnindu-mi pasărea pereche,

fără de veste o ivit la dans,

păşim alături în salonul gării

doar surâzând confortului burghez

ademenit de jertfa lumânării,

iar păsării în place că visez,

*

afară-i frig şi-ncărunţesc tăciunii

în cerul din înalte pribegiri

din care curg luminile în funii

spre cei ce cată alte izbăviri,

iar pasărea cu aripa-mi atinge

contururile sufletului vii:

aşteaptă – zice, în curând va ninge

şi te vei naşte iarăşi; ca să fii

*


doar ţie să mă-nchin, Divine!

 

o taină-i fiecare clipă

pe care-o seamăn pe ogor

ca să îi crească o aripă

şi-apoi să se înalţe-n zbor

ducând fărâmele din mine

în cuibul clipelor ascuns,

acolo unde cică-i bine

de ai norocul şi-ai ajuns

*

căci rătăcirile sunt multe

şi calea-n faţă îmi descheie

mereu ademeniri oculte

criptate-n suflet de femeie

şi-atras în cursă de destin,

de ce mi-a fost ursit odată,

eu tot femeilor mă-nchin,

deci voi fi tras la judecată

*

ca să mă apăr – doar sunt fiu

ce nu acceptă vreo robie,

nici întuneric, nici pustiu

pentru pretinsă veşnicie,

iar cei ce se socot stăpâni

şi-n lanţuri ferecă destine

să-mi scoată cuiele din mâini

doar ţie să mă-nchin, Divine!

*


Pagina 1 din 1.02812345...102030...Ultima »