Dragusanul - Blog

Vă cântă un învăţător interbelic: Alex Vasiliu

Alex Vasiliu foto 2

*

Chiar dacă s-a folosit de o poză din tinereţe, învăţătorul fălticenean Alexandru Vasiliu i-a cântat profesorului de la Sorbona Hugo Pernot când ajunsese, deja, la vârsta de 56 de ani. Se simte în prezentarea pe care şi-o face singur, atunci când domnul învăţător încredinţează viitorimii, via Biblioteca Naţională a Franţei “Gallica”, respectiv celebrul „Institut de Phonétique-Musée de la Parole et du Geste”, câteva dintre cântecele vremii lui. Care poate nu au să vă pară spectaculoase, dar sunt cântece din megieşia primului Război Mondial, sunt aleanuri discrete ale vieţii care triumfă şi, fără voie, este conştientă şi mândră de sine. “Foaie verde siminocu”, “Doină” (cântată din fluier) sau “Frunză verde mătrăgună – doină moldovenească”, cântată “şi din fluieraş şi din gură” de către învăţătorul Alexandru Vasiliu din Tătăruşi, în 1926, înseamnă nu doar cântece, ci un glas predestinat pentru a ni se adresa prin el bunicii sau chiar străbunicii.

*

[Institut_de_Phonétique-Musée_de_la_[...]Pernot_Hubert_bpt6k10801244

*

[Institut_de_Phonétique-Musée_de_la_[...]Pernot_Hubert_bpt6k1080127c

*

[Institut_de_Phonétique-Musée_de_la_[...]Pernot_Hubert_bpt6k1080118d

*


Ascultaţi-l pe “artistul Ciorobea”, în Gallica!

Artistul Ciorobea 2

*

„Artistul Ciorobea, imperatorul cavalului, fluieraşului şi al frunzei”, prezent în arhiva cu discuri de patefon a reputatului „Institut de Phonétique-Musée de la Parole et du Geste”, în urma unor înregistrări făcute de Hugo Pernot, profesor la Sorbona, poate fi ascultat, cu o doină, de către toţi cei care vor să-şi simtă sufletul înmuiat de duioşia trecerii vremurilor. Am selectat doar piesa “Doina”, cântată la fluier, cu intenţia de a atenţiona asupra a ceea ce însemna, cu adevărat, virtuozitate interpretativă:

*

Doina-pour-flûte-Hubert-Pernot-collecteur-D.-Ciorobea-jeu-de-flûte-fluer

*


Bucovina de sub preşul istoriei (II)

 

Iosif al II-lea, trăgând brazda reformei agrare din 1785

Iosif al II-lea, trăgând brazda reformei agrare din 1785

*

1783, octombrie 10: „Buda, 6 septembrie 1783. Împăratul a subordonat jurisdicției arhiepiscopiei mitropolitane a bisericii greco-neunite din Carlowitz dioceza de același rit din Bucovina și Transilvania” (Gazette du France, 10 octombrie 1783, p. 360).

*

1786, iulie 25: „Viena, 6 iulie 1786. Presa susține că în Bucovina, acolo unde mizeria a sporit, în ciuda măsurilor luate de guvernământ, au pierit mulți locuitori, din pricina bolilor răspândite pe acolo. În 27 iunie, au fost confiscate aici mărfuri de contrabandă, în valoare de 60.000 florini” (Gazette du France, 6 iulie 1786, p. 246).

*

1786, septembrie 19: „Viena, 30 august 1786. Se dau asigurări că încorporarea Bucovinei la Galiția, hotărâtă după mult timp, nu va întârzia să se pună în practică” (Gazette du France, 19 septembrie 1786, p. 311).

*

1786, decembrie 12: „Viena, 20 noiembrie 1786. Aflăm din Bucovina că mai mulți muncitori serioși, care lucrează acolo, au creat probleme; drept urmare, s-a ordonat la două regimente croate să stea aproape, pentru a interveni la primul semnal”(Gazette du France, 12 decembrie 1786, p. 423).

*

1787, decembrie 4: „Lemberg, 1 noiembrie 1787. General-locotenent de Sauer a primit comanda armatei în Bucovina, iar general-maior de Barzicki, a trupelor amplasate pe Nistru; cartierul lui general se află la Zalesczik” (Gazette du France, 4 decembrie 1787, p. 475).

*

1788, februarie 19: „Viena, 31 ianuarie 1788. A fost expediat, în ziua de 21 a acestei luni, un curier la Petersburg, cu depeșe pentru această curte. Li se cere rușilor să facă joncțiunea armatelor austriece și rusești pe pământurile Bucovinei” (Gazette du France, 19 februarie 1788, p. 64).

*

1788, martie 11: „Hamburg, 23 februarie 1788. Presa vieneză vestește că plecarea Împăratului și a Arhiducelui Francisc de Toscana este fixată pentru 27 februarie. Maiestatea Sa Imperială va merge, mai întâi, la Trieste, apoi va călători în Ungaria și Bucovina” (Gazette du France, 11 martie 1788, p. 88).

*

1788, mai 16: „Informare primită de la Brinn, în data de 22 mai 1788, conține următoarele noutăți: Vremea rea, care continuă zilnic, nu a putut împiedica o parte din armata din Bucovina de a intra, în 6 mai, în cazarma de lângă Rarancea. Prințul de Cobourg a transferat cartierul general la Stagiera. 25.000 de ruși s-au alăturat trupelor noastre; 4.000 au plecat, în 10 mai, spre Botoșani, unde se va alătura diviziei comandate de colonelul Fabri, care are ordin de a se deplasa spre Iași; Botoșani se află spre răsărit, la o distanță de 12 mile. La 1 al acetei luni, un detașament de 100 cavaleriști ai trupelor noastre, care a trecut Prutul, mai sus de satul Mămăliga, a atacat și spulberat un post inamic și a dărâmat două poduri, pe care turcii le făcuseră pentru comunicația dintre Iași și Hotin” (Gazette du France, 16 mai 1788, p. 163).


Bucovina de sub preşul istoriei (I)

Cernăuţi, Uliţa Mare – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

Cernăuţi, Uliţa Mare – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

*

Există, bine ascunse sub preşul istoriei, adevăruri care nu mai sunt scoase niciodată la lumină. Şi poate că nici nu avem nevoie de adevăruri, dacă tot ne ţine de saţ patriotardismul desuet şi fără de nici o obligaţie. La ce bun să aflăm că, după mutarea capitalei la Iaşi, de la Suceava, Moldova nici nu mai exista cu adevărat, aşa cum nu mai exista nici Ţara Românească. Cârmuitorii noştri primeau săbii de ofiţeri de ieniceri, cu care urmau să apere, cu jurământ, Înalta Poartă. Pe aici bântuiau fărădelegile, haite de prădători turci, tătari sau ruşi ţinându-ne vetrele în spuză. În presa europeană a vremilor în care noi nici măcar o carte nu aveam, graniţe turceşti erau numite străvechile noastre hotare, deşi viermuiau prin bietele provincii dunărene fel de fel de oşti, toate puse pe jaf şi pradă. Doar Bucovina scăpase, pentru că avea un stăpân, care nu mai permitea ceambulurilor să-i calce pământurile, un stăpân care se străduia să o mute în contemporaneitatea Europei de atunci, care seamănă descurajant cu prezentul nostru de astăzi.

*

Fără să mai comentez, până ce nu voi izbuti să adun toate ştirile despre Bucovina secolului al XVIII-lea (despre cea a secolului al XIV-lea e mai greu, pentru că nu existau ziare, ci doar cronici şi însemnări de călătorie, aflate în patrimoniile popoarelor cu memorie), vă pun la dispoziţie ceea ce izbutesc să pun deoparte în fiecare zi:

*

1783, august 22: „Presbourg, 11 august 1783. Patru regimente de infanterie şi opt divizii de husari au primit ordin de a se îndrepta în marş spre Bucovina; mai multe alte regimente de trupe regulate sunt în marş pentru a se apropia de frontierele turceşti (ale Moldovei şi Valahiei – n. n.); ca număr, acestea din urmă sunt batalioane” (Gazette de France, 22 august 1783, p. 298).

1783, septembrie 9: „Presbourg, 7 august 1783. Regimentul Haddick, care a staţionat în Polonia austriacă, a primit ordin de a porni în marş spre Stul-Weissenbourg; şi patru alte regimente de infanterie, de asemenea dintr-a opta divizie de husari, se pregătesc să pornească în marş spre Bucovina” (Gazette de France, 9 septembrie 1783, p. 320).

1783, noiembrie 4: „Lemberg, 30 septembrie 1783. Pentru a facilita comerţul între Transilvania şi Bucovina, vama Rodna a fost desfiinţată şi s-au diminuat taxele datorate de negustorii care trec dintr-una din aceste două provincii, în cealaltă” (Gazette de France, 4 noiembrie 1783, p. 388).

 *

1784, aprilie 6: „Gratz, 1 martie 1784. Frigul care domneşte de mai mult timp şi încă va mai dura, şi marile cantităţi de zăpadă care acoperă câmpurile au obligat lupii să-şi părăsească pădurile; s-au văzut haite de 30-40 de lupi apropiindu-se de sate, băgând groaza în oameni, care sunt nevoiţi să-şi improvizeze arme… Aflăm din Bucovina o ştire care ne uluieşte: în ultimele zile, lupii au devorat trei husari din regimentul Erdod, cu tot cu cai” (Gazette de France, 6 aprilie 1784, pp. 111, 112).

1784, iunie 8: „Buda, 9 mai 1784. Mai mulţi ofiţeri sunt ocupaţi cu ridicarea planurilor topografice în Bucovina şi în Banat. Ei vor continua această muncă, în cele două provincii, până în luna septembrie, când vor reveni în Transilvania pentru acelaşi subiect” (Gazette de France, 8 iunie 1784, p. 188).

1784, iunie 15: „Din Transilvania, 10 mai 1784. Şoseaua principală, începută, anul trecut, de la Bordo (Bârgău – n. n.), din acest principat, până la Dorna, în Bucovina, este aproape gata: 1.000 de muncitori şi un regiment de valahi au lucrat zilnic” (Gazette de France, 15 iunie 1784, p. 196).

Început de Iosif II, „drumul împărătesc” destinat circulaţiei între Bistriţa şi Cernăuţi, avea să se numească, după numele celui care l-a inaugurat, „Şoseaua Franciscană”. Regimentul de valahi era Ragimentul al II-lea Românesc de grăniceri năsăudeni, conduşi de ofiţerul-poet Cossimelli, care a publicat, ulterior, o carte de poeme, la Sibiu, dedicată grănicerilor năsăudeni implicaţi în civilizarea ţinuturilor sălbatice ale Carpaţilor.

1784, iunie 18: „Lemberg, 18 mai 1784. Atenţia constantă a guvernului faţă de toate problemele care privesc binele diferitelor provincii garantează, extinde şi multiplică avantajele care le sunt pe plac, şi le acordă asigură informaţii pentru angajarea fizicienilor şi economiştilor, care să cerceteze locurile, să descopere bogăţii şi să înştiinţeze despre posibilităţile de exploatare a lor. Se cere Bucovinei să pună în aplicare aceste ordine generoase cu inteligenţă, pentru că în solul ei s-au identificat trei zăcăminte de argint, neexploatate, care dau frumoase speranţe pentru deschiderea unor mine profitabile” (Gazette de France, 18 iunie 1784, p. 199).

1785, august 16: „Din operaţiunile de conscripţii militare în Galiţia şi Bucovina rezultă că aceste două ţări, astăzi reunite, au aproape 2.000 mile pătrate, şi aproximativ trei milioane de suflete” (Gazette de France, 16 august 1785, p. 275).

1786, aprilie 18: „Viena, 29 martie 1786. Se vorbeşte zilnic, aici, despre o călătorie apropiată a Împăratului şi se dau asigurări că ea este plănuită pentru începutul lunii mai. Deci, după toate aparenţele, Maiestatea Sa Imperială se va afla, mai întâi, în Ungaria, unde doreşte să întemeieze o cazarmă, lângă Pesta, iar de aici va trece în Transilvania şi în Galiţia” (Gazette de France, 18 aprilie 1786, p. 129).

1788, ianuarie 15: „Lemberg, 6 decembrie 1787. Ieri, batalionul Pellégrini, compus din 1.200 de oameni, a sosit în acest oraş; el se va odihni astăzi şi mâine, iar poimâine va continua marşul pentru a se încazarma în Bucovina”(Gazette de France, 15 ianuarie 1788, p. 18).

*

1788, februarie 1: „Viena, 12 ianuarie 1788. Ni se dau asigurări că 18 batalioane, retrase, în principal, din Bohemia, au fost puse în marş, în 6 ianuarie, spre Galiţia şi Bucovina, unde prinţul Charles de Lichtenstein va prelua comanda” (Gazette de France, 1 februarie 1788, p. 37).

*

1788, martie 18: „Frontiera turcă, 31 ianuarie 1788. Au sosit multe trupe otomane în Moldova; au fost repartizate detaşamente în satele de pe frontiera Bucovinei, unde s-au făcut tranşee” (Gazette de France, 18 martie 1788, p. 95).

*

1788, martie 21: „Hamburg, 4 martie 1788. Curtea din Viena nu a apucat încă să publice depeşele pe care le-a primit de la prinţul de Saxa-Cobourg, general-comandant în Bucovina. Dacă trebuie să credem că scrisorile acestea ar viza chestiuni particulare, iată ce transpiră în public: Acest general a trimis o parte din armata sa în Moldova, până pe malul Prutului, pentru a întări apărarea cetăţii Hotinului. Cu această ocazie a avut loc o încăierare acerbă între avangarda acestui corp şi un puternic corp de luptă tătăresc, care, după o rezistenţă îndărătnică şi pierderi de câteva mii de oameni, a fost obligat să se retragă spre Hotin. Pierderile, din partea austriecilor, nu au fost semnificative; sunt rostite, peste tot, numele a trei batalioane, Pellégrini, Charles de Toscana şi Samuel Giulay, care, se spune, au avut mult de suferit. În rest, noutăţile nu au fost confirmate, încă de Viena, deci va trebui să privim lucrurile cu aceeaşi îndoială” (Gazette de France, 21 martie 1788, p. 100).

*

1788, mai 9: „Generalul rus Soltikow este în Bucovina, cu 12.000 de oameni” (Gazette de France, 9 mai 1788, p. 155).’

*

1788, iunie 20: „Frankfurt, 7 iunie 1788. Se scrie din Viena că marea armată este copleşită de boli. Mai multe scrisori din Polonia asigură că generalul rus Soltikow a intrat, în 21 mai, în Moldova, pe la Soroka. Împăratul a trimis, la Tarnow, ordinul de a se cumpăra, din Polonia, 50.000 de coreţe de secară, orz şi ovăz, şi de a le transporta în Bucovina” (Gazette de France, 20 iunie 1788, p. 204).

1788, august 1: „Hamburg, 10 iulie 1788. Armata prinţului de Cobourg acoperă Bucovina, Transilvania şi o parte din Polonia” (Gazette de France, 1 august 1788, p. 262).

1790, februarie 2: „Viena, 22 ianuarie 1790. În noaptea de 5 spre 6 a acestei luni, frigul s-a înteţit aici; el s-a menţinut şi în noaptea de 6 spre 7; a căzut puţină zăpadă, dar vremea s-a înmuiat şi neaua a dispărut. Aceleaşi temperaturi domnesc în Bohemia, Galiţia şi Bucovina. Este foarte rece şi a nins abundent în Moldova, în Valahia şi în o parte din Ungaria” (Gazette de France, 2 februarie 1790, p. 40).


Hrincescu şi-a înmatriculat cobza: IS 8116 PRO TV

PRO TV 19

*

Astăzi, în zori, sub conducerea lui Marian Moştoflei, noi, zicălaşii, l-am dus pe Mihăiţă Hrincescu la Iaşi, pentru că era musai să-şi înmatriculeze… cobza. Centrul naţional de înmatriculări tocmai fusese deschis, pe întreg cuprinsul parterului Hotelului “Unirea”, de un trust de certificări şi înmatriculări artistice, numit PRO TV. Acolo, flăcăi şi fete, mulţi, frumoşi şi pricepuţi, ne-au pus pe bancul de probe şi, după experizări amănunţite şi precise, i-au înmânat lui Mihăiţă Hrincescu plăcuţa de înmatriculare (IS 8116 PRO TV), pe care el, ajutat de Răzvan Mitoceanu, iute a aplica-o pe cobză, ca nu care cumva să-şi închipuie vreun bezmetic pricini de bănat de conducere a zicalelor pe căi publice în formă neautorizată.

*

Lăsând tonul foiletonistic deoparte, vreau să vă spun că tânărul interpret din Arbore Mihai Hrincescu, acompaniat de “Zicălaşi”, va evolua în marele spectacol “Românii au talent”, de la sfărşitul lunii septembrie sau începutul lui octombrie. Toţi cei şase muzicieni au semnat, astăzi, contractele (în locul lui Petrică Oloieru, un adevărat sacerdot al zicalelor, a cântat, astăzi, la ţambal, tânărul şi timidul Iliuţă Hariuc – în rest, formulă completă). Habar nu am de ce, dar PRO TV m-a invitat şi pe mine, bătrân şi vai de el bodiguard de zicale (m-o fi auzit cineva cântând la… creier?), la marele spectacol. Probabil că celor vreo sută de tineri, care fac atât de profesionist emisiunea (numai dacă-i vezi la lucru, îi poţi preţui cum şi merită), li s-a făcut dor de proprii lor părinţi şi vor să mă ştie la vedere, pe post de surogat de tată-bunic. Ceea ce nu-i de lepădat, la urma urmei, pentru că te despovărează zilnic, ba chiar şi clipă de clipă, de bătrâneţi.

*

Ca de obicei, iată şi o cronică fotografică a zilei zicălaşilor de astăzi:

*

PRO TV 1

PRO TV 2

PRO TV 3

PRO TV 4

Iliuţă Hariuc, în dreapta imaginii.

PRO TV 5

PRO TV 6 Iliuta Hariuc

Iliuţă Hariuc, zicălaş pentru o primă zi.

PRO TV 7

Mihăiţă Hrincescu, după ce şi-a înmatriculat… cobza (expresia aparţine lui Răzvan Mitoceanu).

PRO TV 8

PRO TV 9

PRO TV 10

PRO TV 11

PRO TV 12

PRO TV 13

PRO TV 14

PRO TV 15

PRO TV 16

PRO TV 17

PRO TV 18

Fotografii de producţie

PRO TV 19

PRO TV 20

PRO TV 21 Tambalul

Ţambalul înnobilat de Giani Lincan, proprietatea lui Iliuţă Hariuc

PRO TV 22

Urmează întoarcerea de la Iaşi, pentru că urmau, pentru instrumentişti, două spectacole în judeţ.

*

PRO TV 23

PRO TV 24 Adrian Pulpa

Adrian Pulpă

PRO TV 25 Razvan Mitoceanu

Răzvan Mitoceanu

PRO TV 26 Marian Mostoflei

Marian Moştoflei, excelentul nostru conducător şi la întoarcere

PRO TV 28 Iliuta Hariuc

Iliuţă Hariuc

PRO TV 29 Ionut Chitic

Ionuţ Chitic

PRO TV 30 Mihai Hrincescu 1

Mihai Hrincescu.

*

Pe Narcis Rotaru l-a ratat aparatul de fotografiat, nu eu, aşa că o să-l pun la cazne. Nu pe Narcis, ci pe aparat. Pe mine nu am de ce mă poza, pentru că, o dată la două zile, când mă bărbieresc, exclam spre oglindă: “Tot tu eşti, mă? Of!”. Dar pentru absenţa lui Narcis din finalul acestei cronici foto o să mă răscumpăr cu profilul unui viitor mare artist al cântecului naţional românesc. Iată-l:

*

PRO TV 30 Mihai Hrincescu


Pagina 1 din 79812345...102030...Ultima »