Dragusanul - Blog

ASTĂZI: Concertul de la Gura Humorului

Mikuli program 1 si 4 m

Mikuli program 2 și 3 m


22 februarie: muzicianul muzician Răzvan Mitoceanu

Răzvan Mitoceanu - fotoportret de Ion Drăguşanul

Răzvan Mitoceanu – fotoportret de Ion Drăguşanul

*

Dincolo de tot şi de toate şi, desigur, deasupra tuturor vanităţilor vremelniciei, tânărul muzician Răzvan Mitoceanu  este, în primul rând, un adevărat muzician muzician. Trăieşte arta cântecului în deplinătatea arealului ei expresiv, de la preclasic, la rock, iar dincolo de calităţile lui de violonist, de şef de orchestră, de dirijor al orchestrei Ansamblului Artistic “Ciprian Porumbescu” din Suceava, de orchestrator şi de compozitor, Răzvan Mitoceanu este un dialectician al expresiei, capabil de asocieri şi disocieri care explică evoluţia şi involuţia tehnicilor interpretative în epopeea cântecului naţional românesc. Minte şi suflet şi o năvalnică sete de luminos este Răzvan Mitoceanu, iar o probă în favoarea acestor afirmaţii o constituie faptul că Răzvan a ales să cântăm, de ziua lui de naştere, primul concert din istoria muzicală a umanităţii cu piesele culese de Karol Mikuli, în principal de la vestiţii lăutari bucovineni de odinioară, Nicolae Picu şi Grigori Vindereu. Îşi doreşte, după cum ne mărturisea, astăzi, la repetiţia Zicălaşilor, să-şi dureze o sărbătorire de neuitat (“Cea mai frumoasă sărbătorire a zilei mele de naştere!” – luând în calcul, desigur, şi petrecerea, de după aceea, în sânul familiei), inclusiv prin bucuria de a fi lângă pictorul martir Radu Bercea la lansarea blazonului său artistic, “Confesiuni cromatice”.

*

Geamăn mie prin suflet şi, de aceea, prieten drag, muzicianul muzician Răzvan Mitoceanu îşi retrăieşte ziua naşterii lui prin cea mai importantă ursire: cântecul.

*

La mulţi ani şi Dumnezeu să te ţie numai întru bucurie!

 


22 februarie: Sărbătorita lui Petrică Oloieru

Profesorul Petru Oloieru, starostele ZICĂLAŞILOR

Profesorul Petru Oloieru, starostele ZICĂLAŞILOR

*

În ziua premierei muzicale mondiale Airs Nationaux Roumains, culese din nordul Moldovei de armeanul cernăuţean Karol Mikuli, starostele Zicălaşilor, profesorul Petru Oloieru are de trăit cea mai sacră sărbătoare pentru fiecare pământean, Ziua Mamei.

*

Ziua de naştere, desigur, a profesoarei care l-a adus pe lume, la crescut şi i-a fost, şi îi este, şi îi va fi mereu alături.

*

Îi ştiu pe cei doi băieţi muzicieni ai Doamnei Profesoare, Petrică şi Ion (instrumentist la Botoşani), le cunosc şi familiile, doar pe Doamna Profesoară încă nu am întâlnit-o, ca să-i pot săruta mâinile cu reverenţă.

*

O fac, la figurativ, măcar acum, în preajma zilei de naştere a Domniei Sale, dragă întregii familii a Zicălaşilor, cu speranţa că ne vom întâlni şi în această viaţa, ca să-i urez, din suflet, aşa cum le doresc tuturor prietenilor mei ştiuţi şi neştiuţi:

 

La mulţi ani şi Dumnezeu să vă ţie numai întru bucurie!


În Balcicul de odinioară

Balcic, Vederea Centrului

Balcic, Vederea Centrului

*

În 1927, în “România ilustrată”, apăreau câteva fotografii cu “comuna urbană Balcic din judeţul Caliacra”, un orăşel locuit majoritar de turci şi de bulgari, cu doar 7.000 de suflete, cu trei şcoli de băieţi şi una de fetiţe şi cu un gimnaziu în limba română. Orăşel cochet, cu vestigii turceşti impresionante, dar şi cu o viaţă piestriţă, specifică porturilor balcanice, Balcicul şi-a legat numele de “Cuibul Reginei”, devenind, astfel, un reper şi pentru istoria românească, nu doar pentru cea bulgară – pe deplin îndreptăţită, şi pentru cea turcească.

*

Balcic, casa unui gospodar

Balcic, casa unui gospodar

Balcic, Castelul MS Regina Maria a României

Balcic, Castelul MS Regina Maria a României

Balcic, drumul spre Port

Balcic, drumul spre Port

Balcic, încărcarea cargobotului cu cereale

Balcic, încărcarea cargobotului cu cereale

Balcic, Moscheia veche

Balcic, Moscheia veche

Balcic, Primăria

Balcic, Primăria

Ruinele moscheii din Teche, de lângă Balcic

Ruinele moscheii din Teche, de lângă Balcic

Balcic, vedere, din centru, spre mare

Balcic, vedere, din centru, spre mare

Balcic, vedere dinspre sudul oraşului

Balcic, vedere dinspre sudul oraşului

Balcic, vedere generală

Balcic, vedere generală

Balcic, vedere parţială a oraşului

Balcic, vedere parţială a oraşului

Balcic, vedere spre "Cuibul Reginei"

Balcic, vedere spre “Cuibul Reginei”

Balcic, vedere spre mare

Balcic, vedere spre mare

Balcic, vedere spre Marea Neagră

Balcic, vedere spre Marea Neagră

 


Umorul, ca memorie politică românească

1935 ILUSTRATIUNEA ROMANA Iorga vazut de Taru

*

Cine își mai aduce aminte de politicienii români Mirto sau dr. Lupu, implicați în prima afacere de corupție, în stil mare, din România? Cine-i mai știe pe Manolescu-Strunga, Al. G. Donescu, C. Dimitriu, Demetre Dobrescu sau Trancu-Iași? Cine mai știe ceva despre celebra vrăciță Mărăcineanu, care uimea societatea interbelică europeană cu minunile ei „științifice” de aducere a ploiii, cu un vas miraculos? Tare mă tem că nici despre istoricul Gheorghe Brătianu sau despre compozitorul Pascal Bentoiu nu mai știu românii nimic, deși, dacă politicienii sunt mereu și mereu îndreptățiți la a fi uitați cât mai repede, totuși unii dintre ei, care au durat prin cultura română, trebuie cinstiți cu memorie.

*

În mod surprinzător și pentru mine, câteva portrete-șarjă, făcute de caricaturistul Eugen Taru, pe care unii ni-l mai amintim din perioada de glorie a revistei „Urzica” (nu cea întemeiată de studenții bucovineni, la Viena, în 1876, ci „Urzica” preluată de comuniști de la social-democrați), și niște răvașe, care nu prea sunt răvașe, ci mai curând catrene și, uneori, epigrame, publicate în primul număr pe 1935 de „Ilustrațiunea română”, conservă memoria unor politicieni români, doar din postura de politicieni (doar la Iorga, din portretul de mai sus, găsim o săgeată spre calvarul vizionării dramelor lui interminabile, iar la Titulescu, o subliniere discretă a valorii păcii în Europa și în lume). E bun și atât.

*

1935 ILUSTRATIUNEA ROMANA n 1 ravase

*

lui Mirto

*

În sfori maestru tu ai fost,

Le-ai tras cu rost și fără rost,

Însă acum te lasă vlaga…

Te-ai cam izbit cu capu-n… Praga!

 *

lui Bentoiu

 *

Depunerea raportului

A-ntins toate resorturile;

Între partide urile

Sunt ca la ușa cortului:

„Raportul” a rupt… raporturile!

*

lui Manolescu-Strunga

*

În cazul tău din nou eu constatai

Că soarta este plină de mister:

Pentru un măr, Adam plecă din rai!…

Tu, pentru-un măr, intrași în minister!

*

lui Nicolae Titulescu

 *

Cam de mut, se zice, cheltuiește

Cu conferințele de pace;

Răspundem celui ce cârtește:

… Scump, dar face!

*

lui V. Slăvescu

*

Cu ochelari și mutră de savant,

E drept că nu ești om prea impozant,

Dar recunosc cu-avizul tuturor

Că, totuși, ești un tip… impunător!

 *

lui Al. G. Donescu

*

La dărâmări lucrezi cu mult talent;

Orașu-ntreg ai să înghiți cu-ncetul,

De-aceea urbei, spre antrenament,

În primul rând i-ai înghițit… bugetul!

 *

lui Victor Antonescu

*

Proiectul buclucaș l-ai aruncat,

Dar greva din barou n-a încetat;

Din contra, ea continuă cu ravaj,

Doar nu-i mai zice grevă, ci… șomaj!

*

lui Constantin Argentoianu

*

Tu cu „pumnul” tău faci caz

De atâți amar de ani,

De aceea ai rămas

… Cu un pumn… de partizani!

*

lui dr. Lupu

 *

Cu „Skoda” am crezut că-i rupi

Când năvăliși cu dinți de lupi,

Și tocmai azi, la hărmălaie,

Cu alte chestii te ocupi…

Vai, lupul o făcu… de oaie!

*

lui C. Dimitriu

*

Ai scris semeț pe un stindard:

„Cumulul” și „Simplificarea”…

Cum dublă ți-e însărcinarea,

Devii tu singur… cumulard!

*

domnișoarei Mărăcineanu

*

Cu provocări de ploi, tu și-n Apus

Cu „farfuria” ta faima ți-ai dus;

De teoria-ți nimeni nu se-ndoaie,

Din contra, toți își spun… Apă de ploaie!

*

lui Gheorghe Brătianu

*

Faci adesea pe eroul,

Dar n-ai trecere! Pricina?

Ai uitat că nu e oul

Mai deștept decât găina!

*

lui Nicolae Iorga

*

Prelegeri îți urăm faimoase

Pentru Văleni și partizani!

… Și două drame sângeroase

… Pentru dușmani!

 *

lui Demetre Dobrescu

 *

Îți plimbi surâsu-n cioc, veston și ghetre,

Dar inima desigur ți-e-ndoliată:

De altu-i Capitala dărâmată!…

Și-atuncea tu ce mai dărâmi, Demetre?…

 *

lui Trancu-Iași

*

Tu poți vorbi o zi, când vrei, amice;

De ce volume nu scrii nicidecum?

Malițioasă lumea însă-și zice

Că, totuși, Trancu-Iași e cu… volum!

*

lui Virgil Madgearu

*

Cum între Vaida și Maniu

Nu te decizi, într-un târziu,

Văzând că nu faci vreo scofală,

Ţi-ai spus, ca frate de fierar,

Că traiul este cam amar

… Ȋntre ciocan și nicovală!

*

1935 ILUSTRATIUNEA ROMANA n 1 ravase 2


Pagina 1 din 71512345...102030...Ultima »