*
Îmi spun colegii că, tot astăzi, primărița Berchișeștilor și a „Națiunii Poeților”, Violeta Țăran, își sărbătorește ziua de naștere. Și eu, care credeam, judecând după fapte, că Violeta se naște în fiecare zi dintre zilele întregului an. Pentru că Violeta este asemeni zorilor, adică mai proaspătă și mai luminoasă, cu fiecare zi care vine. La mulți ani și Dumnezeu să te ție numai întru bucurie, omule om Violeta Țăran!
*
Tânăra și talentata cantautoare ieșeancă, stabilită și ea în noua capitală a Moldovei, Cluj-Napoca, Ștefi M. Ganea, împlinește, astăzi, douăzeci de anișori. Își petrece această minunată aniversare într-un autobuz, care o duce la Brăila, unde va concura, mâine, în cadrul unui mare festival de folk. Are o ofertă din America, din partea unei importante case de producție, care se oferă să-i împlinească destinul peste Ocean, dar Ștefi încă ezită, sperând că va putea izbândi și aici, în România, mai ales că și în Cluj-Napoca, unde a cântat singură, apoi cu Mihnea și cu Andi, iar în curând, cu o prietenă, deja a atras atenția lumii muzicale și, desigur, melomane. Mie mi s-a lipit de suflet din prima clipă în care am cunoscut-o, iar când am auzit-o cântând, deja mi-am regăsit o parte a sufletului și în ea. Ștefi este prietena lui Andi, care o însoțește și la Brăila, cu sufletul cântând de fericire. În fond, trăirile Ștefanei sunt, de ceva vreme, și ale lui. Și reciproca.
*
La mulți ani, Ștefi, și toți numai întru fericire. Subscriu cu sufletul la mesajul tulburător al mamei tale.
Dacă doriţi să vizionaţi concertul, faceţi click pe fotografie
sau pe imaginea din dreapta, sus, a paginii.
*
Am mai scris despre confuzia voită care se face între colinde, adică între cântecele ritualice lunare maiale ale Datinii, și vifleimurile și cântecele de stea, născocite și impuse, abia în veacul XX, de către biserica ortodoxă. Marea majoritate a așa-ziselor „colinde religioase”, impuse de biserică prin stimularea parvenitismului tradițional (erau încredințate epitropilor, ca să provoace orgoliul celorlalți gospodari) sunt creații culte, adoptate, încetul cu încetul, de popor.
*
Nu sunt împotriva vifleimurilor și a cântecelor de stea – fiind create de compozitori de prestigiu, sunt foarte frumoase – dar îmi displace atât de mult nătângia folcloriștilor, care le „culeg” de prin școlile generale, falsificând partiturile originale, încât mă bate gândul să le propun „Zicălașilor” un concert de 18 vifleimuri și cântece de stea după partiturile originale, care erau semnate de George Cucu, Timotei Popovici, Achim Stoia, D. G. Kiriac, I. Chirescu, I. Brătian, V. Popovici sau A. Rische, la 1887.
*
*
Dacă tot este să renunțăm la identitatea noastră spirituală ancestrală, măcar să o facem conștienți și cu respect pentru compozitorii care au falsificat Datina, pentru gloria Bisericii Credinței Adevărate (nimic nu se întemeiază pe minciună, dar asta-i altă poveste).
*
Cum autenticul pe care îl promovează „Zicălașii” este doar tolerat, nu și sprijinit de autorități, vom vedea în care din timpul nostru liber vom putea repeta și, apoi, promova melosul creștin cult al cântecelor de stea și al vifleimurilor, care trec, în ochii ignoranților, drept colinde.
*
*
„S-au adunat probe zdoritoare contra acelora ce au înființat lagăre pentru evreii din Transnistria și pentru cei deportați din țară, precum și contra celor ce au avut comanda lagărelor, au făcut fapte odioase și schingiuiri și omoruri prin înfometare, lipsă de igienă și frig. Între acuyații care au devenit spaima internaților și care se mândreau cu acest titlu este locotenent-colonel Ion C. Murgescu. Acuzatul, maior de jandarmi pe acea vreme, a făcut parte din echipa de comandanți de lagăre de internare, pregătită, la Pitești, în luna mai 1942. De la Pitești, acuzatul a plecat peste Nistru, fiind numit comandant al Regiunii a II-a Internare, având în subordine lagărele de la Vapniarca, Smerinca și Slivina. Reședința sa era, însă, Vapniarca, împrejurare ce i-a înlesnit amestecul în conducerea directă a lagărului în așa măsură că și ofițerii, căpitan în rezervă Alexandru Stoleru, care avea formal comanda lagărului, a rămas numai cu conducerea pazei, conducerea şi administraţia fiind încredinţate lui Teofil Comniceanu, director civil al lagărului. Teofil Comniceanu funcţionează până la 1 august 1942, dată de la care Murgescu ia oficial conducerea lagărului.
*
Lagărul Vapniacra avea, în luna august 1942, 101-126 internaţi, la 16 septembrie 1942, numărul se ridică la 150 persoane, pentru ca a doua zi, în 17 septembrie 1942, numărul internaţilor să fie de 1.135 persoane. Creşterea numărului internaţilor se datoreşte sosirii a aproximativ 1.000 persoane, internaţi şi condamnaţi politici, care sosiseră, la 16 septembrie, din ţară, trimişi de la lagărul din Târgu-Jiu, închisoarea Lugoj şi unii, ridicaţi din libertate. La sosirea noilor veniţi, Murgescu le-a arătat cimitirul din apropierea lagărului, spunându-le că e bine să cunoască locul din timp, că au venit „în lagărul morţii”, de unde vor ieşi „în patru labe” sau „în cârji” (vezi declaraţiile martorilor F. Mendelovici, E. Vinea, N. Sonenstein, D. Friederich, I. Goldenberg, A. Solomonovici etc.)…
*
Internaţii, care erau cazaţi în trei pavilioane ruinate, murdare, fără uşi, geamuri şi paturi, ar fi avut suficiente motive să creadă în profeţiile lui Murgescu. Dar, la aceasta, s-a adăugat contribuţia bestială a lui Murgescu, prin hrănirea continuă cu mazăre furajeră şi împiedicarea, prin măsurile luate, ca ei să-şi poată procura alimente din afară, prin mijloace proprii. Internaţii su făcut, în repetate rânduri, reclamaţii, erând schimbarea hranei, care ducea la devitaminizarea organismului, în cel mai bun caz, lacă nu la intoxicare şi moarte. Această mazăre furajeră, cunoscută în ştiinţa botanică sub numele de „Latyrus Sativus”, se cultivă, în unele ţinuturi ale Uniunii Sovietice, dar numai ca plantă de nutreţ. Fenomenul de intoxicare „Latyrus”, latirismul, era cunoscut în lumea medicală din Uniunea Sovietică şi de populaţia locală, ea având ca urmare parapareza spastică, deranjamente indigeste, balonarea excesivă, greaţă şi dureri în regiunea flancului drept şi starea generală proastă. În 27 decembrie 1942, apare primul caz de parapareză spastică, la un internat din grupul celor veniţi în lagăr în 16 septembrie 1942, în zilele şi săptămânile următoare cazurile se înmulţesc în aşa fel, încât au fost atinşi de această boală aproximativ 611 de internaţi. Deşi acuzatul I. Murgescu a fost înştiinţat, prin rapoarte medicale, de pericolul ce ameninţă pe internaţi, el a refuzat categoric să schimbe hrana, iar pentru a-şi atinge cât mai repede scopul urmărit, adică exterminarea, împiedică introducerea în lagăr a medicamentelor şi a îmbrăcămintei necesare bolnavilor. Tot atât de crud s-a arătat acuzatul I. Murgescu şi în ce priveşte îngreunarea posibilităţilor de alimentare cu apă a lagărului…
*
Viţos, abuziv, venal şi lipsit de omenie, iată cum apare acuzatul I. Mugescu, din declaraţiile martorilor ascultaţi până acum… Carcera şi bătaia pe spatele gol erau pedepsele preferate ale lui Murgescu. Cu femeile se purta aparent binevoitor, dar numai pentru a le face să-i cedeze, iar atunci când întâmpina rezistenţa lor, devenea furios şi dădea frâu liber pornirilor lui bestiale, inventându-le tot felul de vini, pentru a le putea pedepsi şi umili. Cu toate că acuzatul I. Murgescu făcuse din lagăr şi un mijloc de a-şi crea venituri mari, prin tot felul de procedee necinstite, totuşi jafurile şi maltratările nu i-ar fi reuşit pe deplin, dacă nu ar fi avut cozi de topor printre internaţii din care a făcut unelte servile, pentru a stoarce şi mai mult de la cei internaţi.
*
Din primul moment al venirii în lagărul de la Valpniarca, acuzatul Beniamin Finkelstein a căutat să se apropie de comandantul maior Murgescu. La început, i-a reparat maşina, de câteva ori. Apoi a continuat prin a face legătura dintre Murgescu şi femeile din lagăr, de care acesta vroia să se apropie, trimiţându-le, prin Finkeltein, coşuri cu alimente, băuturi, ziare. În această misiune a reuşit în aşa fel încât a devenit omul de încredere al maiorului Murgescu. Era văzut, seara, scoţând din lagăr şi ducând la comandant pe acele femei care se pretau. Spre deosebire de eilalţi internaţi, avea un regim aparte, se plimba liber prin Valpniarca, având hrană bună, iar într-un timp, şi cameră aparte… Prin informaţiile pe care le dădea asupra vieţii din lagăr, a provocat, atât din partea acuzatului Murgescu, cât şi, ulterior, din partea căpitanilor Buradescu, Popovici şi Christodor, iar mai târziu, la Tribdei şi Crivoi-Ozero, din partea maiorului Ambruş, măsuri împotriva internaţilor, a căror soartă nu voia să o împărtăşească. A sprijinit direct pe maiorul Murgescu în faptele prin care acesta a lipsit internaţii de mijloacele materiale (bani, pachete cu alimente, îmbrăcăminte şi medicamente), care le-ar fi ajutat să suporte mai uşor regimul de înfometare, frigul şi boala…
*
În fine, denunţând comitetul de conducere, format din internaţi, pentru apărarea lor, şi afirmând că e compus din comunişti, care trebuiesc suprimaţi, a provocat dizolvarea acestui comitet, închiderea cantinei şi ospătăriei pentru cei nevoiaşi, oprirea cumpărăturilor de alimente – măsuri neomenoase, care au contribuit la înfometarea internaţilor (vezi declaraţiile martorilor A. Nachtigal, Raşela Topper, Burileanu, Emanoil Weinstein-Vinea, căpitanul de jandarmi Timofte Ioan, precum şi cuprinsul dosarelor anexe)…