ce-a mai rămas din ultimul meu vers

Fotografie de Radu Bercea

a nins în Bucovina cu risipă

de alb imaculat și-atât de proaspăt

încât în umăr mi-a crescut aripă

să pot să-nvăț lumina de la capăt

doar de la brazii – sacerdoți ai firii –

ce stau de veghe până sus, în munte,

și risipesc sămânța nemuririi

sub aura ninsorilor cărunte

sub care mă ascund ca-ntr-o tăcere,

ca într-o tihnă-a sufletului sfântă

dincolo de hotare efemere,

dincoace, unde sufletul meu cântă

ninsorile acestea ancestrale

păstrând aleanul cosmicelor rune,

a nins în Bucovina, în pocale

se-nchină vinul sacru și apune

pe strunele viorilor amare

ce rătăcesc prin largul univers

ca să-nfășoare-n tainică ninsoare

ce-a mai rămas din ultimul meu vers

Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 9

Hadicfalva, pe moşia Dorneşti, în 1917

Port unguresc, în 1917

Fotografia de mai sus este un detaliu al celei de mai jos ( Heizhaus in Hadikfalva, 1917), un detaliu pe care l-am selectat pentru că prezintă sugestiv portul maghiarilor din Bucovina, într-o epocă tragică, în care omul de fiecare zi, indiferent de etnie, era mereu spulberat de viforniţa istoriei. Despre maghiarii din Hadikfalva nu o să vă vorbesc, pentru că asta este, în fond, misiunea prietenului meu László Gergely Pál, accesul lui la documentele vremii fiind îndreptăţit în mai multe limbi şi cu consecinţa unei cuprinderi mai largi.

Heizhaus in Hadikfalva, 1917

Heizhaus in Hadikfalva, 1917

Kirche in Hadikfalva, 1917

Eisenbahnbrücke Hadikfalva, 1 feb. 1918

Brückenbau in Hadikfalva, 1917

Brückenbau in Hadikfalva, 1917

1914-1918 Mărturii foto despre Bucovina No Comments Feb 8

Constantin Severin sau universul săvârșit

Constantin Severin, poet, prozator, eseist, pictor – și capitolul nu este nici pe departe încheiat, a izbutit să-și săvârșească universul prin forța cuvintelor și prin astralitatea culorilor, ordonate în structuri arhetipale, conform unui limbaj al iluminării – cum sunt îndeobște numite simbolurile și runele sacre primordiale – care împrumută mult din inefabilul propriilor sale trăiri.

Ca poet, Constantin Severin a dat măsura înzestrării sale, apoi, când și-a considerat opera lirică desăvârșită, a trecut la celelalte săvârșiri: pictura, proza, eseistica.

Pictura lui Constantin Severin, care încadrează efemeritatea, inclusiv cea care ține de atașamentul omenirii față de scenariile mitologice care au bântuit vremurile, efemerul fiind tratat aproape academic, pentru a fi covârșit de limbajul iluminării ancestral, surprinde de la tablou la tablou și prin vigoarea viziunilor poetice, bine și îndrăzneț definite.

Consecința acestor îndrăzneli creatoare este universul săvârșit, despre care va trebui să se discute, odată și odată, întru definirea operei lui Constantin Severin. Nu o fac eu, trăitorul acestor impresii, în clipa în care mi-am adus aminte că astăzi s-a născut, se naște și se va naște, până în veac, prietenul meu Constantin Severin.

La mulți ani Constantin Severin, și

Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!