În mănăstirea de la Suceviţa,
Precum şi spune-ngălbenita filă,
Domniţa Voevodului Movilă
Spre pomenire şi-a lăsat şuviţa.
*
Şi urma gândurilor de mătasă
Şi-a degetelor albe şi trudite
Rămas-au pe ştergarele-nflorite.
*
Şi-era Domniţa straşnic de frumoasă!
*
(Junimea literară, nr. 1-3/1933, pg. 27).
I.
*
Turn înalt, cetate naltă,
Mici creneluri, porţi de fier.
Luna urcă-ncet pe cer
De pe lumea ceealaltă.
*
Somnul din chenar desprinde
Vremuri mari şi chipuri vechi…
Toate sună prin urechi:
Arme, care cu merinde,
*
Tropote de cai în goană,
Suliţi, flamuri, cum stă scris…
Domnul le priveşte-n vis
Şi se-ncruntă din icoană.
*
II.
*
Zile trec şi nici o ştire
Nu s-arată din război.
Psalmi ca fagurii de moi
Doamna murmură-n psaltire.
*
De sub candela uşoară
Pe covorul somnului,
Umbra Maicii Domnului
În odaie se coboară
*
Clopot lin în dungă bate
Sub un vânăt minutar
Şi frunzişul toamnei, rar,
Sună-n crengi singurătate.
*
(Revista Bucovinei, nr. 2/1942, pg. 41)
George Drumur
Au întomnat miresmele în Bucovina
şi cheruvimii Dragomirnei şi gorunii;
fântânile coboară, ocolind colina,
fuioarele de ceaţă-n streşinile prunii…
*
De lângă strune s-au desprins în vagi stihii
tristeţile acelor oameni, de atunci,
alăturea de inimă şi lângă prunci
pe care foamea albă i-a făcut stafii.
*
Lângă tulpini de stele nimeni nu-i la pândă,
toţi arborii au căzut în ceţuri de furtună,
nici coarnele de cerb nu are cin‘ să vândă
şi stau aşa, ca anii; nimeni nu-i adună.
*
În Bucovina totul se întunecă,
dumbrăvile culorilor rodesc încet,
numai Voievodul de la Putna spune că
arzândele dureri au gură de profet…
*
(Revista Bucovinei, nr. 9-10/1944, pg. 297)
Zidită toată din aur şi vreamăt,
în milenare stânci şi-a spart izvoare.
În vifor, fier şi sărbătoare-n soare,
ca din străfund de veacuri vuie cheamăt.
*
Restrişti băură mucenicu-i geamăt.
Biserici spun izbânzi nemuritoare.
Pe plaiul ei, ca-n vremi băsmuitoare,
cresc Feţi-Frumoşi din lacrimi şi neteamăt.
*
Latina criţă şi dârzenia Dacă
le-ngemănă, creştină, aci, Lumina.
Sus, Crucea luce cremene posacă.
*
Aduce Crucea gloria, deplina…
Slăvita Ţară-n purpură se-mbracă.
Se-nalţă-n Nord, coroană, Bucovina.
*
(Revista Bucovinei, nr. 5/1943, pg. 227)
T. Robeanu (George Popovici) – Luceafărul, nr. 13, 1905, p. 290
Suceava e avută-n turnuri
Ca muntele bogat în stânci,
Ea are strade glorioase
Şi are pivniţe adânci
*
În bolta de la „Craiul Negru“
Acolo-i vinul minunat.
Acolo trei voinici aseară
Într-un ungher s-au aşezat
*
Au pene roşii-n pălărie
Şi tinereţe în obraz.
Mustăţile, aşa de dârze
Şi vorbele aşa cu haz.
*
Crâşmaru-n umbră clipoceşte,
Mănunchi de chei i-atârnă-n brâu,
Nepoata are ochi albaştri
Şi-i blondă ca un spic de grâu.
*
Aduce vin în cupe clare,
Roşind, celor trei darabani,
Ei au mustăţi atât de dârze,
Ea numai optsprezece ani.
*
Şi unul sare în picioare,
Zâmbind mânuţele i-a prins.
Guriţa-al doilea îi sărută
În şagă mai, mai înadins.
*
Iar cel din urmă stă deoparte
Aşa de palid, chinuit –
Ah, mult amar şi, totuşi, dulce
În ochii săi ea a citit.