László Gergely Pál: NUMĂRĂTOAREA

Printre cei care au călătorit în Moldova și Bucovina, și despre care nu prea se știe, s-a numărat și Elek Gegő[1] la începutul secolului al 19-lea. Cartea sa[2], apărută în 1838, prezintă o descriere fidelă a ceea ce a găsit el în Moldova și Bucovina, indiferent de etnie, datini, porturi, religii. Din carte nu am putut trage nicio concluzie despre ce l-a determinat pe călugăr să facă acest drum. Sigur nu a fost trimis de către Academie, căci în prefață cei de acolo nu-și asumă răspunderea pentru texte. Între paginile 115-123, Gegő trateaza coloniile maghiare din Bucovina. Interesant este că, în ziua de azi, se cunosc numai cinci–șase foste sate, dar dacă ne întoarcem în timp, putem observa că au mai fost și altele. Ce s-a întâmplat cu ele nu se știe, dar merită să complectăm cu ele istoria Bucovinei.

Aproape toți istoricii vorbesc și descriu numai satele Țibeni (Istensegíts), Iacobești (Fogadjisten), Dornești (Hadikfalva), Vornicenii Mari (Nagy-Józseffalva) și Măneuți (Andrásfalva). Dar au mai fost și altele, cum e cazul Bălcăuților (Laudonfalva), cu toate că acesta din urmă a avut o perioadă efemeră. Deci, la început au fost șase colonii.

La Bălcăuți maghiarii nu au rămas prea mult și tradiția orală spune că din lipsa condițiilor. Personal, eu n-aș băga mâna în foc pentru o asemenea afirmație, mai ales că am călătorit de nenumărate ori acolo. Eu aș crede că celor aproximativ 20 de familii maghiare de acolo nu le-a convenit faptul că, în scurt timp, au fost colonizate peste ei vreo sută de familii de rusini. Și atunci au plecat, majoritatea stabilindu-se în Dornești și Măneuți.

A mai fost o colonie, numită Tomantic (sau Tomnatec), după cum notează scriitorul Alajos Santha, dar și Raimund Friedrich Kaindl, undeva, pe lângă Karlsberg (Gura Putnei). Această colonie s-a format din vreo 22 de familii din Măneuți și 4-5 din Țibeni, în jurul anului 1826. După cronicile vremii, ei au plecat din cauza impozitelor și a iobăgiei și au rămas în Tomnatic până prin anii 1876-1880, după care s-au reîntors în satele lor.

Și ajungem la călătoria lui Elek Gegő, din anii 1836-1838. La pagina 116 el prezintă un tabel, care, după spusele sale, cuprinde datele furnizate de către Ferenc Fodor, locuitor din Dornești. Surprinzător este că, pe lângă cele cinci sate deja cunoscute, Țibeni (Istensegíts), Iacobești (Fogadjisten), Dornești (Hadikfalva), Vorniceni (Józseffalva) și Măneuți (Andrásfalva), la pozițiile 2 și 7 el mai scrie de două sate, despre care nu se știe azi nimic, dar care au avut destul de mulți locuitori pentru acea vreme: Boldogfalva, cu 7-800 de locuitori și Magyarfalva, cu 600 de locuitori. La ultima coloană sunt notați preoții a patru localități (Iacobeștii fiind filiala Țibenilor), respectiv Antal Tornay la Măneuți, András Oross la Dornești, Ignacz Piroch la Țibeni și Albert Gyurovits la Vorniceni. La localitățile fără preoți, Elek Gegő scrie că ele aparțin ori de Rădăuti, ori de Țibeni, fără să precizeze nominal satele. Având în vedere că se știe de cine a aparținut Iacobeștii, interesant ar fi de știut pe unde se aflau celelalte două sate (Boldogfalva și Magyarfalva), și ce s-a întâmplat cu ele. Nu sunt adeptul speculațiilor, dar studiind registrele catolice ale regimentelor de la Suceava, tind să cred că una din ele s-a aflat în jurul satului Șcheia.

Ultimul sat care merită amintit este Vornicenii Mici (Kis-Józseffalva), care s-a format între anii 1916-1918. Deci câte au fost în total?

[1] Elek Gegő (Csíktaplóca 25 martie 1805-Bratislava 9 oct 1844), orator, etnograf, istoric, calugar franciscan, corespondentul MTA (Academia Maghiara de Stiinte). Studiile le-a facut la Székesfehérvár (Ungaria), Nagyszombat (Trnava-Slovacia), Bratislava.

[2] A moldvai magyar telepekről, Buda, 1838, pg. 115-124 (Despre asezarile maghiare din Moldova)

BUCOVINA UNUI MAGHIAR No Comments May 25

Cred în obligația de a apăra opere și creatori

Speriați de Legea nr. 98/2016, reactualizată în 1018, funcționarii birocrațiilor publice, care nu au citit niciodată legea până la capăt, calcă în picioare și legea achizițiilor publice, și drepturile autorilor, inclusiv cele la demnitate. În Legea nr. 98/2016 reactualizată există următoarele prevederi ale Capitolului III, Secțiunea 1, Paragraful 7 – Negocierea fără publicare prealabilă:

„(1) Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare pentru atribuirea contractelor de achiziții/acordurilor cadru de lucrări, de produse sau servicii într-unul din următoarele cazuri:

b) dacă lucrările, produsele sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit operator economic pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2);

(2) Motivele prevăzute la alin. (1) lit. b) sunt următoarele:

a) scopul achiziției este crearea sau achiziționarea unei opere de artă sau unei reprezentații artistice unice;
c) protecția unor drepturi exclusive, inclusiv dreptul de autor”.

Trimiterea explicită a Legii achizițiilor publice la Legea dreptului de autor nu s-a făcut întâmplător, pentru că o „reprezentație artistică unică” sau o operă, cu „drept de autor” nu se pot realiza decât în condiți specifice; altminteri, un festival sau o carte pot fi compromise de neprofesionalismul celor care, fără experiență în domeniile respective, acaparează totul, improvizând cu noncalitate.

Prevederile de mai sus ale Legii nr. 98/2016, reactualizată în 2018, le consolidează pe cele ale Legii nr. 8/1996, legea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, consolidată şi reactualizată în 2015, art. 1 (1) şi (2), art. 5 (1) şi (2), art. 10 integral, art. 12, art. 13 integral, art. 15, art. 24 (1) şi (2), art. 25 (1) şi (2), art. 95, art. 98 integral, art. 123 (1), art. 138, art. 146 a) şi d), art. 147. Autorul este beneficiar, prin lege, al unor prevederi precum:

Art. 10. a). dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștință publică”;

Art. 24. (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice se naște din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare”.

Nu vreau să se înțeleagă, din cele relatate, că aș fi partizanul irosirii banului public, ci al calității actului cultural și al respectării demnității creatorului. Se știe, de exemplu, că nu sunt un partizan al lui Ion Filipciuc și al lui Nicolae Cârlan, dar să le trimiți cărțile, spre tipărire, în celălalt capăt al țării înseamnă o încălcare a „dreptului de a decide… în ce mod… va fi adusă opera la cunoștință publică”.

Iar reacția la materialul cu riderul tehnic se datorează faptului că, dacă se publică imediat, putem obține un cost înjumătățit față de cel dictat de… ultimii metri. Cred în obligația de a apăra opere și creatori, cu atât mai mult cu cât legile, citite cu atenție, converg spre același interes.

Jurnalism No Comments May 25

Exproprierile în primul Bucureşti al României

Prima localitate Bucureşti din teritoriile româneşti, atestat documentar în 31 martie 1392, dar devenită, după Ioanăş Viteazu (numai câştigătorii unui turnir cavaleresc purtau titlul de „viteaz”), Zvoriştea a beneficiat de exproprieri, în România Mare, moşierii Constantin Manoliu Teţcanu (rămas cu o moşie de 150 hectare teren arabil şi 36 hectare de păşune şi fânaţ), cei reprezentaţi de Eduard de Berbure de Vesenbek şi Virginia N. Teodorescu (rămasă cu 100 de hectare de teren arabil) apărându-şi drepturile reale sau presupuse în Justiţie. Nu ştiu dacă urmaşii lui Teţcanu şi Teodorescu au revendicat, la primăria din Zvoriştea sau în instanţe, în baza antiromânescului „Pachet de Legi ale Proprietăţii” moşiile antecesorilor, dar, dacă au făcut-o, sunt îndreptăţiţi la doar 250 hectare moşii comasate, plus 36 hectare de păşune, şi nu la mai mult de atât.

În Monitorul Oficial există extrase din fiecare dosar de expropriere, care obligă Justiţia de astăzi să ia la puricat toate restituirile de mii sau chiar zeci de mii de hectare „moştenitorilor” de proprietari, pentru că România Mare a cumpărat moşiile expropriate, iar România Mijlocie nu are dreptul să prade România Mare prin banditeşti pachete de legi ale proprietăţii, unele jafuri fiind legalizate chiar de instanţe.

Am apelat la cazul Zvoriştea, şi doar la trei citări, pentru a vă arăta cum puteţi afla dovezile împotriva bandiţilor care vă lasă comunele fără pământuri, în baza crimei împotriva economiei naţionale, numită „Pachetul de Legi ale Proprietăţii”.

Jurnalism No Comments May 24

Rusaliile și Călușarii – mituri pierdute (I)

Pentru că ne apropiem de Rusalii, deci de o sărbătoare astrală în care strămoșii comuni ai neamurilor europene de astăzi practicau ceremonii totemice, iar cei inițiați – mistere, pentru că numai românii mai păstrează rudimentele unei străvechi mitologii comune, ar trebui să profităm de ceea ce avem și să promovăm ca produs cultural-turistic nu penibila „Hora de la Bucșoaia”, ci Rusaliile, cu tot ansamblul de ceremonii încă identificabile, în ciuda faptului că, de mai bine de un veac, „în România, Rosaliile sunt ființe, Rusalii”, fiind îndătinat obiceiul sărbătoririi unor sfinți prin elemente ale credințelor ancestrale. Așa, de pildă, „de Sfântul Foca se celebrează focul” (Revue historique du Sud-européen, Paris, aprilie-iunie 1929, p. 153). De altfel, în întreg spațiul balcanic „misterele acestei perioade poartă numele de rusalii”, împodobitul părului femeilor cu anumite flori, culese din pădure, odată cu „ierburile de leac”, fiind un obicei străvechi, dar cu degenerări specifice în fiecare țară (Kanitz, F., La Bulgarie danubienne et le Balkan, Paris, 1882, p. 39).

Știut este că, în preajma Rusaliilor, în Europa Răsăriteană și mai ales în provinciile românești, umblau „călușarii”, ritualurile lor beneficiind de tentative de identificare a mitului fie prin etimologii, fie prin raportări genealogice exaltate, de tipul: „Suntem latini prin tot trecutul neamului nostru… În satele noastre mai auzim pe cei care însoțesc morții duși la groapă, bocind lângă morți și legându-le pe deget o monedă, necesară pentru a traversa Styx-ul. Dansul „Călușari”, care amintește de „răpirea sabinelor”, este un dans național. Avem ritualuri păgâne, cum ar fi cele destinate ploii” (Marie Jonesco, Lettre de Roumanie, în Le Temps, 17 octombrie 1916, p. ).

Esența identificărilor de tip etimologic o săvârșea, în 1950, Cladudiu Isopescu, prin studiul Les origines de l’enseignement du roumain en France (publicat în Les Langues modernes, iulie 1950), în care lua atitudine față de „pripelile” științifice în înrădăcinarea unor mituri străvechi românești fie în civilizația romană, fie în cea greacă, fie în exaltări față de „fondul daco-getic, care exală miresme dulci pe malurile Dunării” (p. 242), după cum sugera H. Schuchardt, în cartea Der Vokalismus des Vulgärlateins, publicată, pe volume, între anii 1866-1868.

În lumea științifică europeană se considera că Hora și Călușarii reprezintă vestigii ale ceremoniilor vechilor „preoți salieni”, dar și „vestigii ale vechiului păgânism slav, altoit pe mitologie greacă și pe cultul primitiv al fenomenelor naturale”. E vorba, deci, de un amestec de degenerescențe, pentru că nici latinii, nici slavii, nici grecii nu mai păstrau misterele, ci doar rudimente de ceremonii totemice, rudimente cu origine comună, dar cu denaturări specifice. Bucovineanul Isopescu miza încă pe etimologii, deși etimologiile sunt repere ale degenerărilor (în fond, ce înseamnă „hora”: cerc sau munte?), din care se pot reconstitui, schițat numai, imagini ale misterelor, dar nu și inițieri (sugestia „hora” a fost intuită de Mircea Eliade drept „cercul ceremonial de pe munte”, deci cu dublă componență a sugestiei misterelor care se desfășurau acolo unde se ating Pământul și Cerul).

Esența valorificării scenice a dansurilor călușerești și a fenomenului horal românesc, în general, ca denaturări și mai exagerate o reprezintă operele remarcabile ale unor creatori francezi, care, în baza unor informații aproximative, falsificau și dansurile, dar și portul respectivelor ceremonii totemice. „Comoedia” din 18 decembrie 1918, anunța premiera operei comice în trei acte „Dragoste de țigan”, de Franz Lehar, la Opera din Marsilia, și drama lirică română „Cobzar”, de G. Ferrari, pe versuri de Elena Văcărescu și Paul Millier, care se mai jucase la Opera din Paris, în ambele spectacole folosindu-se denaturări scenice nu doar ale portului românesc, ci și coregrafice și mitice, inclusiv prostioara, încetățenită prin vreacuri, a obiceiului preluat de la romani, după mitul răpirii sabinelor. Confirmarea falsității coregrafiei a fost sesizată de cronicarul de la „Gil Blas”, care, în 8 aprilie 1912, când „Cobzar” se juca la Opera din Paris, consemna că maestrul coregraf „Clustine îi face pe oameni să danseze dansul „Călușari” precum în spectacolele rusești de music-halls, care recreau, pe muzică rusă, dansuri tătare din vremea vechilor țari”.

Trist este că făcăturile pariziene (mă refer la denaturarea ceremonialului în ieftin music-halls, nu la creațiile muzicale în sine) aveau să ajungă, prin diverse căi, și în România, fiind imediat adoptate de către români, inclusiv de către „artiștii” din mediul sătesc, mediu în care călușarii pierd și steagul, odată cu obiceiul sacrei lui împodobiri lângă doi arbori îngemănați, pierd și personajele șamanice (Mutul sau Muta, adică zeitatea vetrei, ancestrala Histia, din care se trag vestalele, cu focurile lor sacre). Trist este pentru că, dacă sunt abandonate elementele ancestrale de sacralitate, Horele, inclusiv cele călușerești, se transformă în coregrafii banale, mai mult sau mai puțin slave sau bolșevizate, și nicidecum într-o purificare a sufletului, de care moș-strămoșii aveau nevoie, pentru că nu pierduseră din metafizic atât cât am câștigat noi în civilizație, golindu-ne total și decisiv de orice șansă de a intra în armonie cu universul, cu dumnezeirea.

DATINA ROMÂNILOR No Comments May 24

Jaful funciar în România de astăzi

Pentru că ştiam că exproprierile de moşii, în România Mare, s-au făcut cu despăgubirea proprietarilor, la preţuri de cel puţin 1.200 lei aur – pământ bun, iar împroprietăririle, cu plată eşalonată în, timp, am început să caut regulamentele de aplica a Legii Agrare în provinciile României Mari, dar şi cazurile concrete de exproprieri şi împroprietăriri, care, datorită dreptului de contestare în justiţie, s-au întins până prin anul 1933, ba chiar şi mai târziu, cu consecinţa că urmaşii expropriaţilor, care au obţinut, de curând, în justiţie sau prin legile proprietăţii, mii sau chiar zeci de mii de hectare de pământ arabil, au tras statul pe sfoară, direct sau prin drepturi litigioase, primind şi ceea ce bunicii sau părinţii lor vânduseră, cu preţuri bune, statului român. Ceea ce documentez presupune multă muncă, pentru că trebuie identificate toate Monitoarele Oficiale în care au fost publicate extrase după hotărârile judecătoreşti care au consfinţit expropierile cu despăgubiri; dar trebuie întreprins un astfel de demers, nu pentru istorie, ci pentru justiţie, inclusiv în cauza „familiei regale”, care se pare că a obţinut nu doar ceea ce îşi însuşise din Domeniul Coroanei, înainte de abdicare, ci chiar şi averi care, în 1948, erau cofiscate de statul comunist sub titlul real de domeniu al statului.

Pentru Bucovina – separat, dar şi pentru Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş există un „Regulamentul de aplicare al Legii / pentru / Reforma Agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş”, publicat în Monitorul Oficial No. 174, vineri, 4 noiembrie 1921(pp. 7368-7396), republicat în Monitorul Oficial No. 79, miercuri, 12 iulie 1922 (pp. 5978-4006), în baza căruia s-au făcut exproprierile cu despăgubire şi împroprietăririle cu plată eşalonată în ani, dar voi cita, deocamdată, doar din Partea I, Exproprierea, Capitolul I, urmând ca, atunci când voi avea identificate toate numerele Monitorului Oficial, în care se prezintă extrasele deciziilor judecătoreşti, să confrunt probele de atunci cu cazuri reale de jefuire a României Micşorate de uriaşele latifundii pe care le-a plătit cu lei-aur România Mare.

„Art. 2.- Exproprierea atinge proprietatea fără privire la calitatea proprietarului, capacitatea lui juridica sau caracterul imobilului expropriat.

Prin calitatea proprietarului legiuitorul înţelege: persoană fizică, morală juridică, fie cetăţean român, fie străin.

Prin capacitate juridică se înţelege: major, minor, interzis, curand.

Prin caracterul imobilului se înţelege: orice proprietate liberă fidei-comis, sau alte proprietăţi asupra cărora sunt constituite orice fel de drepturi sau privilegii, precum şi proprietăţile fostei case domnitoare”.

„Art. 8. – Conţine dispoziţiunile generale privitoare la măsura exproprierii proprietăţilor particulare şi este aplicabil în toate cazurile în care legea nu prevede dispoziţiuni speciale.

Se expropriază în baza acestui articol pământul cultivabil rural şi extravilan, urbal al proprietarilor particulari:

a) Partea întrecătoare peste 30 jugăre în comunele rurale şi 10 în comunele urbane din toate moşiile care au fost arendate timp de 10 ani agricoli, între 1904 şi 1918, întrucât moşia a fost integral dată în arendă. Dacă numai o parte a moşiei a fost arendată, numai partea arendată cade sub prevederile acestui punct;
b) Partea întrecătoare peste 50 jugăre la munte şi deal şi 100 jugăre la şes din toate moşiile care erau arendate la 1 Mai 1921…
c) Se expropriază în baza acestui alineat pământul cultivabil din toate moşiile lucrate de proprietarii lor în regie proprie.

Partea întrecătoare peste 50 jugăre în regiunea de munte.

Partea întrecătoare peste 100 jugăre în regiunea de deal, iar în regiunile de şes cu cereri de împroprietărire mari partea întrecătoare peste 200 jugăre, în regiunile de şes cu cereri de împroprietărire mijlocii partea întrecătoare peste 300 jugăre, în regiunile de şes cu cereri de împroprietărire satisfăcute partea întrecătoare peste 500 jugăre (1 iugăr – 0,5775 ha, deci vreo 230 ha maximum de mare proprietar).

Pentru a spori şi complecta proprietăţile rurale ţărăneşti (art. 1, punctul 1) prin colonizare, comitetul agrar, în baza raportului comisiunii judeţene, poate reduce limita scutită de expropriere de la 500 şi 300 jugăre la 200 jugăre”.

Neregulile din recentele reîmproprietăriri ale „familiei regale” pot fi lesne identificate, prin confruntarea „reparaţiilor” de care beneficiază comedia dell’arta monarhiei, pusă în scenă de „alteţa sa” Radu Duda şi scenariul Margareta & surorile, cu decizia de confiscare din 18 iunie 1948, publicată în Monitorul Oficial, CXVI, Nr. 140, de sâmbătă 19 iunie 1948, pp. 5219-5226.

„DECIZIUNI ALE CONSILIULUI DE MINIŞTRI

MINISTERUL JUSTITIEI

Consiliul de Miniştri în şedinţa sa de la 18 Iunie 1948,

Văzând raportul d-lui ministru al Justiţiei cu Nr. 58.402 din 18 Iunie 1948,

Decide:

Art. 1. În baza dispoziţiunilor decretului Nr. 38 din 27 Mai 1948, referitor la intrarea în proprietatea Statului a bunurilor fostului rege Mihai I şi a membrilor fostei familii regale, bunurile enumerate în prezentul articol se trec în administraţia şi folosinţa autorităţilor şi instituţiunilor arătate în dreptul fiecăruia, precum urmează:

Pelesch Castle, Kloster Sinaia, hotels, Kaserne, Ungarth and villas, Sinaia, Roumania, 1890

I. Terenuri agricole

390,03 ha, în comunele: Periş, Cocioc, judeţul Ilfov, şi Gherghiţa, judeţul Prahova.

156,55 ha, în comuna Ruşeţu, judeţul Brăila.

2.179,89 ha, în comuna Segarcea, judeţul Dolj.

377,85 ha, în comuna Sadova, judeţul Dolj.

139,58 ha, situate în comuna Dobrovăţ, judeţul Vaslui.

118,10 ha, in comuna Copăceni, judeţul Ilfov, foste proprietatea Elisabeta.

98,16 ha, situate în comuna Măneşti, judeţul Prahova, foste proprietatea Elisabeta.

772,18 ha, în comuna Banloc, judeţul Timiş, foste proprietatea Elisabeta.

7.454 ha, în comuna Cocargeaua, judeţul Ialomiţa, foste proprietatea Elisabeta.

28,70 ha, în comuna Stupini, judeţul Braşov, foste proprietatea Ileana.

15,20 ha, în comuna Hălchiu, judeţul Braşov, foste proprietatea Ileana.

50,00 ha, în comuna Raznic, judeţul Dolj, foste proprietatea Ileana.

28,43 ha, în comuna Băneasa, judeţul Ilfov, foste proprietatea Carol II.

3.165,87 ha, în comuna Mânăstirea, judeţul Ilfov, foste proprietatea Carol II.

16,38 ha, în comuna Scroviştea, judeţul Ilfov, foste proprietatea Carol II.

29,50 ha, în comuna Snagov, judeţul Ilfov, foste proprietatea Nicolae.

137,00 ha, în comuna Zorleni, judeţul Tutova, foste proprietatea casei regale.

Pe domeniul Coroanei de la Peleș

II. Terenuri forestiere

3.146,24 ha, în comunele: Periş, Cocioc, judeţul Ilfov, şi Gherghiţa, judeţul Prahova, foste domenii ale coroanei.

725,51 ha, în comuna Ruşeţu, judeţul Brăila, foste domenii ale coroanei.

2.409,05 ha (domeniul Buşteni-Azuga-Predeal), cu întreg inventarul propriu exploatării, situate în comunele Buşteni, Azuga, Predeal, judeţul Prahova, foste domenii tale coroanei.

11.971,15 ha (domeniul Buşteni-Azuga-Predeal), cu întreg inventarul propriu exploatării, situate în comunele Buşteni, Azuga, Predeal, judeţul Prahova, foste proprietatea Mihai.

2.621,80 ha, în comuna Segarcea, judeţul Dolj, foste domenii ale coroanei.

4.418,06 ha, în comuna Sadova, judeţul Dolj, foste domenii ale coroanei.

4.741,74 ha, în comuna Dobrovăţ, judeţul Vaslui, foste domenii ale coroanei.

11.863,17 ha, în comuna Bicaz, Neamţ, foste domenii ale coroanei.

21.262,43 ha, în comuna Borca, judeţul Neamţ, foste domenii ale coroanei.

22.431,70 ha, în comuna Mălini, judeţul Baia, foste domenii ale coroanei.

4.669,00 ha, împreună cu terenul arabil, cele 2 case de administraţie, moara, clădirile de la fermă şi via, cu întreg inventarul propriu exploatării… în comuna Săvârşin, judeţul Arad, foste proprietatea Mihai.

2.731,46 ha, în comuna Căpâlnaş, judeţul Severin, foste proprietatea Mihai.

536,90 ha, în comuna Banloc, judetul Timiş, foste proprietatea Elisabeta.

709,00 ha, în comuna Iersig, judeţul Caraş, foste proprietatea Elisabeta.

127,83 ha, în comuna Bran, judeţul Braşov, foste proprietatea Ileana.

2.332,83 ha, în comuna Poeni, judeţul Iaşi, foste proprietatea Ileana.

596,20 ha, în comuna Mânăstirea, judeţul Ilfov, foste proprietatea Carol II.

39.885,38 ha, în comuna Broşteni, judeţul Neamţ, foste proprietatea Nicolae.

50,00 ha, în comuna Valea Putnei (Poiana Iţcani), judeţul Câmpulung, foste proprietatea Mihai I.

III. Palate şi Castele

Castelul Curtea de Argeş, compus din 3 corpuri de clădiri, cu un total: de 64 camere, inclusiv parcul (10 ha) şi livada (3 ha)… proprietatea Statului, fost în folosinţa casei regale.

Palatul „Cetatea pe nisip”, compus din 2 corpuri, cu un total de 40 camere, cu inventarul respectiv, situat în comuna Eforie, judeţul Constanţa, proprietatea Statutui, fost în folosinţa casei regale

Castelul Săvârşin, compus din 4 corpuri, cu un total de 26 camere, cu inventarul respectiv, situat în comuna Săvârşin, judeţul Arad, fost proprietatea Mihai I.

Palatul de la Şoseaua Kiseleff, compus din 1 corp cu un total de 47 camere, cu inventarul respectiv, situat în Bucureşti, fost proprietatea Elisabeta.

Castelul Bran, compus din 2 corpuri, cu un total de 57 camere, cu inventarul respectiv, situat în comuna Bran, judeţul Braşov, fost proprietatea Ileana.

Palatul de la Scroviştea, compus din 4 corpuri, cu un total de 210 camere (palatul şi anexele în curs de construcţie), precum şi toate materialele de construcţie, situat în comuna Scroviştea, judeţul Ilfov, fost proprietatea Carol II.

Castelul Mediaşul Aurit, compus din 1 corp (complet dărâmat), situat în comuna Mediaşul Aurit, judeţul Satu Mare, fost proprietatea Carol II.

Castelul Peleş (clădirea veche şi aripa nou construită), 19 corpuri de clădiri, cu anexele respective (ateliere), cu un total de 559 camere, situate în comuna Sinaia, judeţul Prahova… fost proprietatea casei regale.

Palatul din Calea Victoriei, Bucureşti, fost proprietatea casei regale, în afară de sălile de recepţie.

Palatul Cotroceni, compus din 5 corpuri, cu un total de 150 camere, inclusiv parcul, situat în Bucureşti, proprietatea Statului, fost în folosinţa casei regale.

Palatal situat la Snagov, compus din 1 corp cu 25 camere, inclusiv parcul şi bazinul din faţa castelului, cu inventarul respectiv, fost proprietatea Nicolae.

Castelul Măneşti, judeţul Prahova, compus din 1 corp cu 21 camere, cu parcul, conform inventarului.

Predeal

IV. Clădiri urbane

11 vile cu 46 încăperi şi dependinţele, mobilierul din ele, conform inventarului, inclusiv terenul afectat lor, aflate pe domeniul Busteni-Azuga-Predeal, fost domeniul coroanei.

4 corpuri de clădiri cu un total de 17 camere (farmacia Guguianu, clădirea societăţii Distribuţia, cu staţia de benzină şi locuinţa personalului, cazarma Jepi, chioşcul din parcul Buşteni), situate în comuna Buşteni, judeţul Prahova, foste proprietatea domeniilor coroanei.

3 corpuri clădiri cu un total de 9 camere (biserica, cancelaria parohiei, locuinţa preotului şi dascălului), situate în comuna Buşteni, judeţul Prahova, foste proprietatea domeniilor coroanei.

7 corpuri cu un total de 14 camere (restaurantul din parcul oraşului, inclusiv dependinţele şi casa grădinarului din Valea Joiţei), şi casa Goma (ruinată), situate în comuna Predeal, judeţul Prahova, fosta proprietatea Mihai.

9 corpuri cu un total de 35 camere (clădirile din Valea Leuca-Predeal, folosite ca tabără de vară de Colegiul Militar Nicolae Filipescu şi cabanele foste Voevodul Mihai, ocupate de Batalionul 4 Vânători de Munte), situate pe domeniul Buşteni-Azuga-Predeal, foste proprietatea Mihai.

2 corpuri cu un total de 26 camere (casa Simalex şi casa Severinus), situate în comuna Azuga, judeţul Prahova, foste proprietatea Mihai.

Casa Roth, compusă din 3 corpuri cu un total de 8 camere, situată în comuna Buşteni, judeţul Prahova, fostă proprietatea Mihai.

Un imobil compus din 17 camere, în Bucureşti, str. Caragiale Nr. 32, fost proprietatea Mihai.

Un imobil compus din 6 camere şi dependinţe, situat în Bucureşti, str. Andrei Mureşanu Nr. 3, fost proprietatea Mihai.

Un imobil situat în Bucureşti, str. Budişteanu Nr. 16, compus din 3 corpuri cu un total de 46 camere, fost proprietatea Mihai.

Un imobil compus din 10 camere, situat în Braşov, strada Averescu Nr. 31, fost proprietatea Ileana.

Un imobil compus din 6 camere, situat în Bucureşti, strada Dr. Capşa Nr. 10, fost proprietatea Ileana.

Un imobil compus din 12 camere… situat în Bucureşti, str. Gr. Mora Nr. 42, fost proprietatea Ileana.

Biserica Palatului Cotroceni (monument istorie), situată în Bucureşti, fostă proprietatea casei regale.

8 corpuri cu un total de 1.100 camere, cu inventarul respectiv (în afară de inventarul proprietatea Ministerului Sănătăţii), situate în Bucureşti, strada General Angelescu Nr. 140, foste proprietatea casei regale.

1 imobil compus din 2 corpuri de casă, parter şi etaj, cu un teren de 9.982 mp, situat în Iaşi, strada Codrescu Nr. 2, fost proprietatea Mihai.

V. Clădiri rurale

6 corpuri cu un total de 42 camere (casa Crivăţ), fostă administraţie, casa Golf, casa fostă cârciuma „La Piatra Arsă”, situate în comuna Poiana Ţapului, judeţul Prahova, foste proprietatea Mihai.

1 corp cu 4 încăperi (casa ţărănească) cu terenul în suprafaţă de 1.283 mp, situat în satul Sudiţi, comuna Meri Petchi, judeţul Ilfov, fost proprietatea Domeniului Coroanei.

10 corpuri compuse din 11 camere (la Castelul Săvârşin), situate în comuna Săvârşin, judeţul Arad. foste proprietatea Mihai.

3 corpuri cu un total de 43 camere (casa nouă cu toate materialele de construcţie de pe şantier), casa de oaspeţi cu inventarul respectiv şi terenul afectat lor, situate în comuna Bran, judeţul Braşov, foste proprietatea Ileana.

Bisericuţa de lemn, situată în comuna Bran, judeţul Braşov, fostă proprietatea Ileana.

3 corpuri cu un total de 50 camere, cu mobilier şi medicamente (spitalul din Bran), situate în comuna Bran, judeţul Braşov, foste proprietatea Ileana.

7 corpuri cu un total de 43 camere, cu inventarul respectiv, situate în comuna Scroviştea, judeţul Ilfov, foste proprietatea Carol II.

6 corpuri cu un total de 23 camere (castelul Lăpuşna), situate în comuna Lăpuşna, judeţul Mureş, foste proprietatea Carol II.

VI. Case de vânătoare

5 corpuri cu un total de 40 camere (Castelul de vânătoare din Poiana Iţcani), situate în comuna Valea Putnei, judeţul Câmpulung, cu inventarul respectiv, foste proprietatea Mihai.

1 corp cu un total de 12 camere, inclusiv parcul (4 ha), situat în comuna Lăpuşna, judeţul Mureş, fost proprietatea Carol II.

3 corpuri cu un total de 6 camere, situate în comuna Ucea de Sus, judeţul Făgăraş, foste proprietatea Casei regale.

VII. Cabane de Turism

2 corpuri cu un total de 16 camere (case de ski de la cota 2.023, cabana Clăbucetul Taurului), cu inventarul respectiv, situate în judeţul Prahova, foste proprietatea Domeniilor coroanei.

5 corpuri cu un total de 14 camere (cabanele din Valea Babei şi Stâna regală), cu inventarul respectiv, situate în comuna Sinaia, jud. Prahova, foste proprietatea Casei regale.

Cabana de la Lacul Floreasca, cu inventarul respectiv, situată în Bucureşti, fostă proprietatea Mihai.

VIII. Terenuri urbane

2,20 ha (teren şcoală primară Predeal), situate în comuna Predeal, judeţul Prahova, foste proprietatea Domeniilor coroanei.

7,94 ha (teren Mănăstirea Predeal), situate în comuna Predeal, judeţul Prahova, foste proprietatea Domeniilor coroanei.

0,17 ha (Cimitirul eroilor din Azuga), situate în comuna Azuga, judeţul Prahova, foste proprietatea Domeniului coroanei.

0,60 ha (Cimitirul comunal Buşteni), situate în comuna Buşteni, judeţul Prahova, foste proprietatea Domeniului coroanei.

2,35 ha, situate în comuna Predeal, jud. Prahova (0,26 str. Cercului, 0,65 Casa Roşie, 0,60 str. Susai, 0,06 restaurant C.F.R., 0,10 Casa grădinei, 0,32 lotul, fost Carol II), foste proprietatea Mihai.

1,39 ha, situate în comuna Azuga, judeţul Prahova, foste proprietatea Mihai.

0,45 ha, situate în comuna Buşteni, judeţul Prahova (0,40 str. Mihăileanu, 0,05 b-dul Ureche) , foste proprietatea Mihai.

0,65 ha (0,40 teren pentru şcoală şi 0,25 pentru biserică), situate în comuna Poiana Ţapului, jud. Prahova, foste proprietatea Mihai.

2,66 ha, situate în comuna Mamaia, judeţul Constanţa, foste proprietatea Carol II.

0,05 ha (lot parcelarea Blank-Jianu), situate în Bucureşti, foste proprietatea Carol II.

0,13 ha (lot parcelarea Blank-Jianu), situate în Bucureşti, foste proprietatea Mihai.

0,31 ha (lot Mangalia) , situate în comuna Mangalia, judeţul Constanţa, foste proprietatea Elena.

2.000 mp (teren viran, careul 45 B de la plajă), situat în comuna Mamaia, judeţul Constanţa, fost proprietatea Nicolae, donat de Primăria Municipiului Constanţa.

8.000 mp (teren viran), situat în Bucureşti, şos. Kiseleff (lângă vila Minovici), fost proprietatea Nicolae.

IX. Parcuri, terenuri de sport

12,00 ha (pante de ski de la Predeal), situate în comuna Predeal, judeţul Prahova, foste proprietatea Domeniilor coroanei.

2,88 ha (parcul din comuna Buşteni), situate în comuna Buşteni, judeţul Prahova, foste proprietatea Domeniilor coroanei.

2,35 ha (parcul din Predeal) cu toate instalaţiile şi amenajările, situate în comuna Predeal, judeţul Prahova, foste proprietatea Mihai.

1,59 ha, situate în comuna Poiana Ţapului, judeţul Prahova, fost proprietatea Mihai.

19,50 ha, situate în comuna Săvârşin, judeţul Arad, foste proprietatea Mihai.

1,51 ha şi bazinul de înot, situate în comuna Bran, judeţul Braşov, foste proprietatea Ileana.

1,69 ha, situat în comuna Bran, judeţul Braşov (parcul din fata castelului), foste proprietatea Ileana.

4,00 ha, situate în comuna Scroviştea, judeţul Ilfov, foste proprietatea Carol II.

4,05 ha, situat în comuna Lăpuşna, judeţul Mureşţ, foste proprietatea Carol II.

2,25 ha, situate în comuna Mediaşul Aurit, judeţul Satu-Mare, foste proprietatea Carol II.

60,00 ha, situate în comuna Sinaia, judeţul Prahova, foste proprietatea Casei regale

X. Întreprinderi industriale şi comerciale

Fabrica de salam Azuga… fostă proprietatea Mihai.

Fabrica de sticlărie din Azuga… fostă proprietatea Mihai.

Întreprinderile forestiere, cu tot utilajul, situate în comuna Găineşti şi Cornu Luncii (în reparaţie) din Mălini, judeţul Baia, foste proprietatea domeniile coroanei.

Uzina electrică de la Castelul Bran… fostă proprietatea Ileana.

Depozitul cu 200 m. c., cherestea, aflat în comuna Crăcăoani, judeţul Neamţ, fost proprietatea Ileana.

Carierele de piatră de la Săvârşin şi Buşteni-Azuga-Predeal.

Magazinul de desfacere din b-dul N. Bălcescu, Bucureşti, fost domeniul coroanei” (Monitorul Oficial, CXVI, Nr. 140, sâmbătă 19 iunie 1948, pp. 5219-5226).

Jurnalism No Comments May 23