Talibalismul și Bucovina Rock Castle 2018
Urmărind cu atenție Concursul „Bucovina Rock Castle” 2018, pe cale de a se încheia, am rămas puțin dezamăgit. Nu de trupele înscrise în concurs, care sunt excelente și îndreptățite la un viit0r în artă, în marea lor majoritate, ci de partizanii lor, mai toți încrâncenați într-un talibalism opțional surprinzător (un singur vot, trupei cu prieteni, în loc de 9 voturi, trupei cu prieteni și altor 8, care le sunt pe plac), clocotind de suspiciune și, uneori, chiar de ură. Minim 9 voturi au dat doar voluntarii „Bucovina Rock Castle” și o parte dintre prietenii mei din țările lumii, care, de fapt, au monitorizat concursul din dragoste pentru muzica rock și nu pentru partizanat fanatic în favoarea unei anumite trupe.
*
Organizând 8 ediții „Bucovina Rock Castle”, noi ne-am străduit să promovăm toate genurile rock, deși știam că vom avea de dus, ulterior, bătălii dure cu atleții nesfinți, ba chiar diavolești ai Sfintelor Biserici (ca și poezia, ca și muzica, ca și arta plastică, toate Bisericile sunt Sfinte, în opinia noastră, deși ne doare că Biserica lui Iisus a fost sfărâmată în fragmente de pietre, din care s-au durat mai ales intoleranțe). Nu mi-a plăcut să văd tineri, cu aere de superioritate, care au venit să vadă/asculte doar „Vader” sau „Dark Funeral”, apoi au plecat, la fel de îngâmfați, de parcă tocmai ar fi fost descoperit piatra filozofală. Din punctul meu de vedere, un rocker adevărat iubește muzica și trupele rock în toată complexitatea fenomenului, fără a neglija palierele valorice – desigur, dar și fără exagerări extremiste. Și mă refer, în această ultimă formulare, la gestul unor tineri fanatici, care nu au compus nimic în viața lor și nici nu vor compune vreodată, dar dau aprecieri negative chiar și trupelor mari din lume, cu milioane de vizualizări și cu sute de mii de aprecieri. Nu se abțin, atunci când nu le place un cântec, ci condamnă piesa nu doar prin vot, ci și printr-un eventual comentariu răutăcios, de ratat cu pretenții.
*
Cele 42 de trupe, înscrise în Concursul „Bucovina Rock Castle” 2018, înseamnă, pentru mine, aproape tot atâtea revelații și, mai mult ca sigur, 3 din cele 9 trupe, care vor cânta, în acest an, pe scena a II-a, vor coborî, la ediția următoare, în Șanțul Cetății, pentru a cânta, în deschiderea fiecărei nopți de concerte. Nu știu care anume, pentru că abia după ce le vom asculta cântând pe scena a II-a și după ce vom viziona și filmele concertelor respective vom putea decide.
*
Fără îndoială, clasamentul care se va stabili, în noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 2018, va fi unul subiectiv. Dar nu din vina noastră, ci din cea a partizanilor exclusiviști ai fiecărei trupe, care și-au ignorat dreptul de a opta pentru 9 trupe tinere, în care cred; dar este de presupus că, încetul cu încetul, se va scăpa de această meteahnă specifică românilor, cu consecința unei mai obiective trieri a valorilor muzicii viitorimii.
Aflat într-o bătălie curajoasă cu nedreptățile soartei, publicistul Tiberiu Cosovan nu irosește fărâmă de timp, ci lucrează sârguincios la definitivarea unei insolite cărți cinstitoare de memorie bucovineană, pe care a documentat-o în ceva mai bine de un deceniu. Practic, Tiberiu Cosovan salvează de la uitare definitivă fragmente de istorie, pe care insensibilitatea noastră și lăcomia geambașilor de locuri de veci… vremelnice le-au condamnat la dispariție: zeci de pietre și monumente funerare vechi au fost aruncate prin râpe sau rezemate de zidurile bisericilor – inclusiv piatra bunicii materne a lui Mihai Eminescu – cele mai multe sfârșind prin pavajele și temeliile caselor parohiale.