Bucovina, în mărturii poloneze din 1555
Există, în operele cronicarilor poloni şi maghiari, numeroase mărturii despre Bucovina veacurilor, numită ca atare mai ales în actele celor două cancelarii. Prin tratatul de la Lublau, din 15 martie 1412, încheiat între Vladislav Jagello şi Sigismund de Luxemburg şi publicat de Jan Dlugosz, se precizează graniţele Bucovinei, care se întindea din Carpaţi, până la Nistru, iar pe limita sudică, pe aliniamentul Piatra Neamţ – Târgu Frumos şi în continuare, peste Prut, până în Nistru.
*
Din păcate, mărturiile din care s-au inspirat, după mărturia lui Grigore Ureche, cronicarii noştri nu au fost traduse în română, deşi ar fi fost uşor, analele poloneze şi maghiare fiind scrise în latină. Limbă din care voi încerca să traduc fragmentele din analele lui Martin Cromer care mă interesează, dar oferind şi textul original, pentru ca ştiutorii de latină să mă poată corecta.
În notele „Pădurea Bucovinei” (p. 648) și „Dezastrul polonilor cu pădurile Bucovinei” (p. 649), Cromer scria: „A patra zi, au sosit în Bucovina. O pădure densă de fag, întinsă pe două mile. Dintre copacii Bucovinei s-au auzit strigăte: pe o râpă abruptă și aspră, plină de stânci. Era nevoie de mai mult de o zi ca toate forțele să poată trece” etc., bătălia fiind descrisă, pe baza mărturiei lui Cromer, și de cronicarul Grigore Ureche. Într-o altă notă, continuatoare, Cromer scria că și „compoziția și înaintarea corpurilor noastre prin Bucovina avertizau asupra marilor riscuri” (p. 650), vorbind, deci, despre Bucovina ca despre o regiune (Cromeri, Martini, De origine et rebus Gestis Polonorum, Libri XXX, 1555).
