Dr. Szádeczky Lajos: Istoria Ardealului și al lui Mihai Vodă

Stimate Domn Drăgușanul!

Văzând că se încearcă, și cu succes, aducerea la zi a istoriei Sucevei, am decis să aduc și eu o mică contribuție, traducând anumite lucruri care se referă la orașul Suceava, dar și la istoria Moldovei din anul 1600. Menționez că nu mi-am permis să schimb numele și funcțiile personajelor din carte: Mihai, zis și Viteazul, este numit numai Vodă, Székely Mózes este Moise Secuiul în unele lucrări, Báthory Zsigmond e Sigismund Báthory.

Dr. Szádeczky Lajos: Istoria Ardealului și al lui Mihai Vodă

Și-a adunat trupele (Mihai Vodă-n.a.), și a ordonat să fie inspectate. Dar nu a uitat nici de vechile tactici. L-a asigurat pe Ieremia Vodă despre prietenia sa, cum a reușit să facă și cu Báthory Endre, dar a mai cerut și mâna fiicei sale, pentru fiul său, Pătrașcu. Nu l-a uitat nici pe Báthory Zsigmond. L-a trimis la el pe italianul Muraldo (despre care se zvonea că a preparat otrava pentru Maria Krisztierna[1]). Datoria acestuia era să-l lichideze prin otrăvire pe Zsigmond și dacă nu reușește, să-i promită munți de aur, sau că Vodă îi cedează Ardealul, păstrând numai Brașovul și Făgărașul, că-i oferă inclusiv mâna fiicei sale, Florica. O mare parte a ardelenilor nu credeau imposibil să se ajungă la o înțelegere cu Zsigmond. Însă Kornis Gáspár era de altă părere spunând, că dacă vine Bárthory Zsigmond, cu toate că el are 2500 de iobagi în Ardeal, lasă totul și numai cu hainele de pe el se va refugia din Ardeal.

În zorii zilei de 24 aprilie 1600, Mihai Vodă a pornit din Alba Iulia (Fejérvár-Alba Carolina) către Făgăraș, începând campania din Moldova. Comisarii regelui (Rudolf al II-lea-n.a.) nu au fost anunțați. Cu două zile înainte de plecare, le-a transmis un mesaj prin Stoica, cum că ei să rămână în Ardeal, împreună cu logofătul Theodosius, să guverneze țara până el este plecat. Degeaba protestau comisarii, că ordinul regelui este să-l însoțească pe Mihai peste tot, el nu a cedat. Căci tocmai prin ei vroia să se asigure, că ardelenii nu se vor răscula împotriva sa, cât este plecat. Pe solii turci și tătari i-a dus cu el, dar comisarii, vrând-nevrând au trebuit să rămână.

Soarta comisarilor a devenit ți mai tristă. Logofătul îi trata ca pe niște prizonieri. Doreau să plece de la Alba Iulia la Cluj, dar nu au fost lăsați. Din 9 mai erau obligați să stea la Sighișoara, unde era banul Mihalcea, guvernatorul Ardealului cât timp era Mihai Vodă plecat, conform ordinului acestuia din urmă, trimis în 4 mai de la Brețcu.[2] Ziarele italiene notau, că acești comisari sunt arestați. Cu toate că nu erau reținuți, ei se plângeau amar în scrisorile lor: „oamenii își bat joc de noi, copii de pe stradă ne iau în derâdere, alimentele trebuie să le plătim dublu.” Înafară de acesta se mai temeau și pentru viața lor, căci auzeau tot felul de zvonuri de la oamenii lui Báthory, care ar staționa cu o armată puternică la graniță: „Dacă învinge Báthory, avem deja mormintele asigurate”-scriu aceștia.

Vodă a ținut un scurt repaos la Făgăraș, și trimite o scrisoare la comisari (27 aprilie) să-l urgenteze pe Pezz, să vină cu banii. Scrie și la împărat, la principele Mátyás și la Pezz (28 aprilie). Îi informează că a pornit în Moldova, pentru a preveni intrarea lui Zsigmond și Ieremia în Ardeal, care-după cum susține-stau la pândă cu o armată importantă, formată din turci și tătari.

Scria despre armate inamice și primejdii mari, cu toate că știa, că în Moldova este deocamdată liniște. Spionii i-au transmis, că nici Zsigmond nici Ieremia nu dispun de armate. Toată tactica împotriva Moldovei era bazată pe elementul surpriză, cu toate că dispunea de o armata[3] considerabilă, a cărei mercenari erau dornici să lupte și să obțină victorii. Spera, că și populația Moldovei să-l primească bine, fiindcă erau tare asupriți de Ieremia. Armata era condusă de Székely Mózes, iar avangarda de Barcsai András. Vodă și băiatul său mergeau separat. Trupele au intrat în Moldova la 4 mai, pe la Târgu Secuiesc și pasul Oituz. De la Brețcu, Vodă s-a întors la Brașov, iar băiatul său a rămas cu armata.

Veștile venite din Moldova, după câteva zile, nu erau printre cele mai bune. După unii, nobilii ardeleni au conspirat în favoarea lui Bárthory Zsigmond, ceea ce l-a enervat la culme pe Vodă (wie der mann gewiet getobt).

Alții susțin, că însuși Székely Mózes a urgentat venira lui Vodă, fiindcă au apărut neînțelegeri între maghiari, secui și valahi, iar trupele au început să jefuiască. Mihai s-a grăbit în Moldova. Mai târziu a apărut un zvon în Ardeal, cum că la Trotuș, în timpul jafului, au apărut divergențe între secui și valahi, din care puțini valahi au ieșit vii.[4]

Moldova a fost cucerită fără lupte. Ce-i drept, în acel moment Bárthory Zsigmond se găsea la Suceava, dar nu făcând pregătiri de război. Își schimba hainele strălucitoare, își îneca amarul în vin, și asculta muzicanții.[5]

Ieremia, voievodul Moldovei, se afla tocmai la Trotuș, la nuntă, când a aflat de atac. Avea lângă el câțiva cazaci, care nici nu au încercat să opună rezistență, au fugit și s-au oprit tocmai la Suceava. Aici a încercat și Ieremia să opună rezistență, dar o parte din soldați (5000 de valahi) l-au lăsat baltă, și aruncându-și cușmele în aer au trecut în cealaltă tabără. Cu 300 de polonezi și 300 de moldoveni Ieremia a fugit până la Nistru, în puternica cetate a Hotinului. În drumul său a pârjolit tot și a astupat fântânile. A rezultat că în armata lui Mihai Vodă era penurie de alimente, soldații mâncau frunzele copacilor din cauza foamei. Aprovizionarea s-a făcut greu, din Brașov. Însă la 16 mai deja erau în cetatea Sucevei. Aici Vodă a ținut un fel de adunare, unde și cu votul a 10 nobili din Ardeal, a hotărât ca în Ardeal să introducă un impozit de câte 3 forinți de poartă.

Dar Mihai Vodă nu avea liniște până nu-și învingea dușmanul definitiv, și l-a urmărit pe Ieremia până la Hotin. Acesta a încercat iarăși să opună rezistență în luptă deschisă, dar a fost înfrânt. O parte din soldații săi s-au refugiat în cetate, ceilalți peste râu, pe teritoriu polonez. Mulți au pierit în luptă ori s-au înecat în râul Nistru. Mihai Vodă a dat foc orașului, dar nicicum nu a reușit să ocupe cetatea. O parte din armata lui Mihai Vodă a traversat râul Nistru, și au pârjolit și jefuit în Podolia și Pocuția, astfel făcându-i dușmani și pe polonezi. A încercat să ocupe cetatea Hotinului și cu asalturi și prin negocieri. Cum nu a putut ocupa cetatea, a solicitat moldovenilor să predea cetatea, asigurându-le liberă trecere. Dar aceștia, având încredere în zidurile cetății și mai ales în armata poloneză, care se pregătea de luptă, nici măcar nu i-au răspuns. Mihai Vodă, nedorind să-i irosească timpul, a lăsat asaltul pe mâna căpitanilor valahi și s-a întors la Suceava. Aici l-a numit pârcălab pe Kaptury János, care la 29 mai a depus jurământul de credință, al cărei text ne-a rămas.[6] De aici a plecat la Iași, și până la sfârșitul lui iunie a ținut-o într-o petrecere.

În acest timp, în Ardeal așteptau cu nerăbdare veștile de pe câmpurile de luptă moldovenești. Încă înainte de a începe asaltul Hotinului, Mihai Vodă a scris din Suceava în 16 mai orașelor (Cluj, Sibiu, etc), să fie „veseli și cu bucurie” că a învins. A scris și comisarilor. De sub zidurile Hotinului iarăși a scris că a învins, si-i roagă pe comisari să intervină pe lângă principele Miksa să facă o demonstrație cu armata în Silezia, menită să-i oprească pe polonezi de la atac. Mai departe îi urgentează să vină Pezz mai repede (cu banii-n.a). În data de 24 mai a scris la Rudolf, cât si regelui Poloniei.[7] În scrisoare adresată regelui polonez, Mihai Vodă repeta diversiunea deja încercată în Ardeal. În scuzele sale, îl acuză pe Ieremia de niște lucruri închipuite, cum că acesta a trimis asasini la el să-l otrăvească, pentru a-si putea instala pe fratele său Simon pe tronul Valahiei. Îi promite, că va respecta toate îndatoririle care revin unui principe moldovean, dar îl și atacă pe hatmanul și cancelarul Zamoysky, sfătuind regele să se ferească de el. Însă Zamoysky se bucura de încrederea regelui cât și a guvernului polonez. Acuzațiile lui Mihai Vodă nu l-au afectat, din contră, atacul la persoana sa era dăunător numai lui Vodă, și l-a grăbit pe Zamoysky la acțiuni cât mai rapide și la răzbunare.

La începutul lui iunie, Mihai Vodă a mers la Iași, în capitala noii regiuni. Acolo a adunat boierimea pentru a depune jurământul de credință, și a inspectat trupele moldovenești. Oamenii lui Baba Novak au fost trimiși prin țară să supună poporul și aceștia să depună jurământul de credință, iar cei care se împotrivesc să fie trecuți prin sabie. În data de 2 iunie a ținut o audiență generală. Prima data i-a primit pe solii turci, apoi pe boieri. Însă nu l-a uitat nici pe Pezz, care-și tergiversa venirea la Sătmar (Satu-Mare-n.a.). În data de 2 iunie l-a trimis pe banul Mihalcea la Pezz, împreună cu cei doi consilieri austrieci, care se aflau la Cluj. Îl roagă pe Pezz să intervină la Basta să fie trimise trupe la granița poloneză într-o demonstrație. În data de 17 iunie îl trimite la Pezz și pe consilierul său Alárdi Ferenc și banul Lugojului, Barcsai András.

Considerând Moldova al său, Vodă a vrut să-l protejeze de jafuri. A interzis acest lucru soldaților, iar cei care nu respectau ordinele erau aspru pedepsiți. Dar nu a împărțit dreptatea în egala măsură între soldați. Pentru aceeași infracțiune, soldații maghiari erau executați, iar valahii numai bătuți cu bâtele. Mai ales un caz i-a amărât pe maghiari. Slugile lui Sennyei Pongrác și Sibrik György au fost prinși și arestați pe când „confiscau” fân pentru cai. Soldații maghiari au intervenit să fie lăsați liberi, făptașii fiind cunoscuți ca niște soldați viteji. Ofițerii acestora s-au prezentat la Vodă, rugându-l să-i grațieze. Dar acesta nu s-a lăsat Voda convins, și după plecarea ofițerilor i-a decapitat pe cei șapte inculpați. Acest lucru i-a exasperat pe cei din tabăra maghiară, ura care mocnea a revenit la suprafață. Când au auzit că tabăra lui Báthory Zsigmond și a lui Zamoyksy se află aproape de graniță, sfătuiți de Székely Mózes și Csáky István au trimis mesageri la ei, prezentând situația lor și rugându-i să-i elibereze cât mai repede. Zsigmond i-a încurajat, și Zamoysky i-a asigurat despre sprijinul acordat lui Zsigmond.

Încă de când se afla în Moldova, Mihai a văzut că va avea de furcă cu polonezii, și încerca să prevină acest lucru. S-a gândit la Rudolf și prințul Miksa, că poate cu ajutorul lor va reuși să îndepărteze pericolul, și de aceea s-a întors în Ardeal. Administrația militară a Moldovei a fost lăsată pe mâna boierilor, dar și Székely Mózes a rămas acolo cu armata. La sfârșitul lui iunie s-a întors în Ardeal, prin pasul Oituzului. Între 27 iunie și 2 iulie a petrecut la Brașov, pe urmă a mers la Alba Iulia, să-și facă a doua intrare triumfală.

Detaliu din pictura lui Francken, cu Mihai Viteazul în prim-plan

Surse: Erdély és Mihály vajda története, 1595-1601, Oklevéltárral, Dr. Szádeczky Lajos, Nyomtatott a Csanád-Egyházmegyei Könyvsajtón, 1893, Temesvár, pp. 172-177.

Traducere si adaptare: László G.P.

Foaia ilustrată, 21 iulie 1891: Statuia lui Mihai Viteazul din București

[1] Soția lui Báthory Zsigmond.

[2] Brețcu, în maghiară Bereczk, la pasul Oituzului.

[3] Nu avem surse sigure, dar unele indică 38.000 de infanteriști, 3.000 de cazaci, 4.000 de sârbi, 6.000 de călăreți din Ardeal, Baba Novak, cu 4.000 de călăreți și în jur de 40.000 de secui.

[4] Kriegsarchivum, Wien, reg. 54, scrisoarea comisarilor din Cluj, la 18 mai 1600.

[5] Soldații polonezi din Suceava „juramento confirmarunt, Sigismundum per medium annum in Zuchawa fuisse, quotidie splendide indutus, vino et musica delectabatur”.

[6] „Eu, Kaptury János, pârcălabul cetății Sucevei jur…că voi fi supus adevărat și fidel domnitorului meu milostiv, principele Ardealului, Valahiei și Moldovei Mihai Vodă, cât și fiului acestuia, Petru Vodă.”

[7] Mihai Vodă a scris comisarilor în data de 16 mai din Suceava și în 20 mai din Hotin. Clujenilor a adresat scrisorile în 16 și 20 mai, lui Pezz în 23 mai (din Suceava), iar către Csáky István în 27 mai, tot din Suceava,

BUCOVINA UNUI MAGHIAR No Comments Apr 1

Cometa din 1872, în biserica din Toporăuţi

Foto: http://familypedia.wikia.com/wiki/File:Biserica_Toporauti.jpg

Bucovina, lângă Cernăuţi, în august 1872. După ce spusei sălii muzelor ultimul „adio” pe anul acesta şcolar, mi-am propus de a călători prin mult amabila mea ţărişoară, Bucovina. Pedestrând prin mai multe sate de pe lângă Cernăuţi, ajunsei, în 11 august a. c., cam pe la 10 ore şi jumătate din dimineaţă, şi în satul Toporăuţi. Fiind ziua duminicii, m-am dus la sfânta biserică. Aici tocmai era sfânta liturghie la fine; după „otpust” (dezlegare), nemijlocit începu parohul[1], prin nasul său cupros, în limba slavonă, către poporul adunat, o cuvântare atât de neghiobească, de n-a mai auzit lumea!

„Omeni buni, mâine, adică în 12 august, are să se piardă o parte de lume, prin aceea că are să vie un comet foarte aproape de pământ, încât să sfarme o parte din el! Care parte nu putem să ştim, dară desigur se va pierde, prin apă sau prin foc. Rugaţi-vă şi vă pregătiţi, că aceasta poate să se întâmple şi nouă!”.

Multe nebunii am auzit, dară astfel de absurdităţi, atât de grosolane, n-a mai auzit nimeni. Aceste cuvinte le-a spus parohul atât de serios, încât a împlut pre tot poporul de groază şi frică! Din unghiul unde stăteam, zării pre domnul cooperator[2] în altar, carele la toată „cazania” parohului atât de proastă, a avut mult haz, de unde conchid cum că tânărul preuţel trebuie să fi avut mai sănătoasă idee despre comete.

Scurt timp, după vreo câteva zile, mă întâlnii, în orăşelul Sadagura cu nişte oameni din Toporăuţi, care, după mai multe întrebări, îmi spuseră cum că mulţi locuitori din satul menţionat se pregătiseră de moarte, îmbrăcându-se în vestminte curate, având fiecare pre lângă sine şi lumini de ceară.

Un omuşor bătrân mi-a spus cum că tocmai duminică, în 11 august, a fost la preotul cel tânăr, care i-a spus multe despre comete, dară n-a spus că se va pierde lumea, ba nici măcar că se va atinge de pământ:

„Eu, domnişorule, să-şi spun drept, am fost fără frică!”, aşa-mi zise bietul moşneag. Mi-au mai spus oamenii, tot de acolo, cum că sunt mai îndestulaţi cu preotul cel tânăr, decât cu cel bătrân, de la care nu mai aud decât lucruri proaste! Sărmane popor! Tu eşti orbul evangheliei, care, condus de altul încă mai orb, eşti tras de acesta în groapă!” / D. C. (Albina, Anul VII, Nr. 65, joi 17/29 august 1872, p. 3).

[1] Dionis MITROFANOVICI, născut în 1837, paroh din 1870

[2] Theodor CALINOVSCHI

TOY MACHINES No Comments Mar 30

Şovinismul religios, împotriva istoriei Toporăuţilor

Există, în fondul românesc de anti-memorie, lucrări otrăvite, bazate pe surse premeditat contrafăcute, precum cartea preotului Dimitrie Ţopa, Românismul / în regiunea dintre Prut şi Nistru / din fosta Bucovina, publicată târziu, în 1926, când Zoppa sau Zopa redescopereau că-s Ţopa şi că descind, în mod real, dintr-un boier din vremea lui Ştefan cel Mare. Dimitrie Ţopa achipuia istoria, în interesul de a consolida şovinismul religios, pe care eu nu l-am înţeles niciodată, mai ales atunci când locuitorii satelor bucovinene, români şi ucraineni, mergeau la aceeaşi biserică şi la aceeaşi strânsură. Iar „rutenizarea” românilor a avut, în Toporăuţi, două cauze principale: propaganda religioasă în favoarea „limbii lui Dumnezeu”, slavona – limbă liturgică, româna fiind stigmatizată de preoţii vremii drept „limba Satanei”; hărnicia intelectualilor ucraineni, care deschideau, la Toporăuţi, prima „cetalniţă” din Bucovina (1884), deci „cabinet de leptură”, deci temelie de bibliotecă poporană.

Fiind moşie mănăstirească, Toporăuţii au fost populaţi, de-a lungul stăpânirii bisericeşti, cu robi ţigani şi cu „vecini”, deci cu iobagi aduşi de prin sudul Poloniei şi de prin Ucraina, dar şi din Basarabia, mai ales din împrejurimile Sorocii, iobagii aceia numindu-se Soroceanu, iar numele lor aparent românesc definea identităţi neromâneşti, în mare majoritate slave. Dar asta nu are importanţă, câtă vreme oamenii aceia, trecători prin veacuri, au tot trudit pentru călugăreasca „glorie a lui Dumnezeu”, o glorie sacră, nutrită doar din foamea şi sărăcia bieţilor săteni, toţi robi sau „vecini”, nici unul proprietar, până la reformele austriece din anii 1783 şi 1848.

Cartea preotului Dimitrie Ţopa, pe care am adnotat-o, la capitolul dedicat Toporăuţilor, cu note de subsol înseamnă un exemplu de cum nu trebuie scrisă istoria. Ajunge că îndeamnă la ură religiile, nu trebuie să o facă şi sufletele noastre dumnezeieşti.

„Toporăuţi, judeţul Cernăuţilor, plasa Prutului

Sat mare, la graniţa Basarabiei, pe pârâul Răchitna. Numele îl întâlnim, pentru prima oară, într-un uric din anul 1436[1]. Prin mai multe sute de ani, proprietatea mănăstirii Barnovschi. Într-un inventar vechi parohial se află însemnat că biserica parohială e zidită de către domnitorul Moldovei Miron Movilă de la Bârnova (Barnovschi)[2], la anul 1560 (scilicet 1660)[3]. Iară în testamentul acestui domnitor, decapitat la Ţarigrad, în iunie 1633, se află următoarele: „Biserica din Toporăuţi, unde zac oasele părintelui meu – Dumnezeu să-l pomenească, să aibă (executorii testamentului) a o găti de ispravă”.

Şi locuitorii acestui sat, cu aproape 6.000 de suflete ortodoxe, au rezistat lung timp (1860) slavizării. Aceasta se explică prin numărul mare al familiilor româneşti, ce erau aşezate aice[4].

Proprietarul satului, în anul 1776, Mănăstirea Barnovschi.

Numărul familiilor în anul 1774 – 76[5]

Numărul familiilor în anul 1780 – 289

Numărul familiilor în anul 1786 – 288

Numărul familiilor în anul 1926 – 1.300

Tabloul familiilor cu nume româneşti şi numărul lor în prezent:

01). Aman – 3

02). Andronic – 2

03). Banar – 3

04). Bardici – 2

05). Basarab – 1

06). Bîcu – 1

07). Bobul – 2

08). Borcea – 3

09). Brândal – 1

10). Calancea – 7

11). Carp[6] – 13

12). Carpineţ – 1

13). Ceabric – 1

14). Ceahlău – 6

15). Cherar (Ferar) – 2

16). Chiran – 2

17). Chirilă – 1

18). Chironda – 2

19). Cârste – 3

20). Corbut[7] – 28

21). Cozmă[8] – 14

22). Creţul – 2

23). Croitor – 3

24). Dorul[9] – 2

25). Dragomaţă – 2

26). Fuşteiu – 3

27). Gaţ – 9

28). Gavrileţ – 4

29). Ghelici – 14

30). Ghirondă – 3

31). Gologan – 7

32). Gordaş[10] – 6

33). Gherasim[11] – 37

34). Ilaş(ciuc) – 62

35). Jîtar – 3

36). Libocescu – 1

37). Moldovan – 3

38). Moraraş[12] – 1

39). Odaie – 2

40). Onufraş(ciuc)[13] – 4

41). Pascal – 3

42). Petraş(ciuc) – 6

43). Pilat – 3

44). Piteiu – 2

45). Pitic – 3

46). Ponici – 8

47). Prehar – 3

48). Princeac – 3

49). Purice[14] – 11

50). Răţoiu[15] – 3

51). Revega – 21

52). Robul(eac)[16] – 17

53). Robuleţ – 3

54). Rogojă – 15

55). Smandici – 7

56). Sorocean – 5

57). Stâncă(veiu) – 16

58). Stratul[17] – 5

59). Surugiu – 5

60). Tatar(iuc) – 3

61). Tibul(eac) – 18

62). Ţictor – 3

63). Tofan – 3

64). Vacar(iuc) – 6

65). Vasilaşcu – 7

66). Voinic – 3

Suma: 418 familii. 418 familii X 5 suflete = 2.090 suflete. Şi aici, schimonosiri de nume, ca pretutindeni, de exemplu: Aman = Amaniuc, Robul = Robuleac, Carp = Carpo, Cîrste = Cîrstiuc, Creţul = Creţuleac, Dorul = Doruleac, Gardaş = Gardaşciuc, Stratul = Stratula ş. a.” (Ţopa, Preotul Dimitrie, Românismul / în regiunea dintre Prut şi Nistru / din fosta Bucovina, Bucureşti, 1928, pp. 161, 162).

[1] Satul Toporăuţi este menţionat, pentru prima dată, în uricul din 5 aprilie 1412, prin care Alexandru cel Bun întărea lui Giurca Dragotescul două sate, „Volodăuţi şi Cernauca de Sus, în dreptul Toporăuţilor”. În 19 septembrie 1436, exista un Steţco Jurjevici Toporovschi, deci un Ştefan, fiul lui Jurj (Giurgiu, adică Gheorghe) din Toporăuţi, care depunea jurământ de credinţă faţă de Iliaş Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, la Liov – n. I. D.

[2] În 9 decembrie 1627, Miron Barnovschi Vodă, care moştenea satul de la părintele său, Dumitru Barnovschi („care sat a fost adevărat strămoşesc al domniei mele”), dăruia Toporăuţii mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din Iaşi (mănăstirea Barnovschi), închinată, la rândul ei, Patriarhiei de Ierusalim. Scutit de unele dări către visteria statului, în 5 februarie 1700, de către Antioh Cantemir, dar provocând mânia patriarhului Ierusalimului, Dosoftei, care, în 7 ianuarie 1705, blăstăma slugile domneşti din Cernăuţi care supărau cu dări moşia Toporăuţilor, satul Toporăuţi suporta greu asuprirea călugărească, pustiindu-se adesea, cum s-a întâmplat şi în 6 martie 1727, când Grigore Ghica Vodă le recomanda călugărilor: „Să căutaţi să mai chemaţi oameni din ţara leşească şi di pe aiurea câţi mai mulţi să vie şi să se aşeze acolo” – n. I. D.

[3] Biserica Sfântului Profet Ilie din Toporăuţi a fost ctitorită, în 1560, de voievodul Miron BARNOVSCHI, născut la Toporăuţi, odată cu biserica fiind săpată în piatră inscripţia: „Biserica de la Toporăuţi, unde zac oasele părintelui meu (marele paharnic Dumitru Barnovschi) – Dumnezeu să-l pomenească! – să aibă (executorii testamentului) a o găti de ispravă” – n. I. D.

[4] Recensământul lui Rumeanţev, din 1772-1773, înregistrează la Toporăuţi, moşia mănăstirii Barnovschi, „147 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Simion şi Ştefan, 1 dascăl, Toader, 1 jidov, David, 15 văduve, Anca, Ilina, Ocsana, Ilina, Ilina TODIRIASEI, Palaghia, Aniţa, Gafia, Tudora, Odochia, Gafia, Antimia, Nastasia, Maria şi Nastasia, 17 case pustii şi 111 birnici, şi anume: Costan vornic, Harasim, Ion HARASIM, Toader HOPIC, Mihail HOPIC, Petre BUZĂ, Ion GALICIUK, Petre PENEŞICHII, Andrei sin GORDĂ, Simion sin GEREMCIUK, Andrei EREMCIUK, Ştefan EREMCIUK, Tănasă CHIZUB, Georgiţă ROMANIUK, Vasile ROMANIUK, Ostafii sin IVAN, Simion SALAHOBA, Tănasă POROGINA, Georgii KORBOTE, Costaşco morar, Pavel sin IVAN, Toader sin vornicului, Ion BURE, Ursul, Onofreiu VERETELNIK, Toader KORBOT, Mihalachi KORBOT, Ştefan LEHEIU, Ion POLEDUNAK, Simion sin ANDREI, Gavril sin STRĂTULAT, Dumitraşco sin OPRE, Dumitraş olar, Ion SĂMANDICI, Timoftei ROBUL, Simion SĂMANDICI, Ştefan RĂŢOI, Vasile LALAHUBA, Georgii HARAM, Ştefan ISĂCIUK, Andrieş ISĂCIUK, Mihalachi ISĂCIUK, Ion DANE, Dumitraşco sin IVAN, Vasile GAVRLIŢĂ, Roman KAZAMIR, Ştefan CORAC, Ion COZAC, Onofreiu COZMA, Mihail rus, Tănasă sin KARPENKO, Neculaiu CARPU, Ştefan CARPU, Goraş CARPU, Sofronii PURICE, Simion PURICE, Alecsa MACIULENKO, Ion ZAHARICIUK, Vasile ZAHARICIUK, Petre CIOBOTARESCU, Ilaş ZADOREŞNIAK, Simion ZADOREŞNIAK, Andrieş ZADOREŞNIAK, Dănilă ZADOREŞNIAK, Toader ZADOREŞNIAK, Pavel IVAN, Dumitru morar, Costandin ŢIBULIAK, Goraş ŢIBULIAK, Alecsa vătăman, Neculaiu GAVRILIICIUK, Vasile ŢIBULIAK, Gavril sin IJINCĂ, Andrieş DUBEŢ, Ion STARCIUK, Ştefan STARCIUK, Ion TROFINEIKO, Ion ROMANIUK, Ion ISAC, Fodor POREJNIK, Ilaşco PAVELCIUK, Andrei ROMANCIUK, Dron ROMANCIUK, Costin POPĂSCU, Drone DUBEŢ, Vasile DUBEŢ, Alecsa, Andrieş SEVAILECIUK, Vasile BĂRBUŢĂ, Macsim DRON, Grigori SIANCIUK, Iacob rus, Ion DRON, Andrieş COLIICIUK, Ştefan POPOVICI, Toader DORMANCIUK, Goraş sin LESÂNCO, Grigoraş ZALECIUK, Ion ONOFREI, Anton cojocar, Toader LESÂNCO, Vasile LESÂNCO, Vasile LESÂNCO, Ion LESÂNKO, Grigoraş MAKARENKO, David MAKARENKO, Ion MAKARENKO, Gavriliţă, Costin butnar, Dumitraş ROMANCIUK şi Ion OSTAFI – n. I. D.

[5] În 1774, conform recensământului generalului Spleny, satul Toporăuţi avea 75 familii de iobagi; 2 popi, 142 ţărani, în 1775, iar în 1784, 282 familii – n. I. D.

[6] Familii care se trag din huţuli şi ucraineni, precum Tănasă sin KARPENKO, Neculaiu CARPU, Ştefan CARPU, Goraş CARPU – n. I. D.

[7] Numele Corbut este polonez, iar toporăuţenii cu acest nume se trag din Georgii KORBOTE, Toader KORBOT, sau din Mihalachi KORBOT de la 1772 – n. I. D.

[8] Descendenţii lui Onofreiu COZMA, iarăşi ucraineni – n. I. D.

[9] Numele iniţial era Zadoreşniak, iar Za Dor, nu vine de la „la Dor”, străbunii acestor familii fiind Ilaş ZADOREŞNIAK, Simion ZADOREŞNIAK, Andrieş ZADOREŞNIAK, Dănilă ZADOREŞNIAK, Toader ZADOREŞNIAK – n. I. D.

[10] În recensământul din 1772-1773, exista, la Toporăuţi, un Andrei sin GORDĂ, din care se trag şi familiile Gorda, şi Gordaş – n. I. D.

[11] În recensământul din 1772-1773, există un Ion HARASIM, din care se trag familiile Gherasim, dar era… rus, adică din Rusia Roşie, din sudul Poloniei – n. I. D.

[12] Se trag din Dumitru morar, care era rus – n. I. D.

[13] Descendenţii lui Ion ONOFREI – n. I. D.

[14] Urmaşi din Sofronii PURICE şi Simion PURICE, de la 1772 – n. I. D.

[15] Se trag din Ştefan RĂŢOI – n. I. D.

[16] Robuleac şi Robuleţ se trag din fostul rob mănăstiresc Timoftei ROBUL – n. I. D.

[17] La 1772, exista, în Toporăuţi, Gavril sin STRĂTULAT, deci Gavril, fiul lui Stratulat, nicidecum Stratul – n. I. D.

TOPORĂUŢI No Comments Mar 29

Listele de naţionalitate din 1940: Toporăuţi, Bucovina

Să tot fie vreo doi-trei ani, de când prietenul meu din Mahala, Vasile Hostiuc, mă tot roagă să-i fac o vizită, ca să mă ducă la Toporăuţi, unde un ucrainean a învăţat româneşte, la bătrâneţe, doar ca să-mi poată citi cărţile. Iar visul acestui frate de suflet din Toporăuţi este, cică, să-i trec pragul casei. Dacă o vrea bunul Dumnezeu, aşa va fi, dar, până atunci, din respect pentru ucraineanul din Toporăuţi, cu care vibrez la fel, o să caut să identific şi să adun cât mai multe informaţii despre străbunii domniei sale. Este şi acesta un mod de a trece pragul caselor prin întreaga Bucovină.

Vasile Hostiuc. la Przemysl, în căutarea lui Ștefan cel Mare

Primăria comunei Toporăuţi: Lista de locuitorii care au cerut înscrierea în listele de naţionalitate.

Iohan Gustav Bartsch, născut în anul 1893, la 27 Ianuarie, în comuna Capu-Câmpului, judeţul Câmpulung-Moldovenesc;

Vladimir Botulinschi, născut în anul 1887, la 13 Iunie, în comuna Chlihecen-Polnei, judeţul Sniatyn, Polonia;

Maria Carpineţ vulgo Filipciuc, născută în anal 1903, la 22 August, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ioan Cazimirovici, născut în anul 1911, la 25 Martie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Eudochia Cherstiuc a Gheorghe, născută în anul 1875, la 24 Februarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Elena Cherar a Pantilemon, născută în anul 1900, la 2 Aprilie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Alexandra Cherer a Pentilemon, născută în anul 1903, la 20 Februarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Michail Cluţan a Gheorghe, născut în anul 1906, la 6 Noemvrie, în comuna Lujeni, judeţul Cernăuţi;

Ioan Cozub a Ecaterina, născut în anul 1916, la 19 Iulie, în comuna Jucica-Nouă, judeţul Cernăuţi;

Maria Cozub a Vasile, născută în anal 1891, la 25 Decemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Maria Cozub a Ioan, născută în anul 1896, la 6 Octomvrie, în comuna, Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Dimitrie Cozlovschi a Constant, născut în anul 1914, la 7 Aprilie, în comuna Rarancea, judeţul Cernăuţi;

Timoftei Darii a Ilie, născut în anul 1908, la 3 Mai, în comuna Cernauca, judeţul Cernăuţi;

Vasile Dmetriuc a Ioan, născut în anul 1868, la 30 Iunie, in comuna Văslăuţi, judeţul Cernăuţi;

Maria Grudzikovschi a Iosef, născută în anul 1897, la 3 Iunie, în comuna Volczynec, Polonia;

Petru Gordaşciuc a Gheorghe, născut în anul 1909, la 10 Iunie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Constantin Gabor a Lazăr, născut în anul 1901, la 3 Iulie, în comuna Corovia, judeţul Cernăuţi;

Petru Macarencu a Dimitrie, născut în anul 1907, la 14 Iunie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Alexandru Marceac a Ioan, născut în anul 1894, la 9 Aprilie, în comuna Rohozna, judeţul Cernăuţi;

Vasile Melniciuc a Ioan, născut în anul 1883, la 2 Septemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ecaterina Nicolaiciuc a Dimitrie, născută în anul 1858, la 17 Februarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Nicolai Nicolaiciuc a Grigore, născut în anul 1883, la 30 Noemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Eufrosina Prehar a Ilie, născută în anul 1911, la 14 Iunie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Eufrosina Pesarenco a Mihai, născută în anul 1892, la 12 Ianuarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ecaterina Puchalschi a Dimitrie, născută în anul 1899, la 5 Julie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Nicolai Ptaşnec a Ioan, născut în anul 1898, la 28 Mai, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Dimitrie Rogoja a Teodor, născut în anul 1889, la 7 Septemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ioan Rohatenciuc a Ana, născut în anul 1907, la 18 Iulie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Teodor Stincovei a Ioan, născut în anul 1924, la 6 Februarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ecaterina Tcaciuc a Gheorghe, născută în anul 1899, la 13 Martie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Dimitrie Vitviţchi a Nicolai, născut în anul 1889, la 23 Septemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ambrosie Vartolomei a Onufrei, născut în anul 1890, la 8 August, în comuna Capul-Codrului, judeţul Câmpulung (Monitorul Oficial, Anul CVIII, Nr. 125, vineri 31 mai 1940, pp. 2545-2549).

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI, TOPORĂUŢI No Comments Mar 29

Listele de naţionalitate din 1940: Bucovineni în Iaşi

Iaşi, Cazarma din Copou

O sursă importantă de informaţii despre bucovineni o constituie listele pentru dobândirea naţionalităţii, întocmite de primării din vechiul regat ale unor localităţi în care s-au stabilit bucovineni, dar şi de primării din Bucovina, care au întocmit tabele cu locuitori care „se consideră cetăţeni români prin anexiune”. Formularea deciziei ministeriale avea, în toate cazurile, următoarea formulare:

Iaşi, Universitatea

„Noi, ministru secretar de Stat la Departamentul Justiţiei,

Având în vedere dispoziţiunile art. 62 din legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române, modificat prin decretul-lege cu Nr. 3.772 din 1939, publicat în Monitorul Oficial cu. Nr. 243 din 20 Octomvrie 1939;

Având în vedere raportul Primăriei …., jud. …, Nr. … din …, pe lângă care ne înaintează listele persoanelor care au solicitat, în virtutea suscitatei legi, înscrierea în listele de naţionalitate română;

Având în vedere că, din verificarea acestor liste şi a dovezilor, prezentate de către părţi la primăria respectivă, rezultă că persoanele menţionate de noi şi prevăzute în liste întrunesc condiţiunile legale pentru a fi trecute în registrele de naţionalitate,

Pentru aceste motive, decidem:

Art. I). Persoanele arătate în alăturatele liste, care fac parte integrantă din prezenta decizie, se consideră cetăţeni români prin anexiune şi vor fi în scrişi în registrele de naţionalitate ale comunei … din judeţul …

Art. II). Dl director al afacerilor judiciare din acest minister este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni.

Data la … / p. Ministru. / … / Nr. …”.

1854, Cogălniceanu: Palatul Ocârmuirii din Iaşi

Primăria oraşului Iaşi: Lista de locuitorii care au cerut înscrierea în listele de naţionalitate.

Vasiloschi Aurelian, (căpitan activ), născut în anul 1894, la 21 Noemvrie, în comuna Sinăuţii de Sus, judeţul Rădăuţi;

Creţu Elisaveta, născută în anul 1910, la 19 Februarie, în com. Bădeuţi, judeţul Rădăuţi;

Schweinfurt Rosalia, născută în anul 1876, la 1 Octomvrie, în Suceava;

Sborovschi St. Wilhelm, născut în anul 1894, la 13 Decemvrie, în comuna Paşcani, judeţul Baia, fiul lui Stanislav Sborovschi, născut la Cernăuţi în anul 1868;

Tanasi Ioan, născut în anul 1889, la 11 Iunie, în comuna Buninţi, judeţul Suceava;

Ambrüster Friedrich, născut în anul 1881, la 31 Decemvrie, în comuna Ilieşeşti, judeţul Suceava;

Bervin Iosif, născut în anul 1891, la 9 Martie, în Cernăuţi;

Rusu Carol, născut în anul 1911, la 13 Ianuarie, în Suceava;

Botoşan Ana, născută în anul 1874, la 6 Septemvrie, în comuna Iaslovăţ, Bucovina;

Selig Otto, născut în anul 1897, la 15 Octomvrie, în Suceava;

Mösler Anton, născut în anul 1894, la 29 Mai, în Cernăuţi;

Ghinghiloschi George, născut în anul 1911, la 5 Ianuarie, în comuna Solca, judeţul Suceava;

Migdal Carol, născut în anul 1911, la 2 Ianuarie, în comuna Dumbrăveni, judeţul Botoşani, fiul lui Franţ Migdal, decedat, care a fost născut la Suceava. în anul 1884, unde a avut indigenatul la data Unirii;

Scepanschi Nicolai, născut în anul 1900, la 8 Mai, în Chişinău, fiul lui Alfons Scepanschi, născut la Cernăuţi, în anul 1885;

Rotaru Ioan, născut în anul 1896, la 3 Aprilie, în comuna Ilişeşti, judeţul Suceava;

Dobosz Ştefan, născut în anul 1901, la 17 Decemvrie, în comuna Gura-Humorului, judeţul Câmpulung-Moldovenesc;

Ihnatyszyn Simion, născut în anul 1902, la 6 Martie, în Suceava;

Zerfas Iohann, născut în anul 1877, la 10 Martie, în comuna Ilişeşti, judeţul Suceava;

Paşcanu Macsim, născut în anul 1882, la 8 August, în comuna Ilişeşti, judeţul Suceava;

Hofmann Adolf, născut în anul 1899, la 15 Iunie, în Rădăuţi, Bucovina;

Suharovschi N. Ion, născut în anul 1900, la 25 Decemvrie, în comuna Burdujeni, judeţul Suceava;

Czech Albert, născut în anul 1910, la 23 Mai, în Iaşi, fiul defunctului Adalbert Czech, născut la Suceava (Bucovina);

Cehi Gheorghe Otto, născut în anul 1922, la 21 Aprilie, în Iaşi, fiul defunctului Adalbert Czech, născut în Suceava-Bucovina;

Czech Ştefan, născut în anul 1925, la 15 Noemvrie, în Iaşi, fiul defunctului Adalbert Czech, născut la Suceava (Bucovina);

Klein Venţel, născut în anul 1882, la 8 Decemvrie în Cernăuţi;

Gregorovici Petru, născut în anul 1884, la 20 Iunie, în Suceava;

Cute Dimitrie, născut în anul 1886, la 7 Iunie, în comuna Noua-Suliţă, judeţul Cernăuţi; Dorniuk Iosif, născut în anul 1907, la 3 Martie, în Cernăuţi;

Atamanczuk Emilian, născut în anul 1901, la 10 Iunie, în comuna Sadagura, jud. Cernăuţi;

Hoffmann Carol, născut în anul 1868, la 22 Octomvrie, în comuna Mihăileni, judeţul Dorohoi, şi botezat la parohia catolică Cernăuţi, fiul lui Iohan Hoffman, născut în comuna Voevodeasa, judeţul Rădăuţi, în anul 1841;

Ieţcu Vasile, născut în anul 1910, la 28 Noemvrie, în comuna Ilişeşti, jud. Suceava;

Olariu Ioan, născut în anul 1892, la 3 Octomvrie, în comuna Ilişeşti, judeţul Gura-Humorului;

Szczepansky Barbara Antonina, născută în anul 1899, la 17 Ianuarie, în comuna Bahmut, judeţul Bălţi, fiica lui Alfons Scepanschi, născut la Cernăuţi, în anul 1855;

Scepanschi Ottilie, născută în anul 1902, la 21 Februarie, în Chişinău, fiica lui Alfons Scepanschi, născut la Cernăuţi în anul 1855;

Mejvinschi Franţ, născut în anul 1898, la 13 Ianuarie, în comuna Paşcani, judeţul Fălticeni, fiul lui Dimitrie Mejvinschi, născut în comuna Cernauca, judetul Suceava, în anul 1860;

Ettinhofer Smaranda Maria, născută în anul 1891, în Iaşi, soţia defunctului Ioan Ettenhoffer, născut la Rădăuţi în anul 1887;

Ettinhofer Victoria, născută în anul 1914, la 14 Februarie, în Bucureşti, fiica defunctului Ioan Ettenhoffer, născut în comuna Rădăuţi, în anul 1887;

Forst Grigore, născut în anul 1901, la 17 Noemvrie, în comuna Copou, judeţul Iaşi, fiul lui Ferdinand Forst, născut la Rădăuţi, în anul 1808;

Forst Gheorghe, născut în anul 1913, la 17 Mai, în Iaşi, fiul lui Iosef Forst, născut la Iaşi, în anul 1883, din părinţii Gheorghe Forst, născut în Bucovina, la Rădăuţi, în anul 1844;

Kulaczcovschi Leo-Alfons-Romeo, născut în anul 1914, la 23 Octomvrie, în Iaşi, fiul natural al Anei Kulaczcovschi, născută în comuna Cernauca, judeţul Cernăuţi, în anul 1894;

Ausprunc I. Wilhelm, născut în anul 1900, la 11 Mai, în comuna Paşcani, judeţul Suceava, fiul lui Iohan Ausprunc, care are indigenatul în comuna Gura-Humorului;

Ustiuc Elinor, profesor de liceu, născut în anul 1903, la 1 Februarie, în comuna Dracineţ, judeţul Văscăuţi (Bucovina);

Vasiloschi Emilian, preot, paroh la Biserica Toma-Cosma din Iaşi, născut în anul 1886, la 29 Octomvrie, în comuna Sinăuţii de Jos, jud. Rădăuţi;

Buguţchi Ioan, născut în anul 1901, la 16 Ianuarie, în comuna Galata, judeţul Iaşi, fiul lui Carol Buguţchi, născut în comuna Cozmeni, judeţul Cernăuţi, în anul 1849;

Olar Ilie, născut în anul 1896, la 21 Iulie, în comuna Măriţei, judeţul Suceava;

Mocak Alfred, născut în anul 1909, la 16 Mai, în comuna Storojineţ, Bucovina;

Mocak Leopold, născut în anul 1911, la 1 August, în comuna Storojineţ, Bucovina;

Pletina Vasile, născut în anul 1880, la 9 Ianuarie, în Cernăuţi;

Pletina Albert, născut în anul 1903, la 26 Iulie, în Iaşi;

Pletina Ana, născută în anul 1909, la 30 Septemvrie, în Iaşi;

Pletina Maria, născută în anul 1912, la 30 Iunie, în Iaşi;

Pletina Emilia, născută în anul 1913, la 11 Octomvrie, în Iaşi;

Ciornohuz Veronica, născută în anul 1901, la 30 iunie, în comuna Solca, jud. Suceava;

Herrmann Theophilus, născut în anul 1879, la 3 Februarie, în oraşul Suceava, Bucovina;

Efimoff Dimitrie, născut în anul 1873, la 26 Octomvrie, în Suceava, Bucovina;

Sram I. Ioan, născut în anul 1880, la 27 Noemvrie, în comuna Paşcani, jud. Baia, fiul lui Ioan Şram, născut la Siret, Bucovina, în anul 1848;

Iaworschi Iosif Marian, născut în anul 1908, la 14 Decemvrie, în Cernăuţi;

Hariga Dumitrie, născut în anul 1878, la 8 Octomvrie, în oraşul Suceava;

Hariga Silvia, născută în anul 1915, la 9 Iulie, în Iaşi;

Cojocariu Victor, născut în anul 1907, la 12 Iunie, în comuna Bălăceana, judeţul Suceava;

Schindler Francisc Rudolf, născut în anul 1904, la 28 Octomvrie, în comuna Cuciurul-Mare, judeţul Cernăuţi;

Hanczaryk Stanislav, născut în anul 1878, la 10 Iunie, în Galiţia;

Hancearec Martin, născut în anul 1911, la 15 Iunie, în comuna Putila, judeţul Rădăuţi;

Bukzynski Iosefa, născută în anul 1869, la 7 Martie, în Cernăuţi, suburbia Clocucica;

Bukzyinski Maria Elena, născută în anul 1866, la 8 Aprilie, în Cernăuţi;

Stöberl Adolf, născut în anul 1876, la 2 Iunie, în oraşul Rădăuţi, Bucovina;

Stöberl Gabriela Ana, născută în anul 1908, la 11 Julie, în Botoşani;

Stöberl Maria Alfina, născută în anul 1914, la 11 Februarie, în oraşul Rădăuţi, Bucovina;

Heyhal Anton Vladimir, născut în anul 1907, la 1 Septemvrie, în comuna Piatra, judeţul Neamţ, fiul lui Heyhal Robert, născut la Dorna-Vatra, în anul 1869;

Kreiner Ottilia, născută în anul 1899, la 14 Februarie, în Suceava;

Hnatyzyn Carol, născut în anul 1913, la 11 Octomvrie, în Iaşi, fiul lui Ioan Hnatyzyn, născut la Suceava, în anul 1887;

Roşu Vladimir, născut în anul 1897, la 11 Iunie, în comuna Drăgoeşti, judeţul Suceava;

Şutie Catarina, născută în anul 1905, la 3 Aprilie, în comuna Iacobeni, judeţul Câmpulung Moldovenesc, Bucovina, origina în comuna Valea Putnei;

Koriloff Adam, născut în anul 1910, la 15 Noemvrie, în Cernăuţi;

Cojocaru Ioan, născut în anul 1905, la 31 Mai, în comuna Bălăceana, judeţul Suceava (Monitorul Oficial, Anul CVIII, Nr. 125, vineri 31 mai 1940, pp. 2545-2549).

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Mar 29