Dragusanul - Blog - Part 1427

O marturie senzationala

O mărturie senzaţională:

Recuperarea iconografiei lui I. Schubirtz

        

Bendela-Panorama-Cernauti

 

         Într-o carte, publicată în anul 1845, la Viena, drept monografie a Bucovinei, ca ţinut din cercul imperial galiţian, Teoctist Bendela (născut, în 08.05.1814, la Cernăuţi, trecut la cele veşnice, în 21.08.1875, la Franzesbad), valorifica zece desene de I. Schubirz (unele atribuite, ulterior, altor graficieni austrieci, de publicistica Bucovinei).

 

Bendela-Cernauti

 

         Mitropolit (1874-1875) şi cărturar român care a impus alfabetul latin în Bucovina, Teofil Bendela a avut o activitate naţională remarcabilă, manifestată mai ales în plan religios, educaţional şi cultural. În lunga sa activitate de iluminator al românilor, a publicat şi două cărţi, „Die Bucowina im Konigreiche Galizien” (Viena, 1845) şi „Învăţătura elementară din fizică pentru şcoalele poporale” (Cernăuţi, 1852).

Bendela-Pod-Prut-Cernauti

         În afară de trei imagini ale Cernăuţilor vechi, Schubirz a mai desenat un gurup de huţuli:

Bendela-Hutuli

o panaromare a Dragomirnei:

Bendela-Dragomirna

precum şi repere simbolice din anumite localităţi bucovinene, precum Vama:

Bendela Vama

Horecea:

Bendela Horecea

Cernăuţi:

Bendela Biserica Cernauti

Bendela Palat Cernauti

pe care le supun atenţiei publice ca pe-o banalitate, adică exact aşa cum sunt receptate memoria, spiritualitatea, identitatea bucovineană reală de către lumea în care trăim, cu convingerea gomoasă că am fi veşnici.
         Pagina întreagă:

Bendela-Pagina-4-imagini

şi coperta:

Bendela coperta

 
ar trebui să facă parte dintr-o expoziţie iconografică, dar şi dintr-o carte, pe care nu cred că o voi lucra vreodată.
         Mi-i atât de scârbă de epoca Lungu, Donţu, Doroftei, Horvat, Brăteanu, Filip et Co., încât doar spaţiul acesta virtual mai poate să mă încapă şi să mă vindece.
         Încă nu ştiu cine este Schubirtz (memoria bucovineană l-a ignorat cu desăvârşire), dar o să aflu, apoi voi include aceste imagini în “Iconografia mai veche bucovineană”, postată deja pe acest blog.
         Un blog… Mai curând o retragere în singurătate, fără să mă intereseze comentariile sau câţi oameni accesează paginile. Prea multă amărăciune şi dezamăgire mi-a adus Galeria personalităţilor bucovinene “Vrednici de Bucovina”, ca să-mi mai treacă prin gând să încerc recuperări de memorie pentru alţii.
         Pentru cine?
         Pentru Nechifor din China, Franţa, Elveţia, Austria, Germania etc.?
         Pentru pigmeii decizionali, care au transformat Centrul Cultural “Bucovina” în Centrul Contabil Bucovina?
          Victor Rusu, colegul meu încă de pe vremea liceului, liceu pe care mi l-a şutit nevolnicul scrib Cârlan, visează să-i redăm Bucovinei patrimoniul ei străvechi şi să lămurim  unde este de lămurit, mai ales în ceea ce priveşte simbolistica.
         Emil Havriliuc şi Marin Constantin Gheorghe trudesc la descifrarea partiturilor vechi, premeditând să-mi împlinească visul de a asculta muzica de altădată, pe care am aflat-o, dar nu o pot auzi.
         Zădărnicie sunt toate.
         Suceava este cea mai dolofană sarma publică, la care se înghesuie şi din care halesc lăcomos doar neghiobii.
         Suceava nu merită nimic şi cred că n-o să-i mai ofer nici o silabă.
         Sfârşit.


Ce-am mai scris

CE-AM MAI SCRIS

Ion Dragusanul

PE CINE-AM MAI… “LUCRAT”

JURNALISM:

Când măturătorul Ion Lungu gândeşte…
USLaşul zicălaş al Spitalului “Sfântul Ioan cel Nou”
Horvat se descurcă şi cu… Berea
Ovidius Naso pe sus şi regionalizarea

ICONOGRAFIA BUCOVINEANĂ:

Iconografia mai veche bucovineană:
Jaschke, Knapp, Charlemont, Zuber, Bernt şi Maximovici


Ovidiu Naso pe sus şi regionalizarea

Ovidius Naso pe sus şi regionalizarea

 

Bercea Dont regionaliyarii

regionalizarea, simplu spus,
se face pe deplin taman
atunci când comisarul rus
e comisar… european!

 

          Bun de clonţu’ doar din perspectiva suficienţei sale arogante, Publius Ovidius Naso pe sus Donţu iar vă ia de fraieri.
         Ştiţi cu toţii, de la boschetarii clasici, până la boschetarii politici, că regionalizarea înseamnă, de fapt, încă o expresie a şirului de umilinţe, la care este supusă colonia daco-băse-ponta-romană.
          Neo-sovieticii europeni scuipă-n sufletele domniilor voastre, iar clasa politică linge, linge, linge.
         Nimic din ce vreţi dumneavoastră nu mai contează.
         Doi bani nu mai fac identitatea şi demnitatea domniilor voastre, aşa cum sunt şi cât sunt ele.
         Comisarii europeni decid, iar lacheii dâmboviţeni vă pun în obezi, ajutaţi sârguincios de arendaţii din teritoriile coloniale româneşti.
        Donţu, însă, în măruntoşenia lui obedientă, vă aghesmuieşte cu apă de ploaie, asigurându-vă că judeţul nu dispare (doar nu-i apocalipsa finală, ci doar cea regionalizantă!), că drumuri la Bucureşti nu veţi mai fi obligaţi să faceţi, că el şi mândra-i gloată „gândesc” (i-auzi, dom’le: şi Donţu gândeşte!) „o regiune pentru oameni, şi nu pentru politicieni”.
         În găunoşenia lui lozincardă, Naso Donţu vă sfătuieşte să renunţaţi la „varianta emoţională şi istorico-culturală”, optând pentru gogoriţa de „variantă pragmatică, în care să prevaleze accesul la serviciile publice şi absorbţia fondurilor europene”.
         Cu alte cuvinte, daţi cu bombeul în succesiunea de generaţii româneşti de sacrificiu anterioare, ca să aibă USLaşii acces la „serviciile publice” de ştabi incompetenţi, dar the best (până ieri, se spunea: haraşo) plătite, de unde să pună sorbul pe fondurile europene, ca să-şi umple ei buzunarele. 
         Precum Donţu, veşnic bugetar, dar care, din patru în patru ani, are ditamai fondurile pentru campanii electorale, care să-l transforme, proverbial, în bici, care să plesnească regio-globalizant.
        Chiar aşa: de unde tot are bani acest trufaş neica-nimeni, ca să-şi finanţeze, la nesfârşit, imbecilele-i costisitoare campanii electorale?


Horvat se descurca cu Berea

Horvat se descurcă şi cu… Berea

 

Bercea Horvat

 

despre dânsul unii zic,
vrând să-l scape din pricină,
cum că n-a făcut nimic,
deşi asta-i mare vină.

         Specializat, mai ales, în spirtualitatea scoţiană, irlandeză şi, la nevoie, în cea rusă, managerul general al Centrului Contabil „Bucovina”, domnul Horvat Petru, se descurcă onorabil (nota 9,83) şi cu… Berea (Angela, secretarul Comisiei de Evaluare şi de Consacrare a Incompetenţelor Publice de Interes Judeţean, singura care semnează, în numele comisiei, şmecheria).
         Palmaresul cultural al lui Horvat este impresionant, dar absolut secret (nici măcar el însuşi nu ştie ce-a făcut şi ce face, în afară de table, poker şi drink-drink – produs folcloric insular).
         Acest bărbat de viticultură viteaz a avut curajul eroic de a tăia la maximum premiile „Opera Omnia” pentru pictorii Adrian Bocancea şi Radu Bercea, precum şi premiile plastice anuale pentru Tiberiu Cosovan şi Carmel Georgescu, aşa că merita chiar şi nota 19,83.
         Acest mândru daco-roman Horvat a izbutit să-i izgonească de pe tărâmul luat de el în arendă pe Mihai Pânzaru-PIM, Emil Havriliuc, Marin Constantin Gheorghe şi pe mulţi alţii, păstrând teritoriul sacralităţii spirtual contabile aproape virgin, aşa că merită chiar şi nota 29,83.
         O, şi să-l fi văzut dumneavoastră, de ziua de naştere a Maestrului Ion Irimescu, cum oficia Horvat un parastas uman cu franzelă şi emoţionant cu vin! Nu la mormântul regretatului Maestru, că nu-l vedea nimeni, ci în faţa presei, adunată la Muzeu, adunată anume pentru a se extazia în faţa ecumenismului spirtual al lui Horvat, aşa că merita chiar şi nota 39,83.
         Pe site-ul CJ Suceava nu scrie, totuşi, cine au fost evaluatorii, dar e lesne de ghicit: Finest Ballantine, Justerine Broks, Teacher Higland şi Johnnie Walker. Aşa că merită chiar şi nota 10.009,83!


USLasul zicalas al spitalului

USLaşul zicălaş al Spitalului


„Sfântul Ioan cel Nou”

 

Bercea spital

 

sunt condiţii minunate
în spital, căci creştineşte
Sfântul iartă de păcate,
iar dom’ doctor… mântuieşte!

         Spitalul judeţean are un folclorist (portul lui este incomparabil mai românesc decât cel al guristului Brăteanu), care stă, dar stă şi stă în faţa secţiei de urgenţe şi, când prinde vreun reporter de televiziune, de radio sau de presă scrisă, ronţăie moale substantivele comune şi verbele impersonale.
         De urgenţele spitaliceşti reale îl doare în afişele electorale (cele mai revoltătoare cazuri: Batariuc şi Ursu, pe care încă nu le povestesc), pentru că are sufletul deja stors de interesul public pentru binele general al poporului bucovinean, USLăşit de-a binelea.
         USLaşul zicălaş al Spitalului Judeţean „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava nu prea le are cu exprimarea: aburcă la cuvinte mai dihai decât legendarul Atlas!
         Dar îl înfig pesediştii în mai toate manifestările publice (la nevoie, şi în cele pseudo-culturale, precum joi, 24 aprilie), ca să-l filmeze televiziunile, ca să-l vadă lumea şi să se obişnuiască, încetul cu încetul, cu el.
         Pentru că, la românii urnişti, nu competenţa şi inteligenţa contează, ci notorietatea. Halal să le fie!