Meniul zilei, deloc încurajator
*
Nu mă pot abiţine să nu încep cu o glumă-foto acest foto-reportaj despre Marea Neagră. Despre Marea Neagră, nicidecum despre dezastrul locuibil al Litoralului, care seamănă mai mult a jaf, decât a turism. Dar iată ce am văzut, acolo, aproape de ea:
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
“
*
Nici la Marea Neagră nu poţi scăpa de folcloroase
Masa rotundă a repetiţiilor de text
*
Astăzi, joi, 18 septembrie 2014, în “bârlogul” (doar nu vreţi să-l numesc biroul) subsemnatului, din incinta Centrului Cultural “Bucovina”, au început, la ora 12,00 fix, repetiţiile poznei umoristice “Gloria senatorului Horodincă”, o comedioară pusă în scenă de Compania Teatrală “Pozna” (nu că ne-am fi asumat o astfel de denumire, dar aşa e la modă în prefăcătoria continuă a ultimilor ani de-a teatrul la Suceava).
*
Domnii “senatori” Ionel Davidiuc, cu doamna Maricica, şi Marcel Horodincă
*
Nu au fost convocaţi pentru prima lectură Alexandru Teiu Teişanu (aflat cu trupa TOY MACHINES în drum spre un festival rock din Timişoara) şi Nicolae Nuţu, care avea ore la Şcoala de Arte Ion Irimescu.
*
Georgel Mihalciuc, Ionel Davidiuc, Maricica Davidiuc şi Marcel Horodincă
*
Atmosferă faină, tovărăşească, doldora de veselie, mai mult decât promiţătoare pentru o primă şi, apoi, o a doua lectură (la care profesorii Davidiuc deja se aflau în roluri), pigmentată de spiritele veşnic tânărului şi fericelui Marcel Horodincă. În ordinea sosirii, personajele-actori ale comedioarei pe care am scris-o (când vom trece la piese redutabile, vom apela la regizori profesionişti) au fost:
*
Georgel Mihalciuc
*
Maricica Davidiuc
*
Ionel Davidiuc
*
Judecând după cum au decurs repetiţiile la masă şi după seriozitatea poznaşă a “senatorului” Marcel Horodincă, aş putea promite premiera pentru 22 sau 23 octombrie 2014, în condiţiile în care nu vrem un creiţar de la nimeni, montarea aceasta urmând doar să demonstreze că există potenţial în Suceva şi pentru teatru, cu condiţia să se şi vrea un astfel de produs cultural. Oricum, cel târziu miercurea viitoare, vrem să trecem la repetiţiile la scenă, la care vor participa toţi voluntarii din distribuţie, inclusiv un grup de dansatoare profesioniste, luminile (Dănuţ Lungu) urmând să fie făcute în cealaltă săptămână. Decorul, care nici el nu va costa nici un ban, îşi are şi el voluntarii lui: Constantin Ungureanu-BOX, Mihai Pânzaru-PIM, Victor Rusu şi Corina Scîntei. Până una-alta, dacă tot le-am făcut, mai ataşez câteva poze (vai de aparatul din dotare) de la primele repetiţii cu text:
*
Georgel, Ionel şi Maricica
*
Ionel, Maricica şi Marcel
*
Georgel Mihalciuc, Ionel Davidiuc, Maricica Davidiuc şi Marcel Horodincă
*
Ionel, Maricica şi Marcel
*
Ionel şi Maricica
*
Georgel Mihalciuc
*
Ospăţul cosmic s-a sfârşit în zori,
au mai rămas paharele cu vin,
nervuri stelare vindecă licori
adăpostite-n cupa ce-o închin,
*
Mi-i cerul gol, doar găurit de cuie,
ard nefiresc în mâinile străpunse
răni ancestrale, parcă o statuie
iar m-a păşit cu osiile unse
astfel încât sunt doar un câmp cu maci
*
Surpat pieziş între-nceput şi noapte,
în dimineţi ai poposit să taci
rostogolită-ntr-un vârtej de şoapte,
ba, mai târziu, când greierii-şi ascut
uneltele de pribegii sumare
*
Blândeţea ierbii care te-a durut
o să-ţi aştearnă drum spre depărtare
trecând discret spre nopţi şi mai aprinse
ecoul sfânt al sfintei dimineţi,
zăvorul nopţii stelele prelinse
abia le-a slobozit în alte vieţi
trezind speranţe prin treziri învinse.
Victor Ponta: Cătăline, eşti sigur că ăla e Băsescu? Dacă-mi nimereşti vreun alegător?
*
Tare mi-aş dori să nu existe nici un român atât de fraier, încât să le dea crezare trepăduşilor ăstora, Ponta, Udrea, Johannis, Tăriceanu şi care s-or mai fi îndesat pe listele electorale. Din nefericire, folcloroasele nechiforilor de pe cuprinsul patriei şi de toate culorile propagandistice, aburcate cu atâta nesimţire, spală creierele mai dihai decât propaganda bolşevică şi le impregnează fetid cu zoaiele partizanatului de tip chibiţard, un partizanat mai periculos decât toate, pentru că ia, adesea, dimensiunea fanatismului. Aşa că, lăsaţi orice speranţă, voi, cei care mai trăiţi aici!
*
Vânătorul plânge un amurg în treacăt,
iar pe ceruri urcă lacrimă şi lut
ca să-i pun deoparte spaimele sub lacăt
totdeauna lângă sufletu-mi ştiut,
ostenit îi caut urmele pe zare
răstignit pe rana altor vietăţi
*
Trec atâtea urme-n urma-mi trecătoare
rupte din edecul doldora de vieţi,
am de dus povara urmelor departe,
iar în mine ţipă cruntul vânător
asuprit de spaima lunecării-n moarte
năruind nisipul nopţii sub zăvor
*
Râd şi nu-mi mai pasă şi mă scald în sânge,
undeva se-ntrupă alte dimineţi
să astupe urma celui care plânge,
undeva drept cântec încă mă înveţi.