O altă zi, în care am fost mântuit

Îl întâlnisem în august 1944, cu 11 ani înainte de a mă naşte, la Sânnicolaul Mare, str. Regele Ferdinand 16, tocmai atunci când “s-au tulburat vremile, năpădind ceaţă / peste tot ce în noi se numeşte viaţă”, şi m-am înclinat respectuos în faţa poeziei şi a martiriului.

Gruia Bodnărescu

* Era “obosit / de aşteptările cu întâlnirile ce n-au fost”, rătăcea printr-o “ceaţă spumoasă la gust amăruie”, şi îşi privea sufletul: “Tristeţea ca drojdia creştea mereu, / lut destrămat de ploaie e sufletul meu”.

După “lut” l-am recunoscut ca fiind poet iconar, jertfit astralului, prin credinţă, vieţii, prin dragoste, şi memoriei străbunilor, prin lut. De la Mircea Streinul venea definită această triplă asumare de jertfă şi m-am alăturat lui, decis să “păşim aspru, dibuind cărări de ceaţă, / întrebând aştrii de-a lumii altă viaţă. / Albe, sure, negre, zările-s departe, / N-avem drumuri, n-avem viaţă, n-avem moarte”.

Nu ştiam nimic despre Gruia Bodnărescu, atunci când l-am întâlnit, în august 1944, cu unsprezece ani înainte de a mă naşte, dar am recunoscut, “în nostalgia căutărilor din vremi”, sinceritatea “cu cântecul ochilor pe zbor de hulubi albi” şi m-am înclinat, şi m-am închinat în faţa dimensiunii cosmice a sincerităţii, a destăinuirii pe care, îndeobşte, o numim poezie.

Peste ani şi ani, aveam să aflu că Gruia Bodnărescu, ultimul poet iconar, încă trăieşte în Rădăuţi, “în amurg de ani vechi şi zare de AN NOU”, recuperându-şi “netrăirile” şi revanşându-se faţă de nedreptăţile vieţii “cu doine triste ca ale mele /drumuiri /pierdute-n gol / stol” şi zămislind, trudnic, cu “urmele-i din manuscrise”, cărţi, dăinuiri ale desferecării, precum “Ziua tuturor întâlnirilor” (2012) şi “Drum şi urmă” (2015), dăinuiri care îmi poposesc pe masă, cu tulburătoare dedicări, precum cea primită astăzi, pe care o trăiesc drept mântuire:

Gruia Bodnărescu, poetul iconar care se regăseşte într-o altă tripletă rădăuţeană – Dimitrie Vatamaniuc, Constantin Hrehor, Mălina Aniţoaei – mă onorează cu un respect pe care nu îl merit, chiar dacă a căpătat puteri pentru a reîntineri, după ce s-a privit în sufletul meu. Întâlnindu-l, am ştiut că e obligatoriu să-i respect opera şi memoria, pe care le-am depus, spre păstrare, în “Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean”, în “Societatea Scriitorilor Bucovineni” şi în “Galeria personalităţilor bucovinene”, pe care am lucrat-o împreună cu Radu Bercea. Mi-am făcut, după puteri, datoria faţă de memorie, iar asta înseamnă normalitate, care nu obligă pe nimeni cu nimic.

Cronici sentimentale No Comments Dec 8

ion drăguşanul: cântecul casei

vin sărbători şi risipesc speranţă,

ca lupii-nfometaţi vin sărbători

şi hărtănesc omătul de pe clanţă,

iar cerul geme lung din căpriori

şi e frumos în clipa chinuită

cu aspre-mpodobiri sărbătoreşti,

iar vremuirea pare-n loc oprită

ca să pândească-n tihnă la fereşti

şi amiroase-n jur a pâine coaptă

şi clopoţeii cântă în extaz

şi din înalt s-a fost desprins o şoaptă

şi lunecă aiurea pe obraz

şi-i veşnicie în tării surpate

încât nu mai contează că-ndărăt

zac florile şi frunzele uscate

sub giulgiul încleştatului omăt,

aprinse-s candelabrele solemne

deasupra lumii prinse-n sărbătoare

şi-n grinda casei se arată semne

şi-n cer e o ciudată-nfrigurare

şi-o cosmică pe veci intoleranţă

ce se întrupă iarăşi în ninsori,

vin sărbători şi risipesc speranţă,

ca lupii-nfometaţi vin sărbători

Poezie de ion dragusanul No Comments Dec 8

Deputatul Ioan Bălan a pierdut ce nu avea!

Cocoşul: Dar promiţi că nu mă dai lui Flutur, ca să mă facă aviară?

Din Dorohoi când îl aduse vântul,

Ioan Bălan a pătimit destul,

căci şi-a pierdut pe drumul lung cuvântul,

dar nu contează, se declară nul!

Urzica vieneza No Comments Dec 8

Şpăgi, de la Direcţia Silvică Suceava

Un site gol, dar cu publicitate plătită de… Direcţia Silvică Suceava

Mârlănia pseudo-mediatică “Suceava live” a avut ca ţintă, încă din 2012, şpăgile publicitare. Site-ul care avea să se transforme în jalnică fiţuică, în vara acestui an, nu avea nici un material publicat, când Direcţia Silvică Suceava, visând să-şi vândă cât mai eficient cabalinele, a plătit ditamai publicitatea, care a văzut lumina… virtualităţii, în data de 25 ianuarie 2015 (ptiu, de ziua mea!). Avea direcţia Silvică propriul site, util şi des accesat, dar să facă publicitate pe gratis cabalinelor nu-i convenea, aşa că hai la “Suceava live”, cu parale! Nu ştiu şi nici nu mă interesează cine erau proprietarii site-ului în 2012, pentru că nu-i de datoria mea să aflu care şantajist notoriu era coleg, atunci, în prefectură, unde se înşurubase datorită născocirii poreclei “Mercenarul Negru” pentru subsemnatul, cu nevasta unui ştab al Direcţiei Silvice Suceava. Care şi ea se înşurubase, prin “concurs” legal, pentru că era nevastă de ştab silvic, deşi visa să ajungă în scaunul lui Donţu, care încă nu era senator, dar coordona prefecţii. Probabil că, între timp, a ajuns, tot prin “concurs” legal – dovadă valurile de parale publicitare care se scurg spre pseudo-media tovarăşilor Beldiman, Ghincea şi Covaşă.

Un site îşi găseşte greu cititorii, condiţia principală fiind să oferi materiale cât mai diverse, din mai toate domeniile de interes public. Abia când ajungi să ai vreo 500 pagini de site (circa 3.000 de materiale), ai un flux de cititori constant, dar dezinteresaţi de publicităţi, pe care, şi dacă le pui, chiar şi cu o agresivitate lipsită de morală, tot nu le citeşte nimeni.

În toamna anului 2012, “Suceava live” publica primele materiale de aşa-zisă presă:

Primele materiale de pseudo-presă

Dar după vreo treizeci şi şase de porcărioare cu potăi comunitare şi politice, ştabul de la silvic, cu nevastă ştabă-n prefectură a căzut în admiraţie leşinată faţă de obezul publicist prefectural şantajist, iar în semn de adulaţie, a scos biştarii silvici din teşchereaua publică lui încredinţată, ca să vestească poporului mondial, însetat şi flămând de “Suceava live”, cum că fondul forestier e kaka-maka, şi de aia se “organizează licitaţie pentru masă lemnoasă pe picior”, şi iar fond forestier kaka-maka, şi iar vânzări de lemn, Tănase, că pădurile feşterilor politruci lor le aparţin! Iar de atunci, din octombrie 2012, în punga proprietarilor de site fără cititori au prins să curgă râu năvalnic paralele Direcţiei Silvice Suceava:

Şpagă de la Direcţia Silvică Suceava, în 2013,

în 2014 şi

în 2015

Lună de lună, de trei ani de zile, în buzunarele şmecherilor de la “Suceava live” (13 pagini de site în… 4 ani, iar jumătate dintre ele – publicitate silvică!) înşfacă atâtea parale de la Direcţia Silvică, încât, gata, îşi pot face ziar şi televiziune (tot pe net, căci nu costă, dar aduce!), atentând cu nesimţire şi exclusivist la toate fondurile publicitare ale târgului. De ce nu îşi pune DNA întrebări despre instituţiile statului, care, deşi au site-uri proprii profesioniste, nu-şi fac publicitate pe site-urile lor şi toacă banii pe beldimani, ghinci şi covaşi, rămâne pentru mine o enigmă. Pentru că şpăguirea din banii publici, dar cu tranşe pe care noi, bugetarii, nu le încasăm, drept lefuri, într-un cincinal, se face imbecil şi inutil, precum în exemplele de mai jos (vorba lui Vanghelie, ăştia nici la furat nu se pricep!):

Şi aşa mai departe, dar mă opresc aici, însă nu înainte de a întreba: ştie cineva dacă nevasta ştabului silvic, plătitor generos de şpăgi feşteriste, a ajuns să ocupe fostul scaun al lui Donţu din Prefectura Sucevei?