*
Astăzi, am poposit în faţa unui panou cu afişaj electoral. Chipuri cunoscute, năravuri fără de lecuire şi notorietăţi bătucite, care nu înseamnă mare lucru. Şi, după clişeul mitului străbun, decebali şi traiani sunt, astăzi, Gheorghe Flutur şi Ion Lungu, Tiberius Brădăţan şi Cătălin Ioan Nechifor, Ştefan Alexandru Băişanu şi Călin Popescu-Tăriceanu. Ici, colo, discrete şi nebăgate în seamă, fotografii de tineri, rătăciţi în această brambureală electorală, lipsită de imaginaţie şi cu lozinci penibile, numai bune de luat în băşcălie, deşi ar trebui luate în şuturi, pentru că disimulează un arogant dispreţ faţă de noi, “prostimea” care votează.
*
*
În solidaritatea cimotică a PSD, insul cu stetoscop avertizează că va sosi “al 12-lea ceas” şi că “schimbarea nu mai poate fi oprită”, chestie imediat contrazisă de Ioan Cătălin Nechifor, care proclamă că “mergem mai departe!”. Cale bătută, cucoane!
*
*
La PNLungu, Gheorghe Flutur încă mai mizează pe “echipa lui Flutur”, din care Lungu desigur că nu face parte nici măcar aşa, de ochii lumii. Lungu e unic, deasupra “echipei” şi i se rupe în PNL de la bicicletă şi de cei pe care şi i-a înşurubat la pingea (fostul PDL), dar şi mai şi de dumneavoastră, dragii lui suceveni, mituiţi, din sânziene în sânziene cu câte trei sarmate şi două felii de pâine.
*
Alde Ştefan Alexandru Băişanu “îndrăzneşte mai mult”, fără strop de imaginaţie, în compania lui Tăriceanu, vehiculând o lozincă penibilă, pentru că votantul sucevean nu dă nici o dovadă de îndrăzneală în plus, în “mai mult”, dacă-l schimbă pe Lungu cu Lungu, cu Brădăţan sau cu Băişanu. Gaşca mare e aceeaşi, urmând să se schimbe, eventual, doar apucătoarea.
*
*
Pe un afiş marginal şi parţial desprins de pe panou de greutatea mătăhăloasă a trufaşului “Ion Lungu – primar” (fudulie de primată, deh!), zăresc două fete frumoase, iar una dintre ele sugerează discret, tot printr-o platitudine, dar una mai acceptabilă, care ar fi “schimbarea de care Suceava are nevoie: o femeie PRIMAR”.
*
Nu, stimată doamnă, nu de o femeie, nu de un bărbat, ci de un caracter, de un ne-membru al caracatiţei sucevene clasice, are Suceava, cu adevărat, nevoie. Dar cum afişele înseamnă naivităţi de partide, fie partidele acelea atât de partiduleţe, încât le încap toţi membrii într-o sacoşă (de plasă sper să aibă parte Lungu, Brădăţan, Băişanu & Co!), am fost curios să aflu dacă Ionela-Alina Geonea, nume pe care îl auzeam pentru prima dată, înseamnă doar o femeie sau şi un caracter. Şi am intrat pe pagina ei de facebook, unde, în afară de afiş, găzduit cu bun simţ, am întâlnit un om viu, excelent pregătit profesional în marketing şi în proiecte europene, dar care, prin naturaleţea cu care există şi în spaţiul virtual, cu siguranţă reprezintă şi un caracter. Adică exact ceea ce îi lipseşte, de decenii, politicii sucevene.
*
*
Nu ştiu mai nimic altceva, decât ceea ce desluşesc, despre Alina Geonea şi nici nu i-am căutat biografia, care sunt convins că e plină de prospeţime şi de onestitate. Din nefericire pentru noi, sucevenii, copleşitoare va fi nătângia urnelor, iar un om care nu face parte din mafii, care este cu adevărat şcolit şi care are caracter, precum Alina Geonea, nu are şanse, în acest târg, nici măcar să iasă consilier municipal, iar primar – niciodată.
*
Dar dacă ar fi altfel? Dacă am strânge noi rândurile şi ne-am răcori pe Lungu, Brădăţan, Băişanu şi tot neamul lor de ciocoiţi politici, militând pentru Alina Geonea, votând-o şi sfătuind şi pe alţii să o facă? Înţelegeţi ce măreţie ar avea alegerile electorale sucevene, dacă, peste încăierarea potăilor, ar trece o pasăre în zbor, adică voinţa celor care nu vrem să ne mai lăsăm prostiţi? Nu o cunosc pe Alina Geonea, dar dacă ea este singurul candidat la funcţia de primar care nu face parte din mafia politrucă suceveană, de ce n-am alege-o drept simbol şi drept mesager al ultimelor noastre speranţe?
*
