Singurătatea Poetului Roman Istrati

Roman Istrati, Poetul înnăscut al Sucevei

*

Ultima dată, când ne-am întâlnit, era disperat: sfânta lui mamă fumega prin casă ca o lumânare sacră. Iar Poetul era copleşit de spaima singurătăţii care va urma. Şi nu-l puteam ajuta cu nimic. Şi nu-l pot ajuta cu nimic. Chiar dacă tot duc povara unei astfel de pierderi şi încă de vreo trei decenii.

*

Roman Istrati, Poetul înnăscut al Sucevei, veghează, acum, la căpătâiul sfintei lui mame. E singur. În faţa cumplitelor nedreptăţi ale soartei, eşti întotdeauna singur. Mi-aş dori să-i mângâi sufletul, dar ştiu că nu se mai poate, că o astfel de rană nu se mai vindecă vreodată.

*

Mi-aş dori să-l îmbărbătez, dar cad în egoismul propriei însingurări: O, mamă, nu-s luceferi şi ciuturi pline nu-s / să ţi le-aştern în palmă ca pe o veche carte, / am junghiat cu geana zăpezile-n apus, / dar nici o slovă, mamă, nu ţi-am lăsat deoparte…

Străbunii lui Eminescu, în Bucovina

Expoziţia dedicată celor trei generaţii Eminovici din Bucovina

*

Constantin Ungureanu-BOX, singurul pictor român antologat de British Museum în “Pictorii Mileniului III”, consultant artistic al Centrului Cultural “Bucovina” a organizat, pe lângă o interesantă expoziţie de artă plastică bucovineană contemporană, “ilustrată” cu elegii de-ale lui Nichita Stănescu, şi o expunere a mărturiilor despre cele trei generaţii Eminovici din Bucovina.

*

Toate bune şi frumoase, dar să nu uităm că mormântul bunicului lui Eminescu, Vasile Eminovici, care zace acoperit de muşchi acizi şi de brazde, lângă biserica din Călineştii lui Cuparencu, şi mormântul bunicii materne, Parachiva Brehuescu-Iuraşcu, cu piatra mormântală desprinsă şi aruncată sub zidul bisericii din Băneşti, probează revoltător şi dureros ipocrizia bucovineană deja tradiţională faţă de memoria lui Mihai Eminescu. Drept consecinţă, eu mă consider vinovat de realizarea unei expoziţii inutile, într-un târg fără memorie, dar bolnav de… “flash mob”.

*

O expoziţie inutilă, într-un târg fără memorie, dar bolnav de… “flash mob”

Slugărnicia culturnică vs Ioan Cătălin Nechifor

Oficialităţile judeţului şi Târgul de Sânziene

*

Pentru că s-a deschis oficial târgul de artizanat şi de făcături folcloroase, numit “Târgul de Sânziene”, pe aleile flancate de fânarele lui Lungu, din Parcul Central, s-au ivit, aşa cum era şi firesc, şi reprezentantul Guvernului, prefectul Florin Sinescu, şi şeful administraţiei judeţene, domnul Ioan Cătălin Nechifor, deci doi oameni frumoşi, discreţi, cu indiscutabil apetit pentru actul de cultură.

*

Parada slugărniciei culturnice, dăunătoare doar pentru Ioan Cătălin Nechifor

*

Ştabii culturali, total dezinteresaţi de amestecul nociv de autentic şi de contrafacere de pe tarabe, dar copleşiţi de prilejul de a-l cinsti pe primul bărbat al judeţului, s-au tras în poze şi l-au crucificat fotografic pe bietul preşerdinte până la epuizare, doar fundalul amintind vag de meşteşugurile populare (o artă populară nu a existat niciodată, pentru că arta presupune crearea de simboluri şi nicidecum conservarea lor, cum o fac meşteşugurile populare – ceea ce e bine, desigur).

*

Ioan Cătălin Nechifor şi Florin Sinescu, la parada slugărniciei culturnice

*

Fără îndoială că orice manifestare culturală, la care participă Prefectul şi Preşedintele judeţului, este onorată de o astfel de participare şi trebuie consemnată, iconografic, de două-trei fotografii. Numai că noii culturnici şefi, care nu pricep şi pace că prea multul strică, au mitraliat foto, intercalându-se şi domniile lor în cadre, de parcă Nechifor şi Sinescu ar fi fost “Veneră şi Madonă”.

*

Oficialii, de o şuetă cu un pseudo-ţăran

*

Pentru că iconografia cu oficiali este numeroasă, am să reproduc şi alte imagini, dar fără comentarii. Şi sunt sigur că domnii Ioan Cătălin Nechifor şi Florin Sinescu, care au doar de pierdut de pe urma unui astfel de exces de slugărnicie, îi vor urechi, cum trebuie, pe limbarici, astfel încât, în viitor, şi actul cultural în sine, cu toate păcatele lui, să beneficieze de o iconografie proprie, fără a mai fi flosit doar ca fundal omagiant pentru vizitele cârmacilor.

*

*

*

*

*

*

*

Sper că aţi observat acurateţea portului popular al meşteşugarilor, cu nădragi de Istanbul, confecţionaţi pe un vas chinez, în canalul de Suez. Sper că aţi băgat de seamă, din alte fotografii, cât de daco-romane sunt şi ornamentaţiile faciale ale ţăranilor urbani, care practică businesul meşteşugului popular. Dacă nu aţi băgat de seamă, priviţi în continuare:

*

*

*

Sper să nu vă scape nici acest ciobănaş de oraş, din fluier doinaş, care vinde căciuli-şapcă, model Ion Iliescu et Co, toate autentice şi autentic aduse din Ucraina.

*

*

*

Cu această imagine mai mult decât convingătoare asupra autenticităţii culturii tradiţionale bucovinene, inclusiv prin meşteşuguri şi meşterşuguri (cum spuneau cronicarii), vă invit la fânarele lui Lungu, din Parcul Central, pentru a fi traşi pe sfoară cu gablonţuri rurale şi cu alte drăcovenii maidanistice. Spor la cumpărături!

Un om onest, în temniţă: Dumitru Teodorescu

Scriitorul şi publicistul Dumitru Teodorescu, la sărbătorirea poetului Ion Paranici

*

Aflu, cu stupoare, că scriitorul şi publicistul Dumitru Teodorescu, directorul cotidianului “Crai nou” şi unul dintre cei mai oneşti oameni (fraier de cinstit), din câţi am cunoscut, a fost întemniţat, pentru trei ani, pe motiv că ar fi primit, drept şpagă, un telefon mobil, de la o ţaţă urbană, care a făcut afaceri nesimţite cu primăria Sucevei.

*

Şi văd, căutând pe NET, cu şi mai mare stupoare, că presa locală joacă tontoroiul pe suferinţa nedreaptă a lui Dumitru Teodorescu, om aflat într-o precară stare de sănătate, datorită tembelismului criminal şi iresponsabil al unor procurori locali şi bucureşteni, care, duminică de duminică, merg la biserică şi plătesc sfinte acatiste, iar în timpul săptămânilor, se năpustesc asupra lumii cu o animalică şi inconştientă ferocitate. Şi, desigur, şi datorită unor avocaţi nepricepuţi şi suficienţi.

*

Aşazisul caz de şpagă, adică intermedierea unei discuţii cu liderul de atunci al judeţului Suceava, nu înseamnă nicidecum trafic de influenţă, ci o atribuţiune firească a unui şef de ziar. În fond, Dumitru Teodorescu nu i-a cerut lui Gavril Mîrza să intervină în favoarea ţaţei afaceriste (care a nenorocit o mulţime de lume) şi nici Gavril Mîrza, după întrevedere, nu a intrat în jocul lacomei şi nefastei afaceriste. Iar “şpaga”, adică telefonul pe care aceasta i l-ar fi făcut cadou lui Dumitru Teodorescu, asta şi înseamnă, în fond, un cadou, băgat pe gât cu forţa, lăsat, pur şi simplu, pe birou (individa a încercat şi cu mine ceva asemănător, dar eu, neplăcând-o, din întemeiate motive, şi fiind mai puţin civilizat decât Teodorescu, am trimis-o, brutal, la origini).

*

Dumitru Teodorescu nu a fost complice la ticăloşiile din Primăria Sucevei, iar acroşarea lui în acest caz a însemnat, pentru procurori şi judecători, doar un prilej de “a da peste bot” presei (asta se cheamă, la noi, justiţie!). Ce conta că Dumitru Teodorescu este un om nevinovat, grav bolnav de cam multă vreme?

*

Nu am fost niciodată prieten cu Dumitru Teodorescu (dimpotrivă, polemici dure au durat prăpastie între statutul nostru de foşti colegi de presă), dar mă revoltă nedreptatea, cumplita umilire la care a fost supus. Sper să reziste şi, cândva, cât mai târziu cu putinţă, aidoma lui Radu Gyr, şi Dumitru Teodorescu să exclame, în faţa Tronului Ceresc: “Pentru rănile mele nedrepte, / Eu, Doamne, te iert!”.

*

Dar cu autorii nedreptăţii ce se va întâmpla? Dar cu pigmeii de presă (vedeţi numai ce fotografie au folosit!), care joacă tontoroiul pe suferinţa nedreaptă a lui Dumitru Teodorescu ce se va întâmpla? Nimic, ei vor intra în rai nechemaţi şi se vor aşeza la masă neinvitaţi, aşa cum spune un străvechi colind, că doar plătesc acatiste, duminică de duminică, de-i iau toţi dracii.

*

Necuprinsă-i lumea şi vrăjmaşă, cum ţipă, de pe copertă, un celebru roman al lui Asturias, dar şi de o înspăimântătoare prostie agresivă. Iar victimele ei, ca mai întotdeauna, sunt mai ales nevinovaţii. Păcat, mare păcat!